« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Jurisprudenţă inedită CITR (14): fondurile obţinute din încasările de creanţe ce fac obiectul unei garanţii se distribuie chirografarilor?
17.06.2016 | Adrian Ștefan CLOPOTARI

JURIDICE - In Law We Trust

Adrian Ștefan Clopotari

Adrian Ștefan Clopotari

A. PREMISĂ

Atât Codul Civil[1] cât şi Legea insolvenţei[2] recunosc creditorilor o sumedenie de garanţii reale, clasice, precum ipoteca imobiliară, privilegiul, garanţii reale mobiliare sau exotice, precum clauzele de rezervă a proprietăţii, pacte de răscumpărare sau cesiuni de creanţă în scop de garanţie.

Ba mai mult, Legea nr. 85/2014 plusează afirmând cu valoare de principiu la art. 4 pct. 6 „recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile”. Plaja de bunuri ce poate face obiectul garanţiilor este şi ea vastă, de la universalităţi la simple bunuri individuale corporale până la valori necorporale.

Odată admisă cererea de creanţă şi înscris în tabel ca garantat, creditorul este asigurat că nu va trebui să suporte concursul chirografarilor. Beneficiază de o mulţime de drepturi suplimentare, fiind un privilegiat al procedurii. Cu toate acestea, dacă garanţia poartă asupra unei creanţe are parte şi de o mare surpriză: atât art. 121 din Legea nr. 85/2006, cât şi art. 159 din Legea nr. 85/2014 vorbesc despre „fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului (…)”. Aşadar, dacă debitoarea încasează acea creanţă, textul este inaplicabil.

Cel puţin aceasta este interpretarea unei Curţi de Apel. Este ea corectă? Creditorul beneficiar a unei cauze de preferinţă se poate bucura de statutul de garantat doar cât timp creanţa nu este recuperată de debitor? Şi atunci mai este efectivă garanţia? Apoi, cum funcţionează garanţia pe creanţe? Dacă debitorul recuperează creanţa, dispare obiectul garanţiei? Legea insolvenţei a avut în vedere excluderea de la distribuiri a creditorilor garantaţi cu creanţe ale debitoarei?

B. STAREA DE FAPT[3]

Prin acelaşi contract, debitoarea a constituit pentru 6 creditori garanţii pe anumite creanţe comerciale. S-a deschis procedura insolvenţei, creditorii fiind înscrişi la masa credală ca beneficiind de cauze de preferinţă. Separat, în aceeaşi grupă, a mai fost înscris un creditor garantat cu alte bunuri.

În faliment, debitoarea a încasat creanţele comerciale, iar lichidatorul prin raportul asupra fondurilor a propus distribuiri către cei 6 creditori garantaţi. Al 7-lea creditor a formulat contestaţie, argumentând că în baza art. 124, ar fi trebuit să se facă distribuiri şi către acesta, proporţional.

Judecătorul sindic a respins contestaţia, motivând că cei 6 creditori garantaţi sunt îndreptăţi la distribuiri conform art. 121, însă Curtea de Apel a admis recursul, argumentând că art. 121 nici măcar nu poate fi aplicat, dat fiind că acesta vorbeşte de distribuirea fondurilor din vânzarea bunurilor şi drepturilor, iar nu de încasarea creanţelor.

Redăm în cele ce urmează minimele argumente[4] ale instanţelor contra sau pro incidenţei art. 121 în situaţia încasării creanţelor ce fac obiectul unei garanţii. La final, expunem poziţia CITR.

C. ARGUMENTE CONFORM CĂRORA CREDITORUL GARANTAT NU ARE PRIORITATE LA ÎNDESTULARE DACĂ CREANŢA ESTE ÎNCASATĂ

1. Atât lichidatorul judiciar, cât şi judecătorul sindic au făcut o apreciere greşită a legii, întrucât ordinea de distribuire de la art. 121 pct. 1–2 se referă exclusiv la fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate în favoarea creditorilor de orice fel de garanţii reale.

2. În speţă fondurile propuse spre distribuire nu provin dintr-o astfel de vânzare şi ca atare nu are nicio relevanţă ordinea creditorilor de la punctele arătate mai sus, tipul şi întinderea garanţiilor de care aceştia beneficiază, plata creanţelor neputând fi făcută în baza dispoziţiilor din art. 121, aşa cum a propus lichidatorul judiciar.

Motivele au fost preluate din Decizia nr. 1756/2013 a Curţii de Apel Timişoara.

D. ARGUMENTE CONFORM CĂRORA CREDITORUL GARANTAT ARE PRIORITATE LA ÎNDESTULARE DACĂ CREANŢA ESTE ÎNCASATĂ

1. nu sunt incidente dispozițiile art. 123 şi respectiv art. 124 din Legea nr. 85/2006 cu referire la distribuirea proporțională între creditori în acelasi rang de prioritate, ci  sunt incidente dispozițiile art. 121 din Legea nr 85/2006 fiind vorba despre recuperarea unei creanţe.

Deşi lacunară, motivaţia este singulară şi a fost preluată din Decizia nr. 4910/2015 a Curţii de Apel Cluj.

E. OPINIA CITR

Este cert că putem ajunge la concluzia că fondurile obţinute din încasările de creanţe ce fac obiectul unei garanţii se distribuie garantaţilor doar dacă interpretăm normele de la art. 121. Altminteri, norma e clară şi face referire doar la obţinerea fondurilor din vânzări de bunuri ale debitoarei, iar nu din încasări de creanţe. De ce legiuitorul ar fi optat pentru o asemenea regulă?

Au fost avute în vedere cu siguranţă şi aceste surse de încasări, întrucât un articol mai jos[5], se vorbeşte de raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe. Totodată, Legea insolvenţei nu exclude din categoria de creanţe garantate cauzele de preferinţă instituite asupra creanţelor[6], iar încasarea creanţei obiect al garanţiei de către debitor nu constituie o cauză de stingere a ipotecii[7].

Garanţia reală mobiliară asupra creanţei are un mecanism special întrucât, fiind vorba de o simplă creanţă, executarea garanţiei presupune încasarea acesteia direct de la debitorul cedat. Astfel, patrimoniul constituitorului ipotecii nu mai este tranzitat de suma de bani (în lipsă de stipulaţie contrară convenţională expresă[8]). Însă această mecanică nu poate fi aplicată când constituitorul ipotecii (debitorul) se află în stare de insolvenţă întrucât executarea garanţiei ar echivala cu o recuperare individuală a creanţei, suspendată de drept de procedură[9]. Observăm astfel că în procedura insolvenţei creditorul garantat cu o creanţă nu mai poate obţine executarea individuală în afara procedurii. În plus, dacă aplicăm mot-a-mot textul de la art. 121, creditorul garantat nu poate obţine executarea garanţiei nici măcar în cadrul procedurii, consecinţa fiind că acele lichidităţi ar trebui distribuite chirografarilor.

Raţiunea unei garanţii este executarea acesteia, or din acest considerent, opinăm că art. 121 trebuie interpretat extins şi la încasările din recuperări de creanţe. În caz contrar, negăm subiectul şi predicatul normei, acestea fiind fondurile grevate se distribuie, iar nu valorificările de bunuri se distribuie.


[1] Art. 2323–2499.
[2] Ne referim atât la Legea nr. 85/2006 cât şi la Legea nr. 85/2014, reglementările fiind similare.
[3] Speţa este guvernată de Legea nr. 85/2006.
[4] Jurisprudenţa lipseşte cu desăvârşire.
[5] Art. 122 din Legea nr. 85/2006: „(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1. (11) Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recupererea creanţelor (…)”; Art. 160 din Legea nr. 85/2014: „(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. Raportul şi planul se înregistrează la grefa tribunalului şi se publică în BPI. Raportul va prevedea şi plata onorariului său şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz. (2) Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidatorul judiciar din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor”;
[6] Art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006: “creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale”. Art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014: „creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă”.
[7] Art. 2428 din C. civ.: „(1) Ipoteca imobiliară se stinge prin radierea din cartea funciară sau prin pieirea totală a bunului. (2) Ipoteca mobiliară se stinge, iar ipoteca imobiliară se poate radia pentru una dintre următoarele cauze: a) stingerea obligaţiei principale prin oricare dintre modurile prevăzute de lege; b) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea obligaţiei garantate ori îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia; c) neîndeplinirea evenimentului de care depinde naşterea ipotecii ori îndeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia; d) dobândirea de către creditor a bunului grevat; e) renunţarea expresă sau tacită a creditorului la ipotecă; f) în orice alte cazuri prevăzute de lege. (3) Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), ipoteca nu se stinge dacă părţile convin ca ea să fie folosită pentru garantarea unei alte obligaţii determinate ori determinabile, fără a se vătăma însă drepturile dobândite anterior de alte persoane.”
[8] Art. 2405 C. civ.: Imputarea sumelor percepute. În lipsă de stipulaţie contrară, creditorul impută sumele percepute asupra creanţei sale, chiar neajunsă la scadenţă, potrivit regulilor stabilite pentru imputaţia plăţilor. Art. 2406 C. civ.: Perceperea sumelor de cel care a constituit ipoteca (1) Prin actul constitutiv al ipotecii, creditorul ipotecar poate încuviinţa celui care a constituit ipoteca să perceapă, la scadenţă, capitalul, dobânzile şi celelalte sume cuvenite în temeiul creanţei ipotecate. (2) Creditorul ipotecar poate retrage oricând această cu îndatorirea de a-i notifica în scris pe cel care a constituit ipoteca şi pe debitorul creanţei ipotecate”.
[9] Art. 36 din Legea nr. 85/2006: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”. Art. 75 din Legea nr. 85/2014: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”.


Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.