România la CEDO: Armando Convertito și alții. Universitatea din Oradea, anulare diplomă de licență și dreptul la viață privată
21 iunie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Secția a 4-a
Cererea nr. 30547/14
Armando CONVERTITO și alții împotriva României
comunicată în 3 mai 2016
(pe pagina HUDOC nu mai apare informația cu privire la data precisă în care a fost introdusă cauza, ci doar când a fost comunicată)
I. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):
Reclamanții sunt cetățeni italieni. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către doamna A. Mascia, avocată în Verona.
1. Acordarea de diplome de licență reclamanților
3. În 17 octombrie 2003 și, respectiv, în 7 octombrie 2004, reclamanții s-au înscris ca studenți la Facultatea de Medicină și Farmacie a Universității din Oradea, specializarea Stomatologie.
4. Potrivit reclamanților, în septembrie 2003 și, respectiv, în 2004, au dat un test de competență lingvistică organizat de Universitatea din Oradea. Aceștia afirmă că în urma acestui test niciun certificat și nicio altă dovadă nu au fost emise de Universitate.
5. În urma unei cereri din partea Universității din Oradea, în 11 noiembrie 2008 și, respectiv, în 21 ianuarie 2009, reclamanții au fost supuși unei alte evaluări de competență lingvistică în cadrul Facultății de Litere a Universității din Oradea, care a emis certificate de limbă. După cum se arată în copiile certificatelor, nivelul lor de limbă română corespunde nivelului B2 („utilizator independent”) al Cadrului european comun de referință pentru limbi (Consiliul Europei).
6. În septembrie 2005 și, respectiv, noiembrie 2009, Ministerul Educației a emis scrisori de acceptare care atestau că diplomele obținute de reclamanți în Italia erau echivalente cu certificatele de învățământ secundar acordate în România și le-a permis accesul la învățământul superior românesc. Scrisorile emise în septembrie 2005 precizau, de asemenea, că reclamanții puteau să se înscrie la Universitatea din Oradea în domeniul medicinei începând cu anul universitar 2005/2006.
7. După cum se arată în documentele depuse (copii ale diplomelor și anexelor acestora), reclamanții au fost înscriși într-un program universitar de stomatologie cu frecvență și au promovat, în cei șase ani de studiu (2003-2009 și, respectiv, 2004-2010) toate examenele prevăzute de programa universitară a Facultății de Medicină și Farmacie, au plătit toate taxele de școlarizare pentru studiile lor și au obținut toate creditele care să le permită să li se elibereze diplomele de licență în „Stomatologie”. În perioada martie-noiembrie 2010 acestora li s-au emis diplomele de licență.
2. Anularea diplomelor de licență ale reclamanților
8. În 2009, s-a efectuat un schimb de informații între Universitatea din Oradea și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (denumit în continuare „Ministerul”). Schimbul de informații a privit neregulile din înscrierile administrative ale mai multor studenți străini, inclusiv cele ale reclamanților. Potrivit Universității din Oradea, în cazul primului reclamant, Ministerul nu furnizase scrisoarea de acceptare care atesta că diploma obținută în Italia dădea acces la învățământul superior românesc. În ceea ce-i privește pe ceilalți patru reclamanți, Ministerul a permis înscrierea acestora începând cu anul universitar 2005/2006, în timp ce aceștia au fost, de fapt, înscriși la Universitatea din Oradea începând cu anul universitar 2003/2004. Mai mult decât atât, în 16 februarie 2009, departamentul juridic al Ministerului a informat Universitatea din Oradea cu privire la obligația de a elibera diplome de licență pentru studenții străini care au promovat examenul de absolvire.
9. În 14 și în 23 septembrie 2011, Rectorul Universității din Oradea a decis să anuleze diplomele de licență obținute de către reclamanți. Deciziile de anulare s-au bazat pe articolul 146 din Legea educației naționale nr. 1/2011, pe deciziile Senatului Universității din Oradea, precum și pe inspecțiile efectuate de către corpul de control din Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Corpul de control a ajuns la concluzia că au existat încălcări ale prevederilor legale care reglementează înscrierea studenților străini.
10. Reclamanții au contestat anularea diplomelor lor de licență. Aceștia au solicitat anularea deciziilor Senatului și ale Rectorului, plata a 5.000 de euro pe lună pentru lipsirea de posibilitate de a-și practica profesia, precum și daune materiale și morale. Aceștia au susținut în fața Tribunalului Bihor că au furnizat toate documentele solicitate de administrația Universității din Oradea la momentul înregistrării lor, că scrisoarea de acceptare emisă de către Minister le-a fost solicitată de Universitatea din Oradea la doi ani după înscrierea lor și că aceștia au furnizat, de asemenea, acel document. În plus, aceștia au susținut că au respectat toate standardele academice care le conferă dreptul de a obține diploma de licență, au plătit toate taxele de școlarizare și au promovat examenul de absolvire. Reclamanții au afirmat că legalitatea tuturor documentelor pe baza cărora le-au fost acordate diplomele de licență a fost verificată și atestată printr-un certificat emis de Universitatea din Oradea. Reclamanții au constatat că nu au existat circumstanțe care să indice faptul că diplomele lor au fost obținute prin fraudă și că anularea a fost nejustificată.
11. În 25 aprilie 2013, Tribunalul Bihor a admis parțial acțiunea reclamanților și a dispus anularea deciziilor adoptate în 14 și în 23 septembrie 2011 de Universitatea din Oradea. Instanța a respins cererea reclamanților de despăgubire. Instanța a constatat că reclamanții au respectat toate cerințele administrative ale Universității din Oradea la momentul înscrierii lor și că niciun comportament fraudulos nu le-ar putea fi reproșat, la momentul înscrierii sau când le-au fost acordate diplomele. Mai mult decât atât, în opinia instanței, responsabilitatea de a verifica conformitatea documentelor privind înscrierile și exactitatea informațiilor conținute de acestea cade în sarcina Universității. Instanța a constatat în cele din urmă că a existat o lipsă de coerență în decizia adoptată de Universitatea din Oradea și că neconcordanțele identificate în înscrierile reclamanților în cursul procedurii judiciare nu au stat la baza deciziilor de anulare. Universitatea din Oradea, Ministerul, A.C., Președintele Senatului Universității din Oradea, S.C., Secretariatul Senatului Universității din Oradea și reclamanții au introdus apel.
12. Prin decizia definitivă din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins recursurile reclamanților și a admis recursurile depuse de Universitatea din Oradea, de Minister, de A.C. și de S.C. Instanța a considerat că reclamanții au folosit mijloace frauduloase pentru a obține diplomele lor de licență, că la momentul înscrierii lor aceștia nu obținuseră scrisorile de acceptare și certificatele de limbă. Curtea a constatat că reclamanții nu au avut dreptul de a se înscrie începând cu anul 2003 și, respectiv, 2004, și că decizia de înscriere a fost semnată doar de către Decanul Facultății de Medicină și Farmacie, și nu de către Rectorul Universității din Oradea.
II. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:
Dispozițiile relevante din Legea educației naționale nr. 1/2011 prevăd următoarele:
Articolul 146
„Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.”
III. Capăt de cerere:
Reclamanții invocă încălcarea articolului 8 din Convenție întrucât anularea diplomelor lor de licență constituie o ingerință nejustificată în dreptul lor la viață privată. Aceștia susțin că Universitatea din Oradea a anulat diplomele din cauza unor erori administrative care nu țin de responsabilitatea reclamanților. Ei afirmă, în continuare, că anularea a avut loc într-un mod neașteptat, după ce au dedicat șase ani din viața lor pentru a studia și absolvi, afectând astfel viața lor profesională.[A2]
IV. Întrebări comune:
Având în vedere anularea diplomelor de licență în stomatologie ale reclamanților, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție?
Dacă răspunsul este afirmativ, a fost ingerința conformă cu legea și necesară în sensul articolului 8 § 2?
Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
