Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

O singură respirație poate face diferența. Despre importanța probei docimaziei în materie de moștenire


17 iunie 2016 | Andreea Claudia AGAPIE
Secţiuni: Agapii, Drept civil, SELECTED, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
UNBR Caut avocat
Evenimente juridice

Proba docimaziei, adesea omisă de juriști, este importantă datorită faptului că reprezintă un mijloc esențial privind modalitatea de dobândire a unei mase patrimoniale de către o persoană – ce poate pretinde moștenirea în numele copilului conceput, sub condiția de a dovedi că acesta s-a născut viu. Cu privire la moștenire, conform Noului Cod Civil, aceasta este o transmitere a patrimoniului persoanei fizice decedate către una sau mai multe persoane în viață.

Se impune analiza probei docimaziei, raportându-ne la dreptul copilului conceput de a dobândi o masă patrimonială, sub condiția esențială de a se fi născut viu. Întocmai de acest considerent se leagă proba docimaziei, întrucât pentru a atesta capacitatea de folosință a copilului nou-născut este necesar să se verifice dacă s-a născut viu, anume dacă se dovedește prezența aerului în plămâni.

În medicină, pentru a stabili dacă fătul s-a născut viu, se poate face proba prin docimazie pulmonară hidrostatică, ce presupune introducerea unor fragmente pulmonare, de diferite dimensiuni, într-un vas cu apă. Docimazia este negativă dacă fragmentele pulmonare cad la fundul vasului cu apă, definind plămânul nerespirat, pozitivă dacă fragmentele pulmonare plutesc la suprafața apei, diagnosticând plămânul respirat și intermediară dacă fragmentele pulmonare plutesc în masa de lichid “între două ape”, ceea ce semnifică plămânul parțial respirat.[1]

Pornind de la capacitatea de folosință, vom avea în vedere recunoașterea drepturilor copilului încă de la concepțiune (sub condiția de a se naște viu), prin raportare la situația descrisă de Liviu Stănciulescu astfel:

Fiind o chestiune de fapt, cel care pretinde moștenirea în numele copilului trebuie să dovedească, cu orice mijloace de probă admise de lege, data concepției copilului, situarea acestei date înainte de momentul deschiderii succesiunii și că el s-a născut viu”.[2]

Copilul conceput poate dobândi drepturi de la concepție, dacă se naște viu; prin urmare, dobândirea capacității juridice în acest caz este supusă unei condiții legale; dacă se îndeplinește – copilul se naște viu – el dobândește drepturile, cu efect retroactiv, din momentul concepției; dacă nu se îndeplinește – copilul se naște mort – se consideră că el nu a avut niciodată capacitate juridică.[3]

Sub aspectul condiției copilului de a se naște viu, aceasta este îndeplinită dacă copilul a respirat fie și o singură dată, ceea ce se dovedește prin prezența aerului în plămâni – chiar dacă ulterior acesta a murit. Nu este necesar ca acest copil să fie și viabil.[4]

Soluția din dreptul românesc înlătură riscurile controversei medicale a viabilității și simplifică dobândirea personalității. În consecință, va fi considerat “persoană”, copilul născut prematur, dar și cel născut cu malformații grave, despre care știința medicală ar susține că nu poate trăi (nu este viabil). În astfel de situații limită, o singură respirație face diferența între dobândirea sau nu a capacității civile.[5]

Mergând pe considerentul că o singură respirație poate face diferența, putem observa importanța unei probe – ce a fost tratată în mod succint, superficial, în doctrină – prin însăși efectul pe care îl produce: posibilitatea de a pretinde moștenirea în numele copilului conceput.


[1] Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, Editura C.H.Beck, București, 2014 ,p. 499.
[2] Liviu Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 28.
[3] Ibidem, p. 58.
[4] Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck. București, 2012, p. 42.
[5] I. Dogaru, N. Popa, D. C. Dănișor, S. Cercel, Bazele dreptului civil. Teoria generală, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 587.


Andreea-Claudia Agapie

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice


Servicii JURIDICE.ro
Cont profesional
JURIDICE Comunicare
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
Privacy
Politica
Utilizare
Publicare
Despre noi
Secţiuni
Servicii
Contact
© 2003-2023 J JURIDICE.ro