JURIDICE SELECTED
 
Print Friendly, PDF & Email

Necesitatea eliminării din legislație a categoriei personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor
17.06.2016 | JURIDICE.ro


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

 I. Sediul materiei

Potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, „[m]agistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Recunoaşterea în legislaţia română a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor (în continuare „personal asimilat”) s-a realizat, inițial, prin art. 47 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, pentru ministrul justiției, locţiitorii săi și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, pe durata îndeplinirii funcţiei.

Reglementarea actuală a lărgit aproape nelimitat sfera „personalului asimilat”, art. 87 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 dispunând următoarele: „Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie,[1] Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 124/2000 privind structura personalului Curții Constituționale, „[p]ersonalul de specialitate juridică ce desfășoară activitate de cercetare sau documentare, de protocol, în domeniul relațiilor externe ale Curții Constituționale sau în domeniul resurselor umane este asimilat, ca rang şi salarizare, magistraţilor-asistenţi sau, după caz, magistraţilor-asistenţi stagiari, beneficiind în mod corespunzător de drepturile acestora”. Prin urmare, există asimilați ai magistraţilor-asistenţi din cadrul Curții Constituționale, asimilați, la rândul lor, cu privire la salarizare, judecătorilor și procurorilor cu grad de tribunal.

În fapt, prin atribuţiile de serviciu îndeplinite în activitatea fiecărei persoane ce ocupă o funcţie de personal asimilat nu sunt efectuate activităţi specifice magistraturii, adică dintre cele realizate de judecători sau procurori şi nici nu sunt în strânsă legătură cu activitatea acestora, încât să justifice un statut asimilat celui de magistrat.

II. Situația numerică a „personalului asimilat”

Asociația ”Forumul Judecătorilor din România” a solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare şi Institutului Naţional al Magistraturii date relevante privind numărul persoanelor care reprezintă personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și care își desfășoară activitatea în cadrul acestor instituții, inclusiv gradele profesionale (de judecătorie, tribunal, curte de apel, Parchet de Înaltă Curte de Casație și Justiție) aferente fiecărei persoane aflate într-o asemenea situație, precizând compartimentul unde funcționează.

Coroborând informațiile publice astfel obținute, în perioada mai-iunie 2016, situaţia numerică a personalului asimilat este următoarea:

1. La nivelul Ministerului Public există 26 de funcţii pentru personal asimilat:
– 9 posturi (ocupate toate cu persoane care dețin grad profesional PICCJ) la biroul juridic, dintre care 1 de conducere (şef birou);
– 15 posturi (ocupate toate cu persoane care dețin grad profesional de curte de apel) – câte unul în aparatul propriu al fiecărui PCA;
– 1 post (ocupat de o persoană cu grad de PICCJ) la DIICOT;
– 1 post (ocupat de o persoană cu grad de PICCJ) la DNA.

2. La nivelul Inspecţiei Judiciare sunt 13 funcţii pentru personal asimilat:
– 12 posturi la Direcţia sinteze, contencios şi registratură, dintre care 2 ocupate cu persoane având grad de PICCJ, 1 persoană cu grad de tribunal, 6 persoane cu grad de judecătorie şi 3 persoane stagiar;
– 1 post la Direcţia economică şi administrativ, ocupată de o persoană cu grad de judecătorie.

3. La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii sunt 21 de funcţii pentru personal asimilat:
– 3 posturi de conducere – şef serviciu (câte 1 la Serviciul resurse umane pentru instanţe, la Serviciul programe europene şi internaţionale şi la Serviciul de sinteze şi pregătirea lucrărilor CSM);
– 1 post de conducere – şef birou (la Biroul relaţii cu publicul);
– 1 post de consilier juridic (ocupat de o persoană cu grad PICCJ) la Serviciul resurse umane pentru instanţe;
– 2 posturi de consilier juridic (ocupate cu persoane cu grad de judecătorie) la Serviciul resurse umane pentru parchete;
– 1 post de consilier juridic (ocupat de o persoană cu grad de judecătorie) la Serviciul formare profesională şi statistică judiciară;
– 2 posturi de consilier juridic (ocupate de o persoană cu grad de judecătorie şi de o persoană cu grad de tribunal) la Serviciul legislaţie şi documentare;

– 3 posturi de consilier juridic (ocupate de o persoană cu grad de judecătorie, 1 cu grad de curte de apel şi 1 cu grad de PICCJ) la Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale;
– 4 posturi de consilier juridic (2 persoane cu grad de judecătorie, 1 cu grad de curte de apel şi 1 cu grad de PICCJ) la Serviciul de sinteze şi pregătirea lucrărilor şedinţelor CSM;
– 1 post de consilier juridic (o persoană cu grad de judecătorie – detaşat la MJ) la Biroul grefa secţiilor;
– 2 posturi de consilier juridic (1 persoană cu grad de tribunal – detaşat la PICCJ şi 1 cu grad de PICCJ) la Biroul relaţii cu publicul;
– 1 post de consilier juridic (o ocupat de o persoană cu grad de judecătorie) la Serviciul de achiziţii publice şi protocol.

4. La nivelul Institutului Național al Magistraturii sunt 26 de funcţii pentru personal asimilat:
– 4 posturi de conducere – şef departament (câte 1 la Departamentul de formare profesională iniţială, la Departamentul de formare profesională continuă, Departamentul de formare a formatorilor şi la Departamentul de concursuri, examene şi politici publice);
– 5 posturi la Departamentul de formare profesională iniţială (2 cu grad de judecătorie, 1 cu grad de tribunal, 1 cu grad de curte de apel şi 1 cu grad de PICCJ);
– 9 posturi la Departamentul de formare profesională continuă (2 stagiari, 2 cu grad de tribunal, 1 cu grad de curte de apel şi 4 cu grad de PICCJ);
– 3 posturi la Departamentul de formare a formatorilor (1 cu grad de stagiar, 1 cu grad de curte de apel şi 1 cu grad de PICCJ);
– 5 posturi la Departamentul de concursuri, examene şi politici publice (2 cu grad de judecătorie, 1 cu grad de tribunal şi 2 cu grad de PICCJ).

5. La nivelul Ministerului Justiţiei sunt 155 de funcţii pentru personal asimilat:
– 10 posturi la Corpul de control al ministrului, dintre care 3 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal şi 2 cu grad de curte de apel), 5 sunt ocupate de judecători/procurori detaşaţi la MJ, iar 2 posturi sunt vacante;
– 28 posturi la Direcţia elaborare acte normative, dintre care 25 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal, 2 cu grad de curte de apel şi 22 cu grad de PICCJ), 2 sunt ocupate de judecători/procurori detaşaţi la MJ, iar 1 post este vacant;
– 20 posturi la Direcţia avizare acte normative, dintre care 15 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de curte de apel şi 14 cu grad de PICCJ), 2 sunt ocupate de judecători/procurori detaşaţi la M.J., 2 posturi sunt ocupate prin delegare, iar 1 post este vacant;
– 17 posturi la Direcţia contencios, dintre care 16 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal, 4 cu grad de curte de apel şi 11 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat prin delegare;
– 16 posturi la Direcţia drept internaţional şi cooperare juridică, dintre care 15 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de curte de apel şi 14 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat de procuror detaşat la M.J. (magistrat de legătură cu Republica Franceză);
– 11 posturi la Direcţia afaceri europene şi drepturile omului, dintre care 10 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de judecătorie, 1 cu grad de tribunal, 1 cu grad de curte de apel şi 7 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat de judecător detaşat la MJ;
– 12 posturi la Direcţia de prevenire a criminalităţii, dintre care 5 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de curte de apel şi 4 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat de personal asimilat detaşat de la CSM la MJ;
– 11 posturi la Direcţia resurse umane, dintre care 9 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal şi 8 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat de procuror detaşat la M.J., iar 1 post ocupat prin delegare;
– 12 posturi la Serviciul profesii juridice conexe, toate ocupate de personal asimilat (1 cu grad de judecătorie, 1 cu grad de tribunal, 4 cu grad de curte de apel şi 6 cu grad de PICCJ);
– 1 post la Direcţia tehnologia informaţiei, ocupat de personal asimilat (cu grad de curte de apel);
– 1 post la Direcţia statistică judiciară, ocupat de judecător detaşat la M.J.;
– 13 posturi la Direcţia programe europene, dintre care 12 sunt ocupate de personal asimilat (3 cu grad de curte de apel şi 9 cu grad de PICCJ), iar 1 post ocupat prin delegare;
– 3 posturi la Serviciul de comunicare şi relaţii publice, toate ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal şi 2 cu grad de PICCJ);

6. La nivelul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie (din subordinea Ministerului Justiţiei) sunt 38 de funcţii pentru personal asimilat:
– 19 posturi la Direcţia secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie, dintre care 13 sunt ocupate de personal asimilat (1 cu grad de tribunal, 3 cu grad de curte de apel şi 9 cu grad de PICCJ), iar 6 posturi sunt vacante;
– 2 posturi la Direcţia administrativ-economică şi resurse umane, dintre care 1 este ocupat de personal asimilat (cu grad de tribunal), iar 1 post este vacant;
– 16 posturi la Direcţia contencios şi relaţii publice, dintre care 11 sunt ocupate de personal asimilat (7 cu grad de tribunal şi 4 cu grad de PICCJ), 1 post este ocupat de procuror detaşat de la PCA Ploieşti, iar 4 posturi sunt vacante;
– 1 post la Biroul comunicare şi IT, ocupat de personal asimilat (cu grad de curte de apel).

7. La nivelul Direcţiei Naţionale de Probaţiune (din subordinea Ministerului Justiţiei) sunt 11 de funcţii pentru personal asimilat:
– 3 posturi la Serviciul programe şi relaţii internaţionale, toate vacante;
– 3 posturi la Serviciul resurse umane, dintre care 1 este ocupat de personal asimilat (cu grad de tribunal), iar 2 posturi este vacante;
– 5 posturi la Serviciul juridic, dintre care 2 sunt ocupate de personal asimilat (cu grad de PICCJ), iar 3 posturi sunt vacante;

Totalizând, în cadrul tuturor instituţiilor menţionate sunt 290 de posturi pentru personal asimilat, dintre care 261 sunt ocupate astfel:
– 9 funcţii de conducere (şef serviciu/birou/departament) ocupate de personal asimilat;
– 233 posturi ocupate de personal asimilat (6 stagiari, 22 cu grad profesional de judecătorie, 24 cu grad profesional de tribunal, 44 cu grad profesional de curte de apel/PCA şi 137 cu grad profesional de PICCJ);
– 14 posturi sunt ocupate de judecători/procurori detaşaţi (13 la MJ şi 1 la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie);
– 5 posturi ocupate prin delegare.

În ceea ce privește gradele profesionale ale „personalului asimilat”, în funcție de care se stabilește inclusiv salarizarea, situația statistică este următoarea:

Grad profesional Număr de persoane
Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 137
Curte de apel / Parchet de pe lângă curte de apel 44
Tribunal / Parchet de pe lângă tribunal 24
Judecătorie / Parchet de pe lângă judecătorie 22
Judecător / Procuror stagiar 6
Funcţii de conducere personal asimilat 9
Posturi ocupate prin detaşare / delegare a unor magistraţi 19

 La aceste date se poate adăuga personalul de specialitate juridică asimilat magistraților-asistenți, care își desfășoară activitatea la următoarele compartimente din cadrul Curții Constituționale:

– Compartimentul relații externe, relații cu presa și protocol – 1 persoană;

– Compartimentul de cercetare, documentare și bibliotecă – 2 persoane;

– Biroul resurse umane și salarizare – 1 persoană.

Prin urmare, există alte 4 persoane cu salarizare asimilată judecătorilor/procurorilor cu grad profesional de tribunal/parchet de pe lângă tribunal.

Utilizând datele statistice, „personalul asimilat” existent ar putea lesne forma un nou Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (sau o nouă Înaltă Curte de Casație și Justiție, salarizarea fiind similară), două noi curți de apel, un nou tribunal și două sau mai multe judecătorii medii. Efortul bugetar pentru susținerea acestei categorii este, prin urmare, însemnat.

Categoria

(posturi prevăzute în schemă – funcţii de execuţie şi de conducere)

Posturi de judecător Posturi de procuror Procent personal asimilat judecătorilor sau procurorilor cu acelaşi grad profesional
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 122 112,3%

(raportat la grad PÎCCJ)

PÎCCJ (inclusiv DNA, DIICOT şi Secţia parchetelor militare) 631 21,71%
Curţi de apel (inclusiv Curtea Militară de Apel) 838 5,25%
Parchetele de pe lângă curţile de apel (inclusiv PMCMA) 264 16,66%
Tribunale (inclusiv instanţele militare şi tribunalele specializate) 1585 1,51%
Parchetele de pe lângă  tribunale (inclusiv PMTM şi PTMF) 714 5,09%
Judecătorii 2179 1,28%
Parchetele de pe lângă judecătorii 1344 2,08%
Total judecători 4724 6.14 %
Total procurori 2953 9.82 %

1

2

Promovând prin scurgerea timpului, fără concurență și cu o medie minimă pe care orice absolvent de drept o obține la licență, într-un interval de 5-6 ani tot „personalul asimilat” va dobândi grad profesional de P.I.C.C.J.

Întrucât obţinerea gradului profesional următor de către magistraţi se poate face, ca regulă, numai după vacantarea posturilor la instanţele / parchetele superioare (promovarea pe loc fiind o excepţie aproape jignitoare din prisma concurenţei), în viitorul apropiat se poate ca la nivelul profesional maxim posibil situaţia să se prezinte grafic astfel:

3

III. Drept comparat și aspecte privind constituționalitatea reglementării din România

În urma unui demers lansat de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România în cursul acestui an, au fost solicitate informaţii de la autorități reprezentative din alte sisteme judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene (ministere ale justiției, consilii judiciare, școli de magistratură etc.), din răspunsurile primite rezultând că în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Cipru, Croaţia, Estonia, Finlanda, Germania, Letonia, Polonia, Portugalia, Suedia, Ungaria nu există personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, aceştia din urmă având organizare proprie şi distinctă, inclusiv sub aspectul salarizării, de orice prevederi referitoare la funcţionarii publici, poziţia magistraţilor în respectivele societăţi fiind unică. De la celelalte state solicitate nu s-au primit încă răspunsuri. Totuși, Franța reprezintă sursa de inspirație a legiuitorului român, de acolo instituția asimilării magistraților fiind preluată și în unele state africane, foste colonii franceze (spre exemplu, Guineea, Camerun).

În baza art. 126 alin. (1) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege înfăptuiesc justiţia în România.

Potrivit art. 131 din Constituţia României: „(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. (2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. (3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii”.

„Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali” (art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004), iar procurorii „se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii” (art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004). Totodată, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 prevede că: „Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea profesională continuă”.

Existenţa unei categorii paralele coboară în derizoriu însăşi demnitatea şi statutul funcţiei de judecător şi procuror. Art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorilor dispune că ”[m]agistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

La rândul său, art. 73 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorului prevede că ”stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora”.

Or, locul şi rolul justiţiei în statul de drept, răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror este redată de dispoziţiile art. 124132 din Constituţia României, respectiv înfăptuirea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti (art. 124 şi 126 din Constituţia României) iar, în cazul Ministerului Public, reprezentarea intereselor generale ale societăţii şi apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (art. 131 din Constituţia României).

„Personalul asimilat” judecătorilor și procurorilor, salarizat similar acestora din urmă și beneficiind de pensii speciale identice, nu îndeplineşte activităţi judiciare în sensul celor prevăzute de Constituţia României, fiind în parte subordonat administrativ puterii executive,[2] fără a putea fi vorba de independenţa judecătorilor sau stabilitatea procurorilor. Prezența acestui personal în cadrul serviciilor de achiziţii publice şi protocol, a birourilor relaţii cu publicul, la grefa secţiilor CSM, la direcţiile economice şi administrative, la serviciile de resurse umane ori în cadrul birourilor IT etc., așa cum s-a indicat mai sus, face de prisos orice comparație cu aspecte legate de locul şi rolul justiţiei în statul de drept.

Existenţa acestei categorii produce grave confuzii cu privire statutul judecătorului şi procurorului, inducând publicului impresia existenţei unor magistrați „de cancelarie”, subordonaţi administrativ, lucru inacceptabil într-un stat de drept. „Personalul asimilat” exercită, cel mult, atribuţii specifice consilierilor juridici, fără ca în activitatea lor să existe asemănări cu cea a magistraţilor.

Mai mult, „personalul asimilat” se bucură de drepturi mai extinse decât judecătorii și procurorii înșiși, spre exemplu, beneficiind de număr nelimitat de locuri pentru promovare în grad, realizată printr-un simplu examen, diferit de concursurile de promovare susținute de judecători și procurori, cu o concurență acerbă de până la 20 de candidaţi pentru un singur loc, considerate umilitoare chiar de Ministrul Justiției.[3]

Astfel, promovarea în funcţii de execuţie (strâns legată de drepturile salariale) se face diferenţiat, în baza unor regulamente distincte:

potrivit Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, pentru promovarea pe loc a magistraţilor: se stabileşte un anumit număr de locuri scoase la concurs, la nivel naţional (art. 4 alin. 22 şi art. 6 alin. 1); concursul constă în susţinerea unor probe scrise cu caracter teoretic şi practice (art. 16 alin. 1); testul-grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice cuprinde 50 întrebări iar testul-grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice cuprinde 20 întrebări din materiile de concurs; testele-grilă se susţin în aceeaşi zi, cu o pauză de o oră între acestea (art. 17); timpul destinat elaborării lucrării scrise este stabilit de comisiile de elaborare a subiectelor (art. 21 alin. 3) – de obicei timpul stabilit este de 3 ore pentru proba teoretică şi 3 ore pentru proba practică; luând în calcul şi timpul impus de art. 18 alin. 2 pentru accesul în sală (30 minute anterior începerii probelor), rezultă că un participant la concurs are de petrecut 6,5 h în sala de examinare, iar concentrarea asupra subiectelor se întinde pe parcursul a cel mult 7 ore (cu o oră pauză între cele două probe); sistemul de notare şi condiţia obligatorie de promovare este prevăzută la art. 27 – „(1) Nota obţinută la concurs este suma notelor obţinute la proba teoretică şi proba practică, în raport cu următoarea pondere: 75% proba practică şi 25% proba teoretică. (1) Pentru a fi declarat admis la concurs candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menţionate la art. 17”. Nefiind un număr nelimitat de locuri scoase la concurs, la nivel naţional, ”au fost examene în care s-a picat cu nota 10 pentru că existau mai puţine locuri decât cei care au luat nota zece şi ceea ce a departajat a fost doctoratul”.[4]

potrivit Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului de promovare în funcţii de execuţie a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1260/2014: promovarea în funcţii de execuţie a personalului asimilat se face pe bază de examen, organizat anual, dacă este cazul, fără stabilirea unui anumit număr de locuri (art. 2); examenul de promovare a personalului asimilat constă în susţinerea unei probe scrise de verificare a cunoştinţelor teoretice şi practice, sub forma unui test-grilă ce cuprinde 50 de întrebări (art. 5 alin. 1), dintre care 40 urmăresc verificarea cunoştinţelor teoretice (art. 5 alin. 2); timpul alocat pentru desfăşurarea probei scrise va fi stabilit de comisiile de elaborare a subiectelor şi nu poate depăşi 3 ore din momentul comunicării subiectelor (art. 12 alin. 2); sistemul de notare şi condiţia obligatorie de promovare este prevăzută la art. 16 – „Pentru a fi declarat admis, candidatul trebuie să obţină minimum 70 de puncte, echivalentul notei 7,00, dar nu mai puţin de 40 de puncte la întrebările ce urmăresc verificarea cunoştinţelor teoretice şi nu mai puţin de 10 puncte la întrebările ce urmăresc verificarea cunoştinţelor practice”. iar fiecare răspuns corect la întrebările cu caracter teoretic şi practic primeşte 2 puncte (art. 5 alin. 5).

potrivit Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului de promovare a personalului de specialitate juridică, cu funcţii de execuţie, asimilat judecătorilor şi procurorilor, din Ministerul Justiţiei, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 663/2007: promovarea în funcţii de execuţie a personalului asimilat se face pe bază de examen, organizat anual, dacă este cazul, fără stabilirea unui anumit număr de locuri (art. 2); examenul de promovare a personalului asimilat constă în întocmirea unei lucrări scrise, cu caracter teoretic şi practic, şi susţinerea unei probe scrise teoretice (art. 5 alin. 1), la una dintre materiile arătate la alin. 2; lucrarea scrisă va avea între 10 şi 20 de pagini, font Times New Roman, corp 14, interlinie la 1 1/2 rânduri (art. 10 alin. 2) (n.n. – precum o hotărâre judecătorească mediu elaborată); lucrările scrise se notează cu „Admis” sau „Respins” (art. 11 alin. 2); proba scrisă teoretică constă în două subiecte teoretice din materia pentru care candidatul a optat (art. 13 alin. 2) iar timpul alocat pentru desfăşurarea probei teoretice va fi stabilit de membrii comisiilor de verificare a lucrărilor scrise şi nu poate depăşi 3 ore din momentul comunicării subiectelor (art. 13 alin. 5); pentru a fi declarat admis la proba scrisă teoretică, candidatul trebuie să obţină cel puţin nota 6,00 (art. 15).

Se observă, astfel, că reglementările aplicabile personalului asimilat nu impun nici competiţia pentru promovarea în funcţii de execuţie. Astfel, deşi o persoană care face parte din această categorie de personal se asimilează teoretic magistraţilor, în concret aceasta beneficiază de mai multe drepturi decât magistraţii, fiindu-i asigurată posibilitatea de a dobândi mai uşor un grad profesional superior, gradul pentru care se înscrie candidatul fiind obţinut, în cazul asimilaţilor, chiar şi cu nota minimă prevăzută de regulamentul de concurs aplicabil.[5]

De asemenea, Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobat de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, abia prin Decizia nr. 210 din 14 octombrie 2015. Până la adoptarea acestui act normativ, nu a existat o procedură de sancţionare disciplinară a acestei categorii de personal, ceea ce este de neînțeles.[6]

IV. Concluzii

Statutul judecătorilor şi procurorilor este reglementat la nivel constituţional, în art. 125 – pentru judecători şi în art. 132 – pentru procurori, dispoziţii care fac parte din titlul III „Autorităţile publice”, cap.VI „Autoritatea judecătorească”, secţiunea 1 „Instanţele judecătoreşti” (art. 124130), secţiunea a 2-a „Ministerul Public” (art. 131 şi art. 132) şi secţiunea a 3-a „Consiliul Superior al Magistraturii” (art. 133 şi art. 134).

Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Potrivit art. 132 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, iar funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali, procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, iar magistraţii-asistenţi se bucură de stabilitate.

Nu există vreo justificare constituțională pentru existenţa categoriei personalului asimilat magistraţilor, statutul acestora din urmă impunându-se a fi unic şi specific numai celor ce sunt judecători sau procurori. Indiferent de motivele avute în vedere de legiuitor la adoptarea legilor justiţiei, în prezent o asemenea reglementare este în dezavantajul sistemului judiciar, în ansamblu, cei care doresc a beneficia de statutul şi de drepturile magistraţilor trebuind să aibă şi responsabilităţile acestora în societate, prin accederea efectivă în corpul judecătorilor sau în cel al procurorilor.

Puterea judecătorească este una dintre cele trei puteri clasice ale statului de drept, alături de puterea legislativă și puterea executivă, însă nu există personal asimilat senatorilor și deputaților ori Președintelui României.

Existenţa unei categorii paralele coboară în derizoriu însăşi demnitatea şi statutul funcţiei de judecător şi procuror. „Personalul asimilat” judecătorilor și procurorilor, salarizat similar acestora din urmă și beneficiind de pensii speciale identice, nu îndeplineşte activităţi judiciare în sensul celor prevăzute de Constituţia României, fiind în parte subordonat administrativ puterii executive (prezent în cadrul serviciilor de achiziţii publice şi protocol, a birourilor relaţii cu publicul, la grefa secţiilor CSM, la direcţiile economice şi administrative, la serviciile de resurse umane ori în cadrul birourilor IT), fără a putea fi vorba de atribuţii similare celor care necesită independența judecătorilor sau stabilitatea procurorilor.

Existenţa acestei categorii produce grave confuzii cu privire statutul judecătorului şi procurorului, inducând publicului impresia existenţei unor magistrați „de cancelarie”, subordonaţi administrativ, lucru inacceptabil într-un stat de drept. ”Personalul asimilat” exercită, cel mult, atribuţii specifice consilierilor juridici, fără ca în activitatea lor să existe asemănări cu cea a magistraţilor. Mai mult, ”personalul asimilat” se bucură de drepturi mai extinse decât judecătorii și procurorii înșiși, spre exemplu, beneficiind de număr nelimitat de locuri pentru promovare în grad, realizată printr-un simplu examen, diferit de concursurile de promovare susținute de judecători și procurori, cu concurență acerbă, ori fără a exista, în privința personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nici măcar o procedură de sancţionare disciplinară, până la 14 octombrie 2015.

„Personalul asimilat” existent ar putea lesne forma un nou Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (sau o nouă Înaltă Curte de Casație și Justiție, salarizarea fiind similară), două noi curți de apel, un nou tribunal și două sau mai multe judecătorii medii. Efortul bugetar pentru susținerea acestei categorii este, prin urmare, însemnat, și va greva ani de zile bugetul statului cu plata unor pensii speciale, similare celor achitate magistraților. Într-un stat extrem de sărac, contribuabilul român va plăti o pensie specială egală cu a unui magistrat de scaun (cu zeci de ani de activitate de înfăptuire a justiţiei) fiecărei persoane din cadrul categoriei „personalului asimilat”, fie că își desfășoară activitatea la serviciile de achiziţii publice şi protocol, birourile relaţii cu publicul, direcţiile economice şi administrative ori serviciile resurse umane, deşi pentru funcţii cu atribuţii identice în cadrul altor ministere nu există astfel de beneficii.

Prin urmare, se desprinde necesitatea eliminării din legislație a categoriei personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, fiind de resortul Ministrului Justiției și al Consiliului Superior al Magistraturii inițierea unor demersuri în acest sens și găsirea unor soluții pentru transformarea acestei categorii profesionale.

Asociaţia “Forumul Judecătorilor din România”, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală şi apolitică, asociație profesională a judecătorilor, cu personalitate juridică constatată prin încheierea nr. 671/08.06.2007 pronunţată de Judecătoria Slatina, îşi propune să contribuie la progresul societăţii prin acţiuni ce au drept scop realizarea unei justiţii independente, imparţiale şi performante, afirmarea şi apărarea independenţei justiţiei faţă de celelalte puteri ale statului, precum şi prin iniţierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea şi realizarea de proiecte privind îmbunătăţirea, modernizarea şi reformarea sistemului de administrare a justiţiei.


[1] Prin Hotărârea Guvernului nr. 1918/2006 pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, începând cu 31 ianuarie 2007, a fost desființat Institutul Național de Criminologie din subordinea Ministerului Justiției. Institutul Naţional de Expertize Criminalistice și Școala Națională de Grefieri nu au, pentru moment, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
[2] Există state membre ale Uniunii Europene care interzic inclusiv detașarea (temporară) a unor judecători în cadrul Ministerului Justiției, acest lucru reprezentând o încălcare a independenţei judiciare. A se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituţionale a Lituaniei din 21 decembrie 1999, disponibilă aici. În baza art. 113 din Constituția Lituaniei, ”1. Un judecător nu poate deține nicio altă funcție atribuită în baza unor alegeri sau în baza unei numiri, nu poate desfășura activități în cadrul niciunei instituții sau întreprinderi private, comerciale sau de altă natură. De asemenea, acesta nu poate primi nicio remunerație în afara remunerației stabilite pentru activitatea de judecător și a plății aferente activităților de învăţământ sau de creație. 2. Un judecător nu poate participa la activitățile desfășurate de partidele politice sau alte organizații politice.”, traducere preluată din Șt. Deaconu (coord.), I. Muraru, E.S. Tănăsescu, S.G. Barbu, Codex Constituțional: constituțiile statelor membre ale Uniunii Europene, Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2015, vol. II, p.72. Similar, în baza art. 125 alin.(3) din Constituția României, ”funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.
[3] A se vedea această pagină. Ministrul Justiţiei, d-na Raluca Alexandra Prună, a declarat că „există o problemă cu privire la modul în care se promovează în magistratură. Găsesc că în România este umilitor ca un judecător sau un procuror să trebuiască, pentru a accede la nivelul de jurisdicţie superior, să dea nişte examene unde sunt 30-40 pe loc„.
[4] Idem.
[5] Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza regulamentului adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel (promovarea în grad de I.C.C.J. fiind posibilă doar prin promovare efectivă la această instanţă, potrivit unei reglementări distincte), totuşi personalul asimilat poate promova în grad profesional echivalent salarial celui de P.I.C.C.J. (similar I.C.C.J.). Disponibil aici.
[6] A se vedea, pentru detalii, Raportul Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiției în anul 2015, accesibil aici.


La documentarea şi redactarea prezentului material au contribuit membrii Asociaţiei „Forumul Judecătorilor din România”: jud. Gabriel Mustață – Judecătoria Constanţa, jud. Dragoș Călin – Curtea de Apel Bucureşti, jud. Ionuț Militaru  – Curtea de Apel Bucureşti, jud. Claudiu Drăgușin – Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate