Vocația construcției
6 iunie 2016 | Nicolae CÎRSTEASe pare că acest pedigree există cu prisosință în interiorul Facultății de Drept din Timișoara. Cel puțin o ștafetă a fost predată în condițiile cele mai bune. Sunt sigur că și celelalte. Dar mai ales dusă mai departe și consolidată.
De regulă, e greu sau imposibil să fii mai sus. Vedem în jurul nostru părinți celebri care nu reușesc să lase copiilor decât moșteniri artificiale. Concentrați pe acestea, uită să construiască caractere. Și să dea astfel un viitor copiilor pe care afirmă permanent că-i iubesc. Foarte probabil că e așa. Ce părinte nu face din copilul lui un zeu? Un lucru supranatural. Chiar aici e, de fapt, problema.
Putem face natural o paralelă între familie/familial și profesional. Câți manageri nu lasă moșteniri propriilor așteptări și mai puțin unor oameni cu caracter puternic? Probabil că și eu fac asta permanent. Dar mai ales conștient. O fac, însă, perfect îndreptățit, sperând că aceste speranțe vor așeza în construcția respectivă cărămizile care lipsesc.
La Facultatea de Drept din Timișoara există această vocație. Nu pot fi uitate primele conferințe despre codurile fundamentale desfășurate aici. Nu poate fi uitată construcția unei facultăți. A unei instituții acum prestigioase și recunoscute.
Profesorul Radu I. Motica este acel antreprenor instituțional care a așezat cu mâna cărămizile construcției fizice a facultății, a supravegheat direct lucrările. S-a asigurat că totul va fi perfect. Nu pot uita discuțiile și interacțiunea în care, întrebându-l despre pregătirea conferințelor mai sus menționate, primeam mereu același răspuns – ”eu”, ”cu mine”, ”pe mine”. Insistam sugerând discret că aștept un alt răspuns:
„– Domnule Decan, BT-ul pentru mape cine îl dă?”
„– Eu!”
„– Pentru diplome, cu cine iau legătura?”
„– Cu mine!”
„– Pe cine sun pentru coletele care trebuie să ajungă la Aulă?”
„– Pe mine!”
După începerea conferinței, Profesorul Radu Motica semna diplomele de participare pe masa de la intrare. Marele Radu Motica lua la mână fiecare diplomă.
Când lucrurile se întâmplă așa, înțelegi că unele lucruri nu-s chiar întâmplătoare… Am înțeles astfel că cel mai important eveniment juridic al României din 2016 – Conferința națională de drept comercial – a parcurs un drum mai lung pentru a se întâmpla. Personalitate diferită de maestrul său, modest, dar unanim apreciat, Decanul actual, Lucian Bercea, face lucrurile să pară firești. Continuă astfel o muncă și o viziune care au o tradiție la Timișoara.
Vocația construcției există acolo și s-a perpetuat într-un mod fericit, cum puține lucruri în viața noastră personală sau în profesionalul cotidian o fac.
Felicitări, Domnilor Decani!
