Flaminia Stârc-Meclejan: Responsabilitatea socială corporativă din perspectivă juridică. O discuţie actuală
28 iunie 2016 | Cosmina SIMA
Lect. dr. Flaminia Stârc-Meclejan a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2016 articolul intitulat „Responsabilitatea socială corporativă din perspectivă juridică. O discuţie actuală”.
Angel Gurria, Secretarul General OCDE, spunea că scopul guvernanței corporative este de a facilita crearea climatului de încredere, de transparență și de responsabilitate, care sunt indispensabile pentru promovarea investițiilor pe termen lung, dar și pentru stabilitate financiară și integritate în afaceri. Autorul articolului subliniază că, din pricina realităților economiei actuale, companiile au devenit rețele complicate de contracte, supuse regulilor pieței și mecanismului suprem de guvernanță, presând acționarii și co-contractanții să fie gata oricând să își transfere investițiile în altă parte pentru a obține profit. Asociații se obligă, prin contractul de societate, să coopereze pentru a rezulta beneficii atât pentru ei, cât și pentru societate. Raporturile devin din ce în ce mai complexe, pe măsură ce compania depășește granițele unui singur stat, ajungându-se, astfel, la grupurile de societăți.
În articol prevalează tema teoriei revizuite a guvernanței corporatiste, care propune integrarea intereselor, care propune integrarea tuturor părților afectate de activitatea unei companii (stakeholder theory), inseparabilă de domeniul responsabilității sociale a corporației (RSC). Stakeholders sunt acționarii, administratorii, salariații, statul, colectivitățile locale, asociațiile profesionale, grupurile de societăți, piețele, etc., ei fiind, de fapt, așa-numiții creatori de valoare, impunând necesitatea unei negocieri dincolo de exigențele legii. De la ideea inițială că managerii companiei trebuie să creeze beneficii exclusiv acționarilor, conceptul de guvernanță corporativă a fost transformat, stabilindu-se că o companie devine responsabilă față de societate în ansamblu, indiferent că este vorba de angajați, creditori, consumatori ș.a.m.d.
Comisia Europeană a propus mai multe definiții a RSC, printre care: „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societăţii. Respectarea legislaţiei în vigoare şi a contractelor colective încheiate între partenerii sociali constituie o condiţie esenţială pentru îndeplinirea acestei responsabilităţi”. Comisia Europeană este de părere că societățile comerciale „ar trebui să dispună de o procedură prin care să integreze preocupările sociale, etice, de mediu şi cele care ţin de drepturile omului şi de protecţia consumatorilor în activităţile lor de afaceri şi în strategia lor, în strânsă colaborare cu părţile interesate, având drept scop: să stimuleze crearea unor valori comune pentru proprietarii/acţionarii lor, pentru alte părţi interesate şi pentru societate în general; să identifice, să prevină şi să atenueze eventualele efecte negative pe care le pot avea”. Interpretarea dată de Comisie are succes și pe plan internațional.
Oferind un exemplu din practică, se pune problema dacă asociaţii unei societăţi comerciale care şi-ar propune şi un scop „social” nu ar putea solicita instanţei să substituie respectivei societăţi un scop pur lucrativ, ci doar, eventual, aplicarea unui tratament echitabil. Un criteriu relevant pentru a rezolva această problemă este reprezentat de legitimitatea pretenției unui terț rezultate dintr-un raport juridic stabilit cu societatea comercială. Raportul respectiv este fie un rezultat al unui contract încheiat cu societatea, fie al unui drept subiectiv oferit de lege. Așadar, părțile interesate sunt instituționale și contractuale. Ca exemplu de părți instituționale, avem salariaţii, statul, asociaţii sau acţionarii. Părțile interesate contractuale sunt orice persoane fizice sau juridice cu care societatea a încheiat un contract. Fundamentul legal nu ridică probleme de interpretare, pe când cel contractual cere aplicarea teoriei „aşteptărilor legitime”, care presupune că „o persoană se aşteaptă să poată exercita un drept faţă de o alta, să obţină un bun sau un serviciu, fără a suporta un prejudiciu cauzat de produsele oferite pe piaţă”. Doctrina intereselor legitime permite integrarea intereselor ce depășesc cadrul legal, iar teoria părților interesate generează responsabilitatea socială a societăților comerciale. Rezumând, dacă adoptarea unei abordări de tip RSC poate fi conformă interesului social, interesul social ar putea să nu integreze neapărat RSC.
Autorul concluzionează că modelul de guvernanță ce maximizează interesele acționarilor nu mai reprezintă un ideal juridic. Deoarece societatea evoluează odată cu economia, se caută, în prezent, legitimarea modelului de bună guvernanță a companiei, integrându-i responsabilitatea socială.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
