Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Legea aplicabilă în cazul revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei stabilită conform vechiului CP
24.06.2016 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 23 iunie 2016 a fost publicată Decizia nr. 11/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2016, în Dosarul nr. 4.493/311/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus, prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.493/311/2015, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 475 şi art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 din Codul penal anterior şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 864 alin. 1 din Codul penal anterior sau conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal actual”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
Cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării prealabile în Dosarul nr. 1.104/1/2016, pentru a da o dezlegare chestiunii de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă în vedere – ca punct de plecare – faptul că, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.

Conform art. 15 alin. (1) şi (2) din legea sus-menţionată, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal anterior se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal anterior.

Din examinarea celor două dispoziţii legale anterior menţionate rezultă că, în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal anterior, revocarea sau anularea acesteia se realizează potrivit Codului penal anterior.

Această prevedere nu se regăseşte însă şi în cuprinsul art. 16 din Legea nr. 187/2012, menţionându-se doar faptul că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal anterior se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.

În absenţa unei dispoziţii exprese referitoare la regimul revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 atunci când instanţa de judecată revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispuse în baza dispoziţiilor art. 861 din Codul penal anterior, aceasta urmând a se realiza în baza dispoziţiilor art. 96 alin. (4) din Codul penal actual, atunci când legea nouă este considerată lege mai favorabilă.

Normele care reglementează revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt norme de drept substanţial, guvernate de principiul aplicării legii mai favorabile prevăzut de dispoziţiile art. 5 din Codul penal.

Prin Decizia nr. 265/2014, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În consecinţă, atunci când instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare pentru o faptă comisă în cursul termenului de încercare stabilit potrivit art. 861 din Codul penal anterior şi constată că legea penală nouă este mai favorabilă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal, în sens contrar ajungându-se la combinarea unor prevederi legale din vechiul şi noul Cod penal, încălcându-se astfel Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014.

În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, instanţa de judecată, atunci când constată că legea nouă este mai favorabilă, aplică în mod global dispoziţiile Codului penal actual, inclusiv în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 96 alin. (4) din Codul penal.

Prin urmare, dispunându-se revocarea suspendării sub supraveghere în temeiul art. 96 alin. (4) din Codul penal, instanţa aplică dispoziţiile art. 96 alin. (5) din Codul penal, potrivit cărora pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

Potrivit art. 44 din Codul penal există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

Cu referire la problema de drept ce face obiectul prezentei cauze este de observat că s-a apreciat că legea nouă este mai favorabilă inculpatului. Potrivit art. 44 din Codul penal, în cazul pluralităţii intermediare, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.

Or, dacă s-ar face aplicarea dispoziţiilor art. 864 din Codul penal anterior, pedeapsa stabilită în prezenta cauză se adaugă la pedeapsa a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, iar inculpatul nu ar beneficia de regimul sancţionator al pluralităţii intermediare, în ipoteza în care legea nouă este mai favorabilă acestuia.

Curtea Constituţională, în considerentele deciziilor nr. 666/2015 şi 682/2015, arată existenţa unei diferenţe de tratament juridic între suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă în temeiul Codului penal anterior şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dispusă în temeiul aceluiaşi cod, inclusiv sub aspectul revocării, şi stabileşte caracterul constituţional al acestei diferenţe.

Astfel, prin Decizia nr. 666/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a reţinut că nu se pot pune în balanţă, în momentul formulării criticilor de neconstituţionalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiţionate şi de individualizare a pedepsei pentru noua infracţiune, având în vedere, pe de-o parte, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal anterior), iar, pe de altă parte, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal), întrucât cele două instituţii sunt diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislaţie, la art. 861, cât şi în Codul penal actual, la art. 91-98 (considerentul 15).

Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracţiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce priveşte, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Aşa fiind, constatarea neconstituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva susţinută nu poate atrage aplicarea în speţă a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal (considerentul 16).

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 682/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 27 noiembrie 2015), în ceea ce priveşte critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiţionat şi persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, Curtea Constituţională a constatat că, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiţii, diferenţa de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situaţii juridice similare (considerentul 15).

În cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, persoanele nu se găsesc în situaţii identice (unele persoane au fost condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar altele cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), astfel că se justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic neomogen la care se referă autorul excepţiei, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (considerentul 16).

Prin Decizia nr. 13/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior.

Această decizie nu îşi are însă aplicabilitatea în problema de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum s-a susţinut în punctul de vedere exprimat de unele instanţe, întrucât aceasta se întemeiază în mod direct pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 ce reglementează explicit situaţia revocării şi anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispoziţii ce nu au corespondent în art. 16 din aceeaşi lege, unde nu se reglementează în mod similar revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.493/311/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861 din Codul penal anterior şi, respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 864 alin. 1 din Codul penal anterior sau conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal actual.”

Stabileşte că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit Codului penal anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 din Codul penal anterior şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din Codul penal”.

Andrei Pap

 

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.