UNJR: Statutul judecătorului este incompatibil cu externalizarea funcţiei sale morale

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a solicitat Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să revoce hotărârea nr. 434 din 17 martie 2016 a acestei Secţii, privind desemnarea consilierilor de etică.

Vă prezentăm in extenso textul solicitării UNJR, înaintate CSM de către președintele organizației magistraților, jud. Dana Gîrbovan:

„Hotărârea reglementează o instituţie care nu se regăseşte nici în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, nici în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu sunt cuprinse dispoziţii care să reglementeze această instituţie.

Potrivit Constituţiei României, „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” (art. 124 alin. 3).

Prin dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 303/2004 se statuează că drepturile şi interdicţiile pentru funcţiile de judecători şi procurori sunt prevăzute de lege.

Ca atare, orice adăugare de interdicţii şi obligaţii pentru judecători prin acte administrative este nelegală şi încalcă dispoziţiile constituţionale şi de lege organică menţionate, fiind astfel un atentat la independenţa judecătorilor.

Atragem atenţia că actul administrativ poate fi adoptat numai în baza legii şi numai în vederea punerii în executare a legii, or, prin niciun act normativ CSM nu a fost împuternicit să adopte un act administrativ în materia în care s-a pronunţat prin hotărârea nr. 434 din 17 martie 2016.

De asemenea, actul administrativ adoptat de CSM modifică în mod nelegal reglementările privind incompatibilitatea judecătorilor, cuprinse în noul cod de procedură civilă şi în cel de procedură penală. Se creează cadrul în care un terţ faţă de actul de justiţie, anume, consilierul de etică, din oficiu, poate interveni în activitatea judiciară desfăşurată de judecător, o activitate esenţialmente independentă, garantată ca atare la nivel constituţional.

Subliniem că independenţa justiţiei nu reprezintă doar un drept al judecătorilor, ci totodată o garanţie pentru cetăţenii acestei ţări privind corectitudinea actului de justiţie, motiv pentru care Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa de garant al independenţei justiţiei, ar trebui să îşi îndeplinească rolul, iar nu să reglementeze prin act administrativ instituţii care să conducă la un efect opus, lipsite de orice temei legal.

Această manieră de reglementare contravine imparţialităţii şi independenţei judecătorului, element constitutiv al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În plus, maniera generală şi imprecisă de stabilire a modului de funcţionare a acestor consilieri de etică este lipsit de previzibilitatea pe care o reclamă materia reglementată.

Hotărârea nr. 434/17.05.2016 a Secţiei pentru judecători din cadrul CSM încalcă art. 1 pct. 1 şi 4 din Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, conform cărora „1.1 Judecătorul trebuie să îşi exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanţă cu  spiritul  legii,  fără  influenţe  externe,  sugestii,  presiuni,  ameninţări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv. (…) 1.4 În exercitarea atribuţiilor sale judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le ia independent”.

În acest sens, decizia sa proprie este şi trebuie să fie şi decizia de a se abţine de la soluţionarea unei cauze sau de a soluţiona într-un anumit mod declaraţia de abţinere a unui alt magistrat, acestea fiind decizii pe care de lege lata, codul de procedură civilă şi penală le reglementează ca fiind independente şi libere de orice influenţă exterioară, solicitată sau exercitată din oficiu de un coleg magistrat.

Moralitatea pe marginea căreia se doreşte consilierea şi îndrumarea judecătorului este o componentă sine qua non a sa, fără de care legiuitorul nu l-ar fi învestit cu puterea de a pronunţa hotărâri cu efecte determinante asupra libertăţii, patrimoniului, familiei şi altor valori esenţiale într-o societate democratică.

Statutul judecătorului, astfel cum este reglementat la nivel naţional şi internaţional, este incompatibil cu externalizarea funcţiei sale morale.

Faptul că justiţia este un serviciu prestat de către oameni implică prezenţa reală a judecătorului, iar nu prin delegare, o prezenţă conturată moral şi structurată pe aplicarea cu bună credinţă a legii la situaţii de viaţă, astfel încât judecătorul trebuie să facă permanent, soluţionând litigii, inclusiv o evaluarea morală a acestora, ajungând, în situaţia în care o pricină nu poate fi soluţionată în baza legii, să o dezlege pe baza principiilor generale ale dreptului şi ţinând seama de cerinţele echităţii (art. 5 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă).

Ca atare, evaluarea etică este conaturală soluţionării litigiilor, fiind astfel încălcată flagrant independenţa judecătorului, acesta fiind vulnerabilizat faţă de justiţiabilii cărora le-a soluţionat litigiul, prin instituirea unor consilieri de etică, hotărârea judecătorească pronunţată putând fi pusă la îndoială sub aspectul credibilităţii sale din punct de vedere moral.

În măsura în care judecătorul este chemat să soluţioneze în mod independent litigii, fără a putea să invoce inexistenţa sau imprecizia legii, dosare de mare dificultate, nu se poate accepta o îngrădire a acestuia într-un domeniu care să implice aprecierea asupra unor chestiuni elementare, cum sunt cele privind existenţa unor situaţii de incompatibilitate.

În condiţiile în care, la nivel de sistem, există probleme legate de integritate sau modul în care aceasta trebuie definită, problema se rezolvă doar prin formarea profesională a fiecărui judecător în parte în domeniul eticii, şi nu prin impunerea consilierilor de etică, a căror rol nu poate fi suprapus sau identificat cu cel al formatorilor.

Modelul acestor consilieri de etică este preluat, după cum se arată în partea introductivă a hotărârii, de la judecătorii olandezi, cu ocazia unor vizite în cadrul acordului de cooperare între CSM şi Consiliul Judiciar din Olanda.

Nu se poate prelua prin analogie această instituţie din sistemul olandez, deoarece lipsesc premisele necesare. Astfel, în Olanda, conform datelor cuprinse în Opinia nr. 3/19.11.2003 a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni al Consiliului Europei privind informarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind principiile şi normele care guvernează conduita profesională a judecătorilor şi în special deontologia, incompatibilitatea şi imparţialitate, în Olanda, judecătorul nu are alte incompatibilităţi decât cele privind activitatea notarială, consultanţa juridică şi activitatea de asistenţă juridică şi în plus, judecătorii curţii supreme ai Olandei nu pot fi membri ai Parlamentului Olandez sau European.

Prin urmare, judecătorii de la instanţele de drept comun olandeze pot exercita activităţi politice fără nici o restricţie, putând dobândi inclusiv mandate de parlamentari naţionali sau europeni. Toţi judecătorii din Olanda pot exercita activităţi comerciale în mod nelimitat.

Or, dată fiind implicarea judecătorilor olandezi în activitatea politică şi în cea comercială, existenţa unor consilieri de etică îşi găseşte justificare.

Judecătorilor români le este ab initio interzisă orice implicare în activitatea politică şi comercială, astfel că existenţa unor consilieri de etică în sistemul românesc apare a fi o formă fără fond. În plus, se constată că deşi hotărârea cuprinde referiri largi la situaţia judecătorilor din Olanda, aceasta nu cuprinde redarea punctului de vedere exprimat de corpul judecătorilor români cu privire la aceasta, fiind astfel lipsită de legitimitate.

Solicităm CSM să facă o analiză profesionistă şi completă, la nivel european, prin raportare la sistemele judiciare asemănătoare sistemului românesc sub aspectul statutului judecătorului, respectiv al incompatibilităţilor şi interdicţiilor acestuia, sub aspectul existenţei instituţiei consilierului de etică şi a limitelor de desfăşurare a eventualei sale activităţi. 

Atragem atenţia cu îngrijorare că nu sunt reglementate limitele în care se va exercita funcţia de consiliere din oficiu, existând riscul unor intruziuni nelegale în activitatea de judecată.

O problemă deosebită o ridică şi procedura propusă pentru desemnarea acestor consilieri de etică. Astfel, există o incongruenţă logică şi juridică între ascultarea opiniilor judecătorilor alegători de către preşedintele instanţei şi desemnarea consilierilor de către un organ care nu a luat la cunoştinţă în mod nemijlocit de opiniile exprimate, anume, colegiul de conducere.

Principiul nemijlocirii, garanţie a unei soluţii temeinice şi transparente, nu este specific numai activităţii judiciare, ci şi celei administrative, inclusiv în materia promovării judecătorilor în funcţii de conducere în cadrul instanţelor, respectiv de execuţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a transferurilor etc., fiind esenţial ca organul decident să fie cel în faţa căruia se desfăşoară în fapt procedura.

Prin instituirea funcţiei consilierilor de etică de reglementare sub aspectul formulării propunerilor legislative (reglementare primară şi secundară) în materia aspectelor de etică şi deontologie, se încalcă dispoziţiile legale, inclusiv constituţionale, cu privire la iniţiativa legislativă şi dreptul întregului corp de magistraţi de a fi consultat în materie. 

Este îngrijorătoare şi reglementarea posibilităţii nelimitate a reînvestirii, în condiţiile în principiul fundamental în sistem este mandatul limitat pentru alte funcţii decât cea de bază, şi în plus, hotărârea nu cuprinde minime condiţii care să concretizeze această procedură de reînvestire.

Definirea problemelor de etică şi deontologie de către un număr restrâns de judecători este neadecvată şi încalcă dreptul tuturor judecătorilor de a participa la conturarea acestui cod etic îmbunătăţit. Nu există în cuprinsul hotărârii nici o garanţie a unei reale dezbateri la care să participe toţi magistraţii pe marginea acestor teme de interes pentru ei.

Dezideratul elaborării unor norme mai predictibile şi moderne în materie deontologică  nu este servit prin implicarea limitată a câtorva persoane, magistraţi, ci trebuie să se facă prin participarea tuturor magistraţilor, cu intervenţia asociaţiilor profesionale ale magistraţilor, iar crearea unor funcţii care intervin în procedura judiciară concretă este nelegală, pentru motivele pe care le-am arătat mai sus.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, solicităm secţiei de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii să revoce hotărârea nr. 434 din 17 martie 2016 a acestei Secţii, privind desemnarea consilierilor de etică.”

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?