Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Garanții constituționale privind dreptul la pensie
17.06.2016 | Dorin CIMIL

Secţiuni: Dreptul muncii, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust

SUMAR

Curtea Europeană a drepturilor omului interpretînd art. 1 din Protocolul nr. 1 îi extinde constant domeniul de aplicare, generînd o modificare a viziunii clasice asupra bunurilor și proprietății. În acest context, dreptul la pensie apare într-o nouă ipostază – cea de obiect al protecției oferite de norma amintită mai sus. În acest context, garanțiile Constituționale privind dreptul la pensie, au fost suplimentate cu mecanismul de protecție a proprietății. Curtea Constituțională a Republicii Moldova nu ar putea însă reține încălcarea dreptului de proprietate atîta timp cît nu a reținut încălcarea dreptului la pensie.

Dreptul la pensie a constituit permanent obiectul contestațiilor în fața instanțelor de judecată, întrucît, pentru cei mai mulți dintre beneficiarii acestui drept pensia reprezintă unica sursă de existență din momentul încetării activității profesionale și pînă la sfîrșitul vieții lor.

Dreptul la asistenţă și protecţie socială este consfințit în art. 47 din Constituţia Republicii Moldova. Potrivit acestui articol, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

Un element important al protecției sociale îl reprezintă asigurarea cu pensii – drept care se realizează prin sistemul public de asigurări sociale, în cazurile și în mărimile stabilite de lege.

Plata unor contribuţii la sistemul de securitate socială duce la naşterea dreptului de a beneficia, la un anumit moment, de avantajele conferite de sistem.

Pentru ca acest drept să se nască şi deci, să fie recunoscut, trebuie ca cel interesat să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia naţională în materie pentru dobândirea lui.

Pensia, așa cum o definește legiuitorul, este un ”drept bănesc cuvenit asiguratului, corelativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat”[1].

Chiar dacă dreptul la anumite indemnizaţii de asigurări sociale, inclusiv dreptul la pensie, nu este un drept de sine stătător, consacrat şi apărat ca atare de CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost asimilat de către Curte, în anumite condiţii, unui drept de proprietate (proces denumit ”socializare a noțiunii de bunuri”), iar, în consecință, protecția dreptului la pensie oferită de art. 47 din Constituție, este ”condimentată” cu protecția oferită de art. 46 din Constituție și art. 1 al Protocolului 1 al CEDO.

Cel mai adesea, fenomenul de ”socializare” se realizează printr-o combinare a acestui articol și a articolului 14, alteori, ca în hotărîrea Oneryildiz, se face doar prin utilizarea art. 1 Protocolul 1[2].

În consecință, putem vorbi despre un ”grad dublu” de protecție a dreptului la pensie, atît din perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din Constituția Republicii Moldova, art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; art.12 din Carta Socială Europeană Revizuită; art.9 din Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, cît și din perspectiva dreptului de proprietate garantat prin dispozițiile art.46 din Constituție și art.1 Protocolul 1 al CEDO.

În doctrină, a fost împărtășită opinia că art.1 Protocolul 1 al CEDO nu conferă în realitate un grad mai sporit de protecție dreptului la pensie decît o face art. 47 din Constituție. Invocarea dispozițiilor constituționale ori convenționale referitoare la dreptul de proprietate în contextul analizei unei pretinse încălcări a dreptului la pensie trebuie văzută doar ca argument a fortiori  pentru respectarea acestui din urmă drept. Curtea Constituțională nu ar putea însă reține încălcarea dreptului de proprietate atîta timp cît nu a reținut încălcarea dreptului la pensie[3].

În practică, instanțele de judecată optează pentru aplicarea directă a prevederilor CEDO, fără a recurge la ridicarea excepției de neconstituționalitate prin prisma art. 47 din Constituție, care ar fi un mijloc indirect de a se plânge de o încălcare a dreptului de proprietate[4].

Atîta timp cît Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității unei reglementări cu prevederile art. 47 din Constituție, invocarea doar a dispozițiilor art. 46 din Constituție ori a art. 1 Protocolul 1 al CEDO este relevantă și nu exclude posibilitatea pronunțării unei soluții de admitere pentru încălcarea dreptului de proprietate, dar pornind, în realitate, tot de la analiza standardelor respectării dreptului la pensie[5].

Constituția califică dreptul la pensie nu doar din perspectiva interesului patrimonial al persoanei, impunînd statului și obligații constituționale suplimentare, inclusiv asigurarea unui nivel de trai decent pentru diferitele categorii ale populaţiei și stabilirea mecanismelor care să asigure măsuri de protecţie socială reală.

Atît art. 46 din Constituție, cît și art. 1 Protocolul 1 al CEDO, stabilesc reguli clare de ingerință în dreptul de proprietate, oferind posibilitatea persoanelor, pe dimensiunea economică a dreptului la pensie, să beneficieze de o protecție specială.

Dacă statul a adoptat o legislație care reglementează drepturi provenite din sistemul de asigurări sociale – indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții – acea legislație devine relevantă, căci generează un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1[6].

În cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit 06.07.2005, CEDO a stabilit că art. 1 din Protocolul 1 nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statelor este aceea de a respecta art. 14 din Convenție privind nediscriminarea.

Convenția prevede posibilitatea privării de proprietate. În cauza Cazacu c. Moldovei Curtea a reiterat că prima şi cea mai importantă cerinţă a art. 1 al Protocolului 1 este că orice ingerinţă a autorităţii publice în dreptul de proprietate trebuie să fie legală: a doua propoziţie din primul paragraf autorizează privarea de proprietate doar în condiţiile „prevăzute de lege”, iar al doilea paragraf recunoaşte dreptul statelor de a reglementa folosinţa bunurilor prin adoptarea „legilor”.

În cauza Dacia SRL c. Moldovei Curtea a menţionat că o lipsire de proprietate poate fi justificată dacă se dovedeşte că aceasta este, inter alia, „în interes public” şi „în condiţiile prevăzute de lege”. Mai mult, orice ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie, de asemenea, să corespundă cerinţei de proporţionalitate.

Prin hotărîrea Dogan ș.a. c. Turciei din 29.07.2004 s-a stabilit că privarea oricăror surse care constituiau cîștigul de bază al reclamanților, face implicit ca art. 1 din Protocolul 1 să servească unei garanții concrete și efective a dreptului de a-și cîștiga viața prin muncă[7].

Statul trebuie să dispună de motive întemeiate pentru a pune în funcţiune orice ingerinţă privind dreptul la proprietate, aceasta urmând a fi nu doar legală şi urmărind un scop legitim de protecţie a interesului general, dar şi necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp rezonabilă şi proporţională, adică cel mai bine plasată să asigure un echilibru just între interesele general şi individual implicate la caz[8].

Nu este suficient ca o măsură privativă de proprietate să urmărească un obiectiv legitim ”de utilitate publică”; trebuie să existe un raport rezonabil, de proporționalitate între mijloacele utilizate în scopul vizat, un ”just echilibru” între exigențele interesului general și imperativele drepturilor fundamentale ale individului, echilibru rupt dacă persoana în cauză a suportat ”o sarcină specială și exorbitantă”(cauza Sporrong și Lonnroth c. Suediei 23.09.1982)[9].

Altfel spus, trebuie să existente o lege națională, accesibilă, previzibilă și precisă în privința condițiilor, modalităților privative de proprietate, să fie respectate condițiile prevăzute de principiile generale ale dreptului internațional, să existe o cauză de utilitate publică, obligația de despăgubire, obligația de a nu aduce atingere substanței dreptului de proprietate, proporționalitatea măsurii, respectiv posibilitatea restrângerilor de proprietate, în prezența unor cauze justificative, precum: interesul public, angajamentele internaționale ale statului, proporționalitatea măsurii.

Constituţia Republicii Moldova, stabileşte în art. 54 restrângerea unor drepturi şi libertăţi, şi prevede că:”(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii”.

Respectarea drepturilor omului nu poate coexista cu sărăcia, cu discriminarea și cu lipsa securităţii sociale.

Or, drepturile sociale sunt acele drepturi care asigură accesul la resurse indispensabile existenței și dezvoltării ființei umane din punct de vedere economic, social și cultural.

Protecția socială trebuie să reprezinte un sistem de mijloace eficiente, orientate spre asigurarea persoanelor cu mijloace materiale de existență în cazul survenirii unor riscuri sociale asigurate (boală, accident, dizabilitate, îmbătrînire, etc.).

Conform art. 1 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, risc asigurat  este eveniment sau fenomen la a cărui producere structurile teritoriale ale Casei Naţionale sunt obligate să facă prestaţiile respective de asigurări sociale.

Prin natura sa social-juridică, pensia este sursa principală şi  permanentă de subzistenţă a pensionarilor.

Etimologic, termenul de pensie provine din lat. pensio, ce însemna plată, provizie pentru hrană sau locuință. În prezent, este destinată să asigure beneficiarului protecția contra consecințelor negative ale pierderii potențialului fizic și a statutului ocupațional, generat de reducerea, sau chiar pierderea capacității de muncă. Odată survenite, aceste riscuri sociale nu pot fi înlăturate, iar autoritățile competente sunt obligate să facă prestațiile de asigurări sociale.

Grație aspectului social al naturii sale juridice și complexității sale social-economice, dreptul la pensie beneficiază de un nivel mai înalt de protecție, comparativ cu dreptul de proprietate.

Luînd în considerație strînsa legătură existentă între dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, orice limitare a dreptului la pensie, trebuie să fie bine justificată. Or, limitarea proprietății poate avea drept consecință lipsirea persoanei de un bun, însă limitarea dreptului la pensie, în aspect social poate lăsa persoana fără unica sursă materială de existență, ceea ce în consecință ar duce la lezarea indirectă a altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la un trai decent.

Jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova, a evoluat paralel cu ce a CEDO.

Examinînd excepțiile de neconstituționalitate în materie protecție sociale, Curtea  Constituţională, în majoritatea cauzelor a examinat concordanţa  prevederilor articolelor  contestate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, care consfinţeşte egalitatea tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice; art. 43 alin. (1) din Constituţie, care prevede dreptul la muncă şi la protecţia muncii, şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, prin care este consfinţit dreptul la asistenţă şi protecţie socială, art. 54 din Constituţie, conform căruia în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau  ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, ca apoi, pornind de la Hotărîrea nr.10 din 02.06.2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.94-XVI din 8 mai 2008 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Monitorul Oficial 101/10, 10.06.2009) să examineze și aspectul patrimonial al pensiei prin prisma art. 46 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 al CEDO.

În Hotărîrea nr.9 din 03.03.1997 despre constituţionalitatea prevederilor punctului 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 677 din 6 octombrie 1995 cu privire la majorarea salariilor angajaţilor din sfera bugetară şi a pensiilor cetăţenilor (în redacţia Hotărîrii Guvernului nr.55 din 30 ianuarie 1996) (Monitorul Oficial 18/6, 20.03.1997), Curtea, în partea care prevedea restricţii la majorarea pensiilor pensionarilor încadraţi în cîmpul muncii, a recunoscut neconstituționalitatea actului normativ, din rațiunile pe care le reconfirmă în Hotărîrea nr. 27 din 18 mai 1999 „Pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi  din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 „Privind  pensile de asigurări sociale de stat”, unde a recunoscut  drept neconstituţionale prevederile art. 17, art. 23 şi art. 50  alin.  (4) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de  stat, potrivit  cărora  pensionarilor  care realizează  venituri  pasibile  de asigurări sociale de stat li se suspendă suma de pensie care depăşeşte dublul pensiei minime pentru limită de vîrstă. În hotărîrea sa, Curtea Constituţională  a menţionat că ”instituirea acestei norme îngrădeşte dreptul pensionarilor de a primi pensia calculată în conformitate cu legislaţia în vigoare şi în mărimea stabilită”, ”prin instituirea unor diferenţieri nejustificate între pensionari a condus la încălcarea dreptului egal la asistenţă socială” și ”îngrădeşte dreptul pensionarilor de a-şi cîştiga prin propria muncă mijloace de subzistenţă”. ”Îngrădirea drepturilor pensionarilor ce realizează alte venituri de a primi pensia stabilită, nu numai că este contrară dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar anihilează însăşi destinaţia şi sensul asigurării cu pensii”.

Referitor la diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum şi restricţia la plata pensiilor judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii  şi  funcţionarilor publici, Curtea a menționat că dreptul cetăţeanului la asigurarea cu pensie (pensie de bătrîneţe, pentru  vechime în muncă etc.) se află în  dependenţă directă de caracterul activităţii social-utile prestate.

Curtea Constituţională s-a pronunţat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o  lege  anterioară, nu poate fi micşorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior. Diminuarea cuantumului sau suspendarea plăţii pensiei sunt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte încălcări ale legii[10].

Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 10 din 02.06.2009 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 94-XVI din 8 mai 2008 „Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Monitorul Oficial 101/10, 10.06.2009), precum s-a menționat mai sus, este printre primele hotîrări în care, Curtea se expune, asupra dreptul la pensie prin prisma art. 46 din Constituție, recunoscînd caracterul complex al acestuia, stabilid că prevederile legale prin care persoanelor reîncadrate li se micşorează sau li se sistează pensia cuvenită, vin în contradicţie cu prevederile art. 47 din Constituţie şi cu principiile constituţionale statuate de art. 54 şi – prin prisma art. 4 din Constituţie – art. 7, art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 2 al Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, aduce atingere dreptului de proprietate statuat de art. 46 din Constituţie, precum şi – prin prisma art. 4 din Constituţie – art. l din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare – CEDO) și aduce atingere principiului neretroactivităţii legii, statuat de art. 22 din Constituţie.

În același sens, Curtea Constituţională a RM a stabilit că, dreptul asupra pensiei, care reprezintă un drept social, poate fi obiectul protecţiei constituţionale garantate de art. 46 şi, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europeane, acest lucru fiind posibil numai în cazul cînd dreptul social respectiv este dobîndit şi are o valoare economică. [..] un drept patrimonial dobîndit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică şi astfel constituie un drept de proprietate al persoanei[11].

În contextul celor menționate mai sus, ne propunem să facem o scurtă analiză unei cauze civile soluționate de către o instanța de judecată din Republica Moldova, generată de refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM de a plăti beneficiarului de pensie, pensia pentru limita de vîrstă:

Prin decizia organului competent, în conformitate cu Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14.10.1998, reclamatul a devenit beneficiar al pensiei pentru limita de vîrstă. În luna noiembrie a anului 2008 acesta a plecat peste hotarele țării pentru o perioadă nedeterminată și, prin procură a împuternicit un mandatar să-i ridice pensia. Conform alin.(3) al art. 34 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 ”pensia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea procurii, a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive”. Odată cu expirarea termenului procurii, pensia a fost stopată. În anul 2015, reclamantul s-a adresat către CNAS cu solicitarea de a-i fi achitată pensia pentru întreagă perioadă în care nu a primit-o (2009-2015).

În răspunsul oferit reclamantului, CNAS a făcut referire la prevederile la art. 35 alin. (1) al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14.10.1998, potrivit căruia ”plata stabilită şi neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani pînă la data solicitării”, cît și la Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 15.08.2006 care conține aceleași prevederi referitoare la termenul indicat.

Considerînd că îi este lezat dreptul la proprietate consfințit în art. 1 Protocolul 1, art. 46 din Constituția RM, precum și dreptul la asistență și protecție socială garantat de art. 47 al Constituției RM, reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de apărare a drepturilor pretins încălcate.

Soluția instanței de fond a fost cea de admitere integrală a acțiunii reclamantului prin aplicarea directă a CEDO pe motiv că legislația națională lezează nejustificat dreptul reclamntului prevăzut de art. 1 Protocolul 1[12].

Considerăm că, drepturile ce decurg din asigurările sociale aflate în plată, sunt drepturi legal cîștigate, ceea ce exclude posibilitatea eliminării sau diminuării lor. Petiționarul reclamă deposedarea de către stat a mijloacelor financiare, în formă de neplată a pensiei neîncasate,  care ar fi asigurat acel ”trai decent”. Legea criticată de reclamant, operează practic o expropriere în sensul art. 46 alin. (2) al Constituției, fără însă a acorda o dreaptă și prealabilă despăgubire. La fel, nu este justificată și cauza de utilitate publică – condiție sine qua non pentru realizarea exproprierii.

Statul, avînd obligația de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, nu trebuie să îngrădească accesul fiecărui titular la un ”drept dobîndit”. Beneficiarul de pensie trebuie în orice moment și fără careva condiții să beneficieze de resursele financiare prestabilite, care sunt destinate pentru asigurarea mijloacelor de subzistență și a unui nivel de trai decent. Anume în acest context, considerăm că atingerea adusă dreptului la pensia neîncasată, trebuie să fie interpretată ca o încălcare a dreptului la un trai decent. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieții persoanei asigurate contribuțiile vărsate de către acesta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivității și de asigura mijloacele de subzistență a celor care au dobîndit acest drept în condițiile legii. Astfel, statul are obligația de a lua măsurile necesare realizării acestei finalități și de a se abține de la orice comportament de natură a limita dreptul de asigurări sociale, iar în condițiile menționate, nici dreptul la pensie, nici dreptul de proprietate nu beneficiază de protecție.

În materia protecției sociale, autoritățile publice sunt obligate să ia în considerație și să aplice normele care protejează cel mai bine drepturile și interesele cetățenilor, mai ales că, în speță, este vorba despre dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului dobîndit după ani de muncă și de plată lunară a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii. Odată ce contribuabilul și-a onorat toate obligațiile față de stat, acesta este îndreptățit să ceară statului, prin autoritățile competente, să-i garanteze dreptul de proprietate prevăzut de art. 46 al Constituției RM și să-i asigure dreptul la asistență și protecție socială consfințit de art. 47 al Constituției RM, iar acest drept de creanță împotriva statului nu poate fi limitat prin niciun termen.

Parcurgînd jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale a RM putem concluziona că viziunea constituțională asupra protecției dreptului la pensie este într-o continuă evoluție și, cel mai probabil, grație complexității acestui drept, lucrurile nu se vor opri aici. Controlul constituționalității legilor s-a dovedit a fi un mijloc eficient pentru protejarea dreptului la pensie. Înțelegerea corectă a principiilor statuate de Curtea Constituțională îi pot spori eficiența, astfel încît aceste principii să reprezinte în viitor argumente puternice pentru respectarea acestui drept.


[1] Art. 1 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14.10.1998.
[2] Marile hotărîri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului. Sudre F., Marguenaud J.-P., Andriansimbazovina. București: Rosetti Educational, 2011, p. 555.
[3] Ionea P-M., Puskás V.-Z. Protecția constituțională a dreptului la pensie. București: Universul juridic, 2014. p.61.
[4] Cimil D., Savciuc R. Protecția juridico-civilă a dreptului social la pensie. În: Conferința ”160 de ani de învăţământ juridic ieşean”/ coord T. Toader, I .M. Costea, Iași 2015, p. 116.
[5] Ionea P-M., Puskás V.-Z .Op. cit. p. 63.
[6] Barac L. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturile sociale și economice
[7] Marile hotărîri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului. Sudre F., Marguenaud J.-P., Andriansimbazovina. București: Rosetti Educational, 2011, p. 556.
[8] Morăresu A. Principiul proporționalității în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Teză de doctor, Chișinău, 2015, p. 138.
[9] Marile hotărîri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului. Sudre F., Marguenaud J.-P., Andriansimbazovina. București: Rosetti Educational, 2011, p. 566.
[10] Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.4 din 27.01.2000 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii şi funcţionarilor publici.
[11] Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii  unor legi de modificare a condiţiilor de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale pentru unele categorii de salariaţi.
[12] Hotărîrea Judecătoriei Edineț din 22.05.2015, dos. nr. 2-131/15: cauza civilă la cerere lui C.V. către Casa Națională de Asigurări Sociale privind plata pensiei neîncasate.


Dr. Dorin Cimil,
conf. univ. Universitatea de Stat din Moldova

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti