Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR: Abuzul în Serviciu Reloaded. UPDATE: Decizia. Sintagma de la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice din vechiul Cod penal, neconstituțională. Poziţia MJ. Decizia CCR

21 iunie 2017 | JURIDICE.ro

DATA PROTECTION
Gratuit pentru membri

Miercuri, 21 iunie 2017, Curtea Constituțională a publicat Decizia nr. 392/2017 asupra excepției de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

:: Decizia

***

În această seară, Ministerul Justiţiei a exprimat un punct de vedere ca urmare a Deciziei de azi a Curţii Constituţionale, potrivit unui comunicat.

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi a constatat că “acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”.

În esenţă, în motivarea deciziei, Curtea a statuat că “neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie”.

În cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 1328D/2017, Curtea s-a pronunţat asupra aceloraşi dispoziţii legale, din perspectiva criticilor vizând inexistenţa unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensităţi a vătămării rezultate din comiterea faptei.

Potrivit comunicatului de presă al Curţii Constituţionale din data de 6 iunie 2017, respingând ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, Curtea a reţinut că, “dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.”

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia Romaniei, “deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”

Faţă de cele statuate, conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu urmează a fi reconfigurat prin consacrarea unui prag valoric.

***

Marți, 6 iunie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, potrivit unui comunicat CCR.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art. 248 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu știinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. „;

– Art. 297 alin. (l) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl indeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”;

– Art. 132 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. ”

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a decis:

1. A admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii„;

2. A respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal;

3. A respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În argumentarea soluției de admitere pronunțate în privința dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, considerentele ce au stat la baza pronunțării Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, prin care a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii„.  Prin urmare, Curtea a reținut că dispoziţiile art.248 din Codul penal din 1969 încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece sintagma „îndeplineşte în mod defectuos”, din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înțelege la ce dispoziții legale se raportează încălcarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensității vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de ”abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului „ultima ratio„, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale), aceste circumstanțieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Curtea a reţinut că aceasta constituie, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care face parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu. Prin urmare, incidența infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 și art. 248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 și prin prezenta decizie.

***

7 iulie 2016: Curtea Constituțională a României a publicat miercuri, 6 iulie 2016, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

:: Decizia

*

15 iunie 2016: * A se vedea si dezbaterea Triplu titlu: Mereu acolo unde e nevoie de el: abuzul în serviciu / O infractiune cat o ramura de drept: abuzul in serviciu / Niciodata in concediu: abuzul in serviciu
** A se vedea si Cateva consideraţii relative la infractiunea de abuz in serviciu

Astazi, 15 iunie 2016, Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu privire la exceptia de neconstitutionalitate privind infractiunea de abuz in serviciu: ”Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”. Respinge exceptia de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, si constata ca dispozitiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constitutionale in raport de criticile formulate. Definitiva si obligatorie.”


Aflaţi mai mult despre , ,

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “CCR: Abuzul în Serviciu Reloaded. UPDATE: Decizia. Sintagma de la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice din vechiul Cod penal, neconstituțională. Poziţia MJ. Decizia CCR”

  1. Marian BUCUR spune:

    În vechiul cod penal nu toate faptele erau și infracțiuni. Era infracțiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social. De asemenea, instanta putea aplica o sanctiune administrativa. Astfel, aplicarea principiului ultim ratio era realizata de catre instante, atunci cand stabilea daca fapta e sau nu infractiune.
    Se face referire la raportul Comisiei de la Venetia, adoptat de catre AP al Consiliului Europei, dar uita Curtea sa citeasca ca raportul se refera la ministri si raspunderea lor penala, data fiind si posibilitatea razbunarii politice. In raport, asa cum l-am tradus eu, nu cu ochi de specialist -traducator, se critica doar definitiile ambigue, din unele coduri europene, ale infractiunii abuzului in serviciu sau abuz de putere ori cum i-o mai spune. Insa aici Curtea l-a considerat constitutional, inclusiv conventional european, daca va fi inlocuita sintagma.
    In fine, daca e nevoie de ultim ratio la abuz in serviciu, de ce nu e nevoie de un ultim ratio si la alte infractiuni? Adica, de ce e pericol social la furt de salam, dar nu-i pericol social la abuz in serviciu decat pentru prejudiciu peste 100.000 lei sau 2.000.000 lei? Sau de ce, intr-un sistem penal, care, in mare parte, incrimineaza faptele prevazute d elegea penala ca fiind infractiuni indiferent de prejudiciu, principiul ultim ratio nu este aplicat de catre instante, prin renuntarea la aplicarea pedepsei?
    Prin neincriminarea abuzului in serviciu, nu scade increderea in institutiile statului, democratice, asa cum, spre ex, scade increderea in justitie, daca nu se ia masura arestului preventiv in anumite dosare?
    Inca nu m-am dumirit, dar cred ca o sa fiu mai lamurit dupa motivarea deciziei. In rest, Ius est art boni et aequi!

    • Razvan Nicolae MICUL spune:

      Cu certitudine Curtea Constituțională este o instanță ”politizată” si, mai nou, polarizată. Dar la fel este și în alte state civilizate. Nu cred ca putem imputa Curții lipsa de profesionalism, deciziile sunt temeinic și atent motivate. Aspectul esențial este tocmai acesta al principiului ultima ratio, asupra căruia, pe vechiul cod, aprecia instanța de judecată. Aici este cheia care impune reforma legislației penale, modul în care ne aplecăm asupra acestui principiu. Plângerea penală a devenit instrumentul de bază pentru orice jurist mediocru, care vine și zbiară că „a făcut plângeri penale”, cu toate că își poate valorifica pretențiile mult mai rapid pe cale civilă sau administrativă. Este important să reducem aglomerarea organelor de cercetare penală pentru că vom spori calitatea actului de justiție. Este dificil de priceput acest concept pentru generația #rezist, dar este o realitate. Este previzibil că problema acestui principiu, ultima ratio, se va ridica și la alte infracțiuni, ceea ce nu este un lucru rău. Dacă cineva a furat un salam, este dezideratul meu ca și societate să aglomerez instanța penală cu această faptă? EG: http://www.hotnews.ro/stiri-international-20971885-curtea-suprema-din-italia-furtul-putina-mancare-nu-este-infractiune-daca-nevoie.htm

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.