Secţiuni » Arii de practică » Business » Afaceri transfrontaliere
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti

Întrebare preliminară cu privire la dreptul de ședere al unui cetățean al Uniunii Europene. UPDATE: hotărârea CJUE


18.09.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Dreptul Uniunii Europene
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

18 septembrie 2017: Curtea declară:

1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, precum și principiul protecției încrederii legitime nu se opun ca un stat membru, pe de o parte, să revoce un certificat de înregistrare eliberat din eroare unui cetățean al Uniunii care făcea încă obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriu și, pe de altă parte, să ia împotriva acestuia o decizie de îndepărtare întemeiată pe simpla constatare a faptului că interdicția de intrare pe teritoriu era încă în vigoare.

2) Directiva 2004/38 și Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală nu se opun ca o decizie de returnare a unui cetățean al Uniunii Europene, precum cea în discuție în litigiul principal, să fie adoptată de aceleași autorități și potrivit aceleiași proceduri precum o decizie de returnare a unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2008/115 dacă sunt aplicate măsurile de transpunere a Directivei 2004/38 care ar fi mai favorabile respectivului cetățean al Uniunii.

3) Principiul efectivității nu se opune unei practici jurisprudențiale potrivit căreia un resortisant al unui stat membru care face obiectul unei decizii de returnare în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal nu se poate prevala, în susținerea unei acțiuni formulate împotriva acestei decizii, de nelegalitatea deciziei de interzicere a intrării pe teritoriu adoptate anterior împotriva sa, în măsura în care persoana interesată a dispus în mod efectiv de posibilitatea de a contesta în timp util această din urmă decizie potrivit dispozițiilor Directivei 2004/38.

4) Articolul 30 din Directiva 2004/38 impune statelor membre să ia orice măsură utilă pentru ca persoana interesată să înțeleagă conținutul și efectele unei decizii adoptate în temeiul articolului 27 alineatul (1) din această directivă, dar nu impune ca această decizie să îi fie notificată într‑o limbă pe care o înțelege sau despre care se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, în condițiile în care nu a introdus o cerere în acest sens. (s.n. -M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

28 aprilie 2017: Avocatul general propune următoarea soluție

„1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 (rectificare în JO L 229, p. 35), și principiile încrederii legitime și bunei administrări nu se opun revocării certificatului de înregistrare al unui cetățean al unui stat membru eliberat de un alt stat membru și nici adoptării de către acesta din urmă a unei măsuri de returnare împotriva acestui cetățean atunci când, în pofida faptului că a fost vizat de o decizie de interzicere a intrării pe teritoriu adoptată de statul membru gazdă pentru motive de ordine publică și de siguranță publică care nu a încetat să-și producă efectele, cetățeanul respectiv intră din nou pe teritoriul statului membru gazdă.

2) Directiva 2004/38 nu se opune utilizării conținutului Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală în vederea stabilirii modalităților care reglementează procedurile cu privire la o măsură de returnare a unui cetățean al unui stat membru care a intrat pe teritoriul unui alt stat membru, în pofida unei decizii de interzicere a intrării pe teritoriu adoptate de acesta din urmă, cu condiția ca măsurile de protecție și garanțiile procedurale prevăzute de Directiva 2004/38, în special în capitolul VI din aceasta, precum și principiile echivalenței și efectivității să fie respectate, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale.

3) Articolul 30 din Directiva 2004/38 nu impune autorităților statului membru gazdă obligația de a notifica cetățeanului unui alt stat membru, atunci când acesta nu a formulat o cerere în acest sens, o decizie de interzicere a intrării pe teritoriu într-o limbă pe care el o înțelege, subînțelegându-se că un stat membru trebuie să ia totuși orice măsură utilă pentru a fi sigur că persoana în cauză a înțeles conținutul și implicațiile acestei decizii.

4) Directiva 2004/38 nu se opune unor norme sau practici naționale care, în cadrul revocării unui certificat de înregistrare al unui cetățean al Uniunii sau al adoptării de către statul membru gazdă a unei măsuri de returnare consecutive încălcării unei interdicții de intrare pe teritoriu împotriva resortisantului unui alt stat membru, nu permit să se aprecieze în ce măsură garanțiile procedurale care decurg din articolele 30 și 31 din Directiva 2004/38 au fost respectate în momentul în care această decizie de interzicere a intrării a fost adoptată, cu condiția ca aceste norme sau aceste practici naționale să nu contravină nici principiului echivalenței, nici principiului efectivității”. (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

28 iunie 2016: Judecătorul grec se întreabă cu privire la șederea unui cetățean al Uniunii Europene (C-184/16 Petrea)

Situația de fapt:
1. justiție și afaceri interne
2. necesitatea de a afla dacă dreptul UE trebuie interpretat în sensul că impune – sau în sensul că permite:
2.1. revocarea certificatului de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii Europene eliberat anterior unui resortisant al unui alt stat membru
2.2. și adoptarea împotriva acestuia a unei măsuri de returnare de pe teritoriul statului gazdă
3. resortisantul respectiv, deși este înscris pe lista națională a străinilor indezirabili cu măsura interdicției de intrare pentru motive de ordine publică și de siguranță publică, a intrat din nou pe teritoriul statului membru în discuție, unde a inițiat o activitate economică fără a solicita ridicarea interdicției de intrare
4. necesitatea de a afla dacă se poate considera că interdicția de intrare este un motiv de ordine publică autonom care justifică revocarea certificatului de înregistrare al unui resortisant al unui stat membru
5. necesitatea de a afla dacă situația de fapt menționată la punctele anterioare ar putea fi asimilată unei șederi ilegale a cetățeanului Uniunii Europene pe teritoriul statului gazdă, astfel încât să permită adoptarea unei decizii de returnare de către organul competent să revoce certificatul de înregistrare în calitate de cetățean al Uniunii, și aceasta deși:
5.1. pe de o parte, certificatul de înregistrare nu constituie, după cum se admite în mod obișnuit, un permis de ședere legală în țară
5.2. și, pe de altă parte, directiva în cauză se aplică ratione personae numai resortisanților țărilor terțe
6. necesitatea de a afla dacă o atare revocare poate fi considerată, potrivit unei interpretări corecte a dreptului, un act administrativ unic de expulzare administrativă care ar fi supus controlului jurisdicțional în condițiile prevăzute în directiva în cauză, și care stabilesc o singură modalitate, dacă este cazul, de îndepărtare administrativă a cetățenilor Uniunii Europene de pe teritoriul statului membru gazdă
7. necesitatea de a afla dacă este conformă cu principiul efectivității, o practică jurisprudențială națională care constă în a interzice autorităților administrative și, în consecință, instanțelor competente implicate să verifice dacă, la momentul adoptării deciziei privind interdicția de intrare, au fost respectate garanțiile procedurale prevăzute în dispozițiile din directiva considerată a fi incidentă
8. necesitatea de a afla dacă există o obligație a autorităților administrative competente de a notifica în orice caz resortisantului în cauză al unui alt stat membru decizia de îndepărtare, într-o limbă pe care o înțelege, pentru ca respectivul resortisant să își poată exercita în mod eficient drepturile procedurale pe care le are în temeiul dispozițiilor directivei menționate mai sus, chiar dacă nu a formulat o solicitare în acest sens

Dispoziții și principii invocate a fi incidente:
1. Articolele 27, 32, 6, 27, 28, 30 și 31 din Directiva 2004/38/CE
2. articolele 45 TFUE și 49 TFUE
3. principiul efectivității
4. principiul autonomiei procedurale

Corespondențe pentru România:

1. articolele 27 alineatele (1)-(6), 1065, 27 alineatele (7)-(9) și 87 din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, modificată de Ordonanța de urgență nr. 12/2010, Legea nr. 157/2011, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 158/2013, Legea nr. 376/2013, Ordonanța de Urgență nr. 109/2013, Ordonanța nr. 25/2014 și Legea nr. 331/2015
2. articolele 11 alineatul (1) și 25 din Ordonanța de urgență nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, modificată și completată de Legea nr. 187/2012, Ordonanța de urgență nr. 82/2012 și Legea nr. 235/2013

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti