Doru Trăilă: Compatibilitatea unui mecanism automat de dare în plată cu executarea contractelor de credit bancar
4 iulie 2016 | Cosmina SIMA
Avocat Doru Trăilă a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 3/2016 articolul intitulat „Compatibilitatea unui mecanism automat de dare în plată cu executarea contractelor de credit bancar”.
Legea nr. 450/2015 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite reglementează posibilitatea debitorului de a stinge creanța în totalitate, împreună cu accesoriile sale, creanță ce izvorăște dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ipotecat în favoarea creditorului. Această lege este aplicabilă și în cazul în care creanța este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea codebitorilor ori a coplătitorilor. Raporturile juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare, dar și cesionarea creanțelor deținute asupra consumatorilor sunt vizate de către Legea nr. 450/2015. Spre deosebire de Codul civil, aici debitorul are dreptul de a stinge creditul ipotecar prin prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în lege. Dacă executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.
Există o procedură specială pentru aplicarea acestei legi. Astfel, procedura este inițiată de transmiterea, prin intermediul unui executor judecătoresc, avocat sau notar public, a unei notificări, prin care creditorul este informat asupra deciziei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, dar și asupra tuturor detaliilor și condițiilor de admisibilitate a cererii. În termen de 10 zile de la comunicarea notificării, creditorul poate contesta condițiile de admisibilitate a procedurii. Aceasta va fi judecată de către judecătoria din circumscripția domiciliului debitorului, iar hotărârea poate fi atacată cu apel. Admiterea contestației va determina punerea părților în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de această lege. Respingerea definitivă a contestației face ca, în termen de 10 zile, creditorul să fie obligat să se prezinte la locul și data din notificare. În caz contrar, debitorul poate cere instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Acest drept este recunoscut și consumatorului care este supus unei executări silite a imobilului ipotecat.
Disputa reală apare, însă, prin analizarea art. 3 din Legea nr. 450/2015 și art. 1492 din Codul civil. Art. 3 derogă de la alin. (1) al art. 1492, deoarece se prevede posibilitatea exercitării voinței unilaterale a debitorului, care alege să stingă obligația prin darea în plată a bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, fiind indiferentă voința creditorului. Se pune problema cum să fie interpretat alin. (2) al art. 1492. Analizând expunerea de motive, autorul ajunge la concluzia că scopul principal al Legii a fost reglementarea unei forme speciale de dare în plată, în care elementul special a fost înlăturarea acordului creditorului pentru această operațiune. Prin urmare, derogarea se referă doar la alin. (1) al art. 1492. În consecință, dacă se pune problema unor vicii sau a evicțiunii, debitorul va fi ținut să răspundă conform regulilor din materia vânzării (așadar, se poate ajunge la rezoluțiunea contractului).
Totuși, la art. 1492 alin. (2), creditorului i se dă posibilitatea de a cere prestația inițială și repararea prejudiciului, ceea ce ar contrazice prevederile Legii. În cazul în care intervine evicțiunea, rezultă că el nu este proprietarul bunului, ceea ce determină neaplicarea excepției instituite de Lege, prin urmare, se aplică art. 1492 alin. (2). Întrucât nu este clară opțiunea legiuitorului în legătură cu viciile bunului, autorul nu găsește motive ca Legea nr. 450/2015 să deroge, în vreun fel, de la Codul civil, ceea ce conduce la o situație a debitorului mai grea decât a oricărui alt înstrăinător. În acest sens, este de precizat că debitorul a achitat mai multe rate din contractul de credit până la momentul dării în plată, ceea ce face să aibă de suportat un efort financiar mai mare.
În concluzie, prin Legea dării în plată, legiuitorul a urmărit să elimine acordul creditorului pentru acest mijloc de executare prin plată a obligațiilor. Această soluție conduce, însă, și la derogări de la Codul civil, derogări care pot conduce, însă, la înrăutățirea situației financiare a beneficiarilor Legii.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
