Obligațiile ce pot fi impuse persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Constituționalitate
4 iulie 2016 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 418 din data de 2 iulie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 238 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dimitrie Crăciun într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 cu denumirea marginală Termenul de supraveghere şi art. 85 alin. (2) lit. g) cu denumirea marginală Măsurile de supraveghere şi obligaţiile, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut:
– Art. 84 din Codul penal: „(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani şi se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.”;
– Art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal: „(2) Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: […]
g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;”.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile legale ale art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, deoarece, în dezacord cu prevederile art. 53 din Constituţie, restrâng dreptul de a conduce autovehicule. Aşa fiind, din analiza exigenţelor art. 53 din Legea fundamentală, rezultă că una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi valabilă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi constă în domeniul de aplicare, respectiv acesta să vizeze doar drepturi fundamentale şi nu orice drepturi subiective de natură legală sau convenţională. Or, câtă vreme dreptul de a conduce autovehicule nu este un drept fundamental, atunci prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile cauzei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, paragraful 29). În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal.
