Secţiuni » Secţiuni speciale
Asigurări pentru avocaţiCariere juridiceCărţi juridiceConferinţe juridiceDezbateri juridiceEvenimente juridiceGrile juridiceLawyers WeekProfesionişti
BarouriInternaţionalJurisprudenţă inedită CITRLegal DaysLifeNotariatReviste juridiceSistemul judiciarTop LegalUniversitaria
TOP LEGAL
CorporatePlatinum members
Print Friendly, PDF & Email

Marieta Avram: Munca nu este o pedeapsă dată omului căzut din Paradis, ci o formă de implicare în actul creaţiei
29.06.2016 | Alina MATEI

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă Profesor, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. Mă bucură mult că ne auzim. Prima alegere a fost avocatura. Cine a fost Maestrul pentru dumneavoastră în aceste etape profesionale? Care a fost cel mai bun sfat pe care Maestrul vi l-a dat? Cum aţi optat pentru cariera didactică?

Marieta Avram: Vă mulţumesc pentru întrebare. Paradoxal, răspunsul nu este în trecut, pentru că, iată, şi în prezent sunt alături de cei care au fost cei dintâi care m-au îndrumat ca avocat stagiar în 1991. Primul îndrumător a fost doamna avocat Cristiana Irinel Stoica. Dânsa reprezenta în mintea mea „Avocatul”, iar domnul Valeriu Stoica, „Profesorul”. Tot în 1991 am început activitatea didactică, în calitate de preparator la dreptul familiei şi dreptul internaţional privat. Într-un fel, anul de absolvire a facultăţii m-a aşezat în aceste tipare profesionale. Cel mai bun sfat? Maestrul adevărat nu dă sfaturi, ci te pune la treabă, te ghidează discret și te inspiră prin puterea exemplului. Astfel, el creează tinerilor avocaţi acel spaţiu spiritual indispensabil evoluţiei profesionale. Așa se întâmplă şi astăzi în cabinet, partenerii având acest rol de a coordona echipa, de a-i ajuta pe cei tineri să se formeze ca avocaţi.

Alina Matei: Profesia, ca și dragostea, trece prin diferite etape. De ani buni, sunteţi Senior Partner în cadrul reputatei societăți de avocatură STOICA & Asociaţii. Cauzele de dreptul familiei pe care le gestionați necesită multă atenție și discreție. În cazul divorţurilor, cum faceți ca relaţiile, raporturile dintre soţi să nu mai fi aşa de anchilozate?

Marieta Avram: Ei, dragostea adevărată nu trece sau, dacă vreţi, trece dincolo de toate, ca o continuitate în discontinuitatea vieţii şi a morţii. Profesional, desigur, trecem toţi prin etape. Ca practician al dreptului, am experimentat diverse profesii juridice, ca avocat şi, pentru scurt timp, judecător, dar şi funcţii în sectorul public, precum în Ministerul Justiţiei, şi în cel privat, precum sectorul bancar. În fiecare loc am învăţat multe lucruri, am cunoscut oameni deosebiţi de care mă leagă nu doar trecutul, prin amintiri frumoase, ci şi prezentul, prin activităţi profesionale comune. De la 1 aprilie 2008 m-am alăturat echipei SCA STOICA & Asociaţii. În anul 2008 am regăsit o organizaţie solidă, era altceva decât în perioada stagiaturii, 1991-1992. Totul evoluează. Îmi place să spun că în anul 2008 am revenit la dragostea dintâi, adică la avocatură, şi îndrăznesc să cred că nu am fost ca fiul risipitor din poveste în raport cu profesia iniţială, pentru că tot ceea ce am făcut în tot acest timp a fost să acumulez o experienţă juridică şi managerială foarte utilă, pe care am valorificat-o apoi ca avocat. În prezent, gestionez o paletă variată de litigii, în special în domeniul bancar, protecţia consumatorilor, internaţional privat, insolvenţă. Litigiile de familie constituie un domeniu special și mă bucur că sunt colegi parteneri cu care colaborez foarte bine. Pot să zic că, în ultimii ani, ne-am deschis mai mult spre acest domeniu. Atunci când este vorba de conflicte de familie, prima grijă este să nu amplificăm conflictul în mod inutil. Este dificil pentru părţi să îşi păstreze realismul într-o logică preponderent a sentimentelor şi a resentimentelor, care domină conflictele de familie, dar cred că tocmai aici este contribuţia noastră principală, iar infuzia de realism, bazată pe experienţa ştiintifică, jurisprudenţială şi de viaţă, ne permite să gestionăm cu succes aceste litigii.

Alina Matei: Studenţilor li se pare dificilă materia „Dreptul familiei” pe care o predaţi la Facultatea de Drept a Universității din București sau li se pare uşoară, accesibilă?

Marieta Avram: Eu sper să li se pară uşoară, accesibilă, după ce o predau. Cred că arta pedagogică presupune ca profesorul să explice cele mai complicate lucruri pe înţelesul studenţilor. Dar şi invers, adică să le arate că ceea ce pare simplu la prima vedere este, în realitate, complex. Se realizează un dublu antrenament al minţii prin care lucrurile grele şi complexe devin simple, dar şi invers. Rezultatul este victoria minţii asupra realităţii şi gustul acestei victorii trebuie să o deprindă studentul.

Alina Matei: Cred că Dreptul familiei, mai mult decât orice altă materie de drept, poate contribui la îmbunătățirea relațiilor nu doar între studenți, ci și cu prietenii, iubita/iubitul, familia, îi atenționează ce se întâmplă când se clatină căruța, le spune cam cum e viața dacă…

Marieta Avram: Adevărat. Nu este doar o disciplină juridică pentru promovarea examenului în facultate şi, mai departe, pentru admiterea sau promovarea în profesiile juridice. Este o disciplină care se integrează în cultura juridică generală, indiferent de specializarea pe care o va îmbrăţişa viitorul jurist şi este o disciplină care se integrează în cultura generală. Pentru că omul are rădăcini în familie şi, indiferent de statutul social, prima interacţiune socială este cu familia lui. Francezii spun „les affaires sont les affaires, la famille est la famille”. Dar, dacă în familie lucrurile nu sunt bine aşezate, dacă nu există pace şi înţelegere, afacerile, profesia şi multe alte lucruri se pot clătina în viaţă. Am constatat în ultima perioadă că unii oameni de afaceri încep să acorde atenţie acestor lucruri şi solicită din timp consultanţă juridică în domeniul dreptului familiei. Acesta este un lucru pozitiv.

Alina Matei: A doua ediţie a cărţii „Dreptul civil. Familia” tocmai ce a fost publicată de Editura Hamangiu. Reglementarea familiei din Cartea a II-a a Codului civil este suficient de bună sau e prea stufoasă?

Marieta Avram: Ce aș putea să vă răspund la această întrebare, în calitate de membru în comisia de redactare a Codului civil? Sper să fie suficient de bună şi suficient de stufoasă… În orice caz, cred că noua reglementare a familiei constituie un progres în comparaţie cu reglementarea anterioară şi este mai potrivită pentru vremurile în care trăim. Cât despre carte, da… era necesară a doua ediţie revizuită şi adăugită şi Editura Hamangiu ne-a făcut un frumos cadou prin apariţia chiar de 1 iunie, de ziua copilului.

Alina Matei: Titlul cărţii dumneavoastră m-a dus cu gândul la cartea Despre familie a lui Leon Battista Alberti unde autorul face vorbire de legătura dintre familie şi lipsa urmaşilor: „Acum urmează să avem mare grijă ca să nu se împuţineze familiile. Dar cred că mai întâi e nevoie să cercetăm de ce se împuţinează familiile, şi odată cunoscute pricinile, să încercăm să le îndepărtăm. Mai întâi vreau să ne fie limpede un lucru: familiile s-au împuţinat pentru că oamenii au murit fără să lase urmaşi. Dar v-aţi aştepta să fie nemuritori?” În opinia dumneavoastră, reglementările privind familia sunt în sensul sporirii familiei sau multe familii se gândesc că mai bine să-i lăsăm pe alţii să facă copii că noi avem treabă?…

Marieta Avram: Familia, ca instituţie, trece prin transformări importante. Nu mai vorbim azi de o suprapunere perfectă între familie, căsătorie şi copii. Pe de altă parte, oamenii nu se căsătoresc şi nu lasă urmaşi cu gândul că astfel o să crească cifra natalităţii. Dorinţa omului de a avea copii este naturală şi, mai devreme sau mai târziu, fiecare descoperă în el miracolul vieţii şi dorinţa de a transmite mai departe viaţa. Desigur, celibatul este şi el o opţiune. Reglementările actuale sunt echilibrate. Acesta este şi rolul legii, să asigure acel cadru ideal pentru ca fiecare să poată să opteze liber pentru drumul său în viaţă. A avea urmaşi este şi o formă de transcendenţă, de depăşire a condiţiei noastre muritoare prin copii cărora le dăruim ceea ce noi am acumulat, în sens biologic, spiritual şi material. Pe de altă parte, nici acest fapt nu trebuie absolutizat. Fiecare este o fiinţă distinctă, cu amprente digitale unice, dar şi amprente spirituale unice. Nu e bine nici să proiectăm dorinţa noastră de nemurire asupra copiilor sau nepoţiilor. Este minunat să poţi să dai viaţă, să o ocroteşti, dar mai departe, trebuie să dai fiecăruia libertatea de a fi şi de a deveni el însuşi.

Alina Matei: Cum vi se par generațiile de tineri din prezent? Vă rog să ne răspundeţi în calitate de părinte și de profesor. Ei își zic că sunt ”chill”. Au o aplecare ieșită din comun pentru Facebook, sms, chaturi. Sunt așa cum e lumea azi. Au însă oare disponibilitatea pentru muncă, efort, ajutor pentru alţii sau îşi fac timp şi pentru sport?

Marieta Avram: Când predau despre emanciparea minorului ca instituţie nouă din Codul civil, fac o precizare: este vorba doar de emanciparea juridică, pentru că, de facto, astăzi toţi minorii sunt emancipaţi! Ceea ce este pozitiv. Cât despre Facebook, sms… nu numai unii tineri manifestă o aplecare ieşită din comun, ci am constatat că şi cei aflaţi la a doua sau a treia tinereţe… Deci, dependenţa de anumite lucruri nu ţine de vârstă.

Alina Matei: Sunteți singura mare autoritate profesională din domeniul juridic care s-a implicat în activitatea de mediere. Nu cunosc alți specialiști ai dreptului, cu renume, profesori de prestigiu care să fi dorit să se alăture acestei profesii și să încerce să o facă mare. Colegi avocați mediatori sunt, dar personalități de prestigiu, cu excepția dumneavoastră, nu sunt. Cred că până când nu vi se vor alătura și alți profesioniști ai dreptului, medierea vă rămâne mediocră ca eficiență. Imaginați-vă cum ar fi ca avocatura să nu aibă astfel de personalități… Aveaţi dreptate când spuneaţi în materialul publicat pe JURIDICE.ro – De la romantism la realism în pragul unui Consiliu de Mediere – că medierea pare că încă nu și-a găsit locul și rolul. Oare cum va arăta medierea peste alți 10 ani?

Marieta Avram: O instituţie nouă, aşa cum este şi medierea, are nevoie de susţinere şi de timp pentru a se aşeza în propria ei matcă. Este vorba de cultura păcii, a comunicării şi a negocierii. Dar aceasta nu se formează peste noapte. Eu rămân optimistă şi voi continua să susţin în mod normal această instituţie. Într-un fel, medierea este strâns legată de conflictele de familie şi, cel puţin în acest domeniu, constituie cea mai adecvată cale de soluţionare a problemelor. Iată de ce nu am cum să evit această institutie, aşa încât, în cea de a doua ediţie, revizuită şi adăugită, a lucrării „Drept civil. Familia” am introdus un titlu nou, final, care se referă la soluţionarea amiabilă a conflictelor de familie. Acesta este un concept mai larg decât medierea, care cuprinde atât medierea, cât şi negocierea directă, ceea ce în Franţa se numeşte azi „droit collaboratif ”. În timp, medierea îşi va găsi locul şi rolul care i se cuvin în societate.

Alina Matei: Care a fost perioada în care ați muncit pe rupte?

Marieta Avram: Tot timpul muncesc. Dar, nu mă gândesc că este o corvoadă, o pedeapsă dată omului căzut din paradis, ci, dimpotrivă, e o formă de implicare în actul creaţiei, alături de divinitate.

Alina Matei: Cum ați făcut de ați reușit în viață? Planurile, gândurile pe care le-ați avut ca și studentă cred că le-au avut și alți studenți, colegi. Cum ați cumpănit? Care este meritul dumneavoastră? Sau precum spunea Mark Twain „lucrurile bune sosesc la cei care le așteaptă”?

Marieta Avram: Cum spuneam, muncă, răbdare, încredere… era sfatul pe care îl dădea George Coşbuc tinerilor poeţi talentaţi. Cred că e valabil în orice domeniu, inclusiv în arta dreptului.

Alina Matei: Ce personalitate feminină vi se pare interesantă? Regina Marii Britanii, care la 90 ani are minim o acțiune protocolară pe zi, pare SF…

Marieta Avram: Da. Regina Marii Britanii este admirabilă. Şi, în general, îmi plac reginele. Inclusiv regina de pe tabla de şah. Cred că în fiecare femeie este o regină.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.

Marieta Avram: După ce am pierdut de curând încă un mare profesor al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, pe domnul Viorel Mihai Ciobanu, mesajul meu este să nu ne uităm părinţii şi profesorii…

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Marieta Avram: Și eu vă mulţumesc pentru această invitaţie și vă doresc succes în continuare!


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.