Procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Constituționalitate
09.06.2016 | Bogdan GUBICI
În Monitorul Oficial al României nr. 324 din data de 27 aprilie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 25 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 din Codul de procedură penală.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Raru Cornelia şi Enciu Magdalena Daniela într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia penală.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: ,,(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii. (2) Dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri. (3) Dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).”
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(…) În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin art. 5 şi art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală prin faptul că se creează un dezechilibru între inculpat, pe de-o parte, şi părţile vătămate, pe de altă parte, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
În continuare, referitor la procedura recunoaşterii învinuirii, Curtea observă că instanţa poate respinge, în baza unor criterii obiective şi rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este garantarea unui proces echitabil, principiu indisolubil legat de aflarea adevărului. Prin urmare, simpla recunoaştere a învinuirii, chiar şi integrală, nu este determinantă pentru a da eficienţă unui proces echitabil, desfăşurat în limitele legalităţii şi imparţialităţii, aceasta constituind doar o condiţie procedurală, ci stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absenţa convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului – chiar dacă acesta recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei de către instanţele judecătoreşti. Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar şi în condiţiile unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun. (…)
Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) şi art. 377 din Codul de procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanţiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanţiere, cât şi pentru soluţionarea acţiunilor penală şi civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.
De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanţa constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată acelaşi lucru, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii comune. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 124 alin. (2).
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
