Alin Liviu Andruţ: Considerații privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face prevăzute de art. 903-909 NCPC
9 iunie 2016 | Ioana-Bianca TOFAN
Avocat Alin Liviu Andruţ a publicat, în Revista Română de Executare silită nr. 3/2015, articolul „Considerații privind executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face prevăzute de art. 903-909 NCPC”.
În doctrină se face distincția între modalitățile de executare aflate la dispoziția creditorului, după cum obligația poate fi adusă la îndeplinire și de o altă persoană decât debitorul și cele ce nu pot fi executate decât de debitor (obligațiile intuitu personae).
În ceea ce privește executarea obligației de a face, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns și execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea executare este imposibilă. Acest drept cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum și orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă.
Potrivit art. 1528 alin. (1) C. civ., creditorul poate să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația pe cheltuiala debitorului. Însă creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor, fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia, cu excepția cazului în care debitorul este de drept întârziere.
Instanța de executare va putea să dispună ca executarea silită să se facă de îndată și fără somație, dacă creditorul justifică urgența măsurii de executare silită sau există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă sau să deterioreze bunurile care trebuie predate.
Din punct de vedere al obligațiilor care au ca obiect prestația de a nu face, Codul civil dispune că în cazul neexecutării acestora, creditorul poate solicita instanței încuviințarea de a înlătura ori de a ridica ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească pronunțată de către instanța de executare.
Dispozițiile prevăzute în privința executării obligației de a face sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul în care titlul executoriu cuprinde a obligație de a nu face.
În ceea ce privește principiul aplicării unor penalități, acesta este valabil numai în cazul în care debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
Penalitatea astfel stabilită de către instanța în sarcina debitorului nu poate să echivaleze cu prestația care nu putea fi îndeplinită de altă persoană de către debitor. Acordarea de penalități în favoarea nu va exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, la cererea creditorului, în condițiile art. 892 sau ale dreptului comun.
Din punct de vedere al înscrierilor în registre publice, creditorul are posibilitatea de a solicita autorităților competente efectuarea acestora în mod direct, fără a recurge la procedura executării silite, în situația în care realizarea dreptului este posibilă pe cale administrativă și fără a întâmpina opoziția debitorului. În cazul refuzului debitorului sau pentru a asigura de la începutul realizarea dreptului prin intermediului executorului judecătoresc, creditorul poate solicita efectuarea înscrierilor pe calea executării silite, procedura care poate fi necesară și în situația evacuării sau predării unui imobil de către debitor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
