La data de 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară prin care a statuat că:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că:
– nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;
– se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În esență, Curtea a reținut, ca efect al reglementării timbrului de mediu, orientarea cumpărătorilor din punct de vedere fiscal/economic spre autoturismele aflate pe piaţa naţională, cu fostele taxe auto achitate și nerecuperate, în timp ce achiziţia autovehiculelor înmatriculate în alte state membre cu aceiași vechime şi uzură este descurajată prin aplicarea timbrului pentru mediu.
Soluția pronunțată era previzibilă, fiind similară cu jurisprudența sa anterioară din cauza C-76/14 Manea, invalidând (a câta oară) refractaritatea instanțelor interne de contencios administrativ în a aplica direct dreptul Uniunii – cu precădere jurisprudența Manea – în contenciosul intern generat de acțiunile în restituirea timbrului/obligarea la înmatricularea fără plata timbrului.
Decizia dată desființează cu efect ex tunc prevederile interne, efectul direct al hotărârii constituind obligația statului român de a restitui și timbrului de mediu colectat nelegal cu începere de la data de 15 martie 2013, cererea Guvernului României de limitare în timp a efectelor hotărârii fiind corelativ respins prin aceiași hotărâre.
Av. Dragoș Târșia
Societate de avocați FLORESCU ȘI TÂRȘIA
Baroul Sibiu
Aflaţi mai mult despre cauza C-586/14 Budișan, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), Dragoș Târșia, hotarare preliminara, timbru de mediu
Toate-s vechi şi nouă toate. Veţi mai avea suprize în sală pentru varianta de după septembrie 2015, garantat. Totodată, nu pot să nu spun că la nivelul CA Constanţa sunt (sau cel puţin au fost) cel puţin şase judecători care au apreciat că Manea (care e aproape identică cu Budişan) nu stabileşte caracterul discriminatoriu/necomunitar al taxei în discuţie, dimpotrivă!
Ce păcat că pe un site care se dorește a fi pentru profesioniștii dreptului apar titluri „de popularizare” și asta ca să fiu elegant… Ce taxă s-a dus? Deocamdată nu s-a dus nicio taxă, trebuie reglementată problema celor ce au plătit taxe declarate neconforme cu dreptul U.E. și nu au cerut recuperarea acestora pentru a-și putea vinde autoturismele… Oricum, taxa asta care inițial dorea să protejeze industria națională s-a transformat în mașină de făcut bani la buget și nimic mai mult. Sunt tare curios cum o să armonizeze legiuitorul acum. Să nu ne pască ceva gen „la fiecare schimbare de proprietar se plătește taxă”…
O astfel de taxă, la fiecare schimbare de proprietare, nu ar putea fi o taxă de mediu. Și ar exista mecanisme legale să o invalideze.
Pe de altă parte, e posibil ca autorul articolului să fi dorit să spună că a picat sistemul timbrului de mediu.
Într-adevăr, Curtea nu spune că nu este în conformitate cu dreptul Uniunii un astfel de timbru de mediu, ci doar că nu ar trebui să existe acea scutire.
Altfel spus, eu înțeleg că timbrul de mediu e una, obligația statului de a restitui taxele colectate în contradicție cu dreptul Uniunii – împreună cu dobânda eferentă – este alta și nu ar trebui amestecate una cu alta de către legiuitorul român.
Mai remarc și paragraful 49:
49 Este necesar să se constate că observațiile guvernului român sunt ambigue cu privire la aspectul dacă această estimare se raportează numai la restituirea sumelor percepute cu titlu de timbru de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013 sau a celor colectate de statul român pentru ansamblul taxelor de înmatriculare, mai precis și taxa specială, taxa pe poluare și taxa pentru emisiile poluante.
De ce și de la cine are mandat Guvernul român să prezinte observații ambigue și nu clare când este vorba de cifre?
Cum ne putem da seama dacă Guvernul român face sau nu o apărare profesionistă, avem acces la aceste mandate? Pe cine putem sancționa pentru lipsa de apărare profesionistă pe rolul Curții de Justiție a intereselor României – stat membru UE?
Știe cineva?
Mulțumesc
Orice taxă care se doreşte a proteja industria naţională în detrimentul importului de bunuri de provenienţă comunitară (în cazul nostru autovehivule second-hand) este contrară lui 110 şi este o taxă/măsură cu efect echivalent taxelor vamale la import. Eu aşa mi-aduc aminte de prin facultate când, recunosc, mi se părea o prostie (pot să folosesc cuvântul acesta?) dreptul comunitar al afacerilor dat fiind că noi nici măcar nu intrasem în Uniune. Iată că nu era o prostie. Inclusiv orice poziţie a conducătorilor Statului Român în scopul încurajării industriei naţionale auto (cum s-au întâmplat) e contrară liberei circulaţii a mărfurilor.
Revenind la Budişan, pe care îmi place să cred că am citit-o cu toţii, observ finalul paragrafului 42, care zice cam aşa: „o scutire precum cea rezultată din această dispoziţie – art. 4 lit. c) – n.n. este de natură să ofere un avantaj concurenţial vehiculelor rulate prezente deja pe piaţa românească şi, în consecinţă, să descurajeze importul de vehicule similare din alte state membre”.
Coroborând acest paragraf cu răspunsul la a doua întrebare adresată de CA Cluj, vă întreb, deşi ar părea o inepţie: este timbrul de mediul necomunitar? Încalcă principiul neutralităţii fiscale? Cu riscul de a fura răspunsul, majoritatea instanţelor naţionale deja au răspuns afirmativ acestei întrebări în materia timbrului de mediu, pornind de la Manea, pe care au aplicat-o mutatis mutandis.
Felicitari celor care au comentat mai sus – Mihaela,Viorel, Alex – pt. comentariile profesioniste. Sincere aprecieri.