BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
PIPEREA & ASOCIATII
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Timișoara. Lipsa capacității procesuale active a creditoarei
05.07.2016 | Cosmina SIMA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Curtea de Apel Timișoara a statuat faptul că, prin interpretarea art. 169 din Legea nr. 85/2014, creditoarea nu are capacitate procesuală activă să formuleze cerere de atragere a răspunderii administratorului debitoarei în primă instanță, și, cu atât mai mult, nu poate face obiect al recursului. Potrivit aceluiași articol, angajarea răspunderii poate fi făcută, ca regulă, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție, în condițiile art. 169 alin. (2) din aceeași lege. Mai mult decât atât, nici lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței. (Decizia nr. 690/A din 14 septembrie 2015 pronunțată de Secția a II-a civilă a Curții de Apel Timișoara având ca obiect închiderea procedurii insolvenței)

Cosmina Sima

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Curtea de Apel Timișoara. Lipsa capacității procesuale active a creditoarei”

  1. Valentin BULIGA spune:

    Deşi m-am străduit, nu am reuşit să accesez hotărârea judecătorească pomenită în nota din topul paginii, nici direct – trimiţându-mă la RoLii „momentan indisponibil”, nici prin introducerea elementelor indicate în motorul de căutare al platformei RoLii.
    Cu toate acestea, scurtele menţiuni ale d-nei Cosmina Sima pe marginea statuărilor Curţii de Apel Timişoara din decizia nr.690/A/14.09.2015 mi-au stârnit deopotrivă nedumerire şi interes.
    1. Nedumerirea îşi găseşte izvorul în referirea la o iluzorie cale de atac a recursului pe tărâmul dispoziţiunilor art.169 din Legea nr.85/2014, cunoscând că Legea nr.85/2014 a intrat în vigoare la 28.06.2014, adică ulterior intrării în fiinţă la 15.02.2013 a Legii nr.134/2010 (N.C.pr.civ.), trimiterile la care se referă dispoziţiunile art.342 – în general, precum şi cele ale art.43 – în special în materia apelului – din Legea nr.85/2014, neputând privi decât normele juridice formale de drept comun prevăzute în N.C.pr.civ.(2010).
    În acest context, dispoziţiunile art.46 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2014 arată limpede că hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate, separat, „numai cu apel”, printre acestea aflându-se, cu puterea evidenţei, şi cele pronunţate pe tărâmul dispoziţiunilor art.169 din Legea nr.85/2014. Printr-o conjuncţie fericită cu dispoziţiunile art.483 alin.2 teza finală C.pr.civ.(2010)-rep., mă îndeamnă să socotesc neavenită referirea la calea de atac a recursului, fiind vădit inadmisibilă în materia insolvenţei astfel cum este ea reglementată de noua ordine procesuală.
    2. Interesul mi-a fost stârnit de bunul prilej de a distinge între calitatea procesuală – astfel cum este definită de dispoziţiunile art.36 C.pr.civ.(2010)-rep. şi legitimitatea procesuală – astfel cum este aceasta definită de dispoziţiunile art.37 C.pr.civ.(2010), pentru ca mai apoi, să devină de interes transmiterea calităţii procesuale/legitimităţii procesuale astfel cum a fost insituit mecanismul prin dispoziţiunile art.38 C.pr.civ.(2010)-rep.

    În concret, dispoziţiunile art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 recunosc administratorului/lichidatorului judiciar o autentică legitimitate procesuală în exercitarea dreptului material special la acţiunea judiciară circumscrisă dispoziţiunilor art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014.
    Nu socotesc că ar fi putea fi adusă în discuţie o veritabilă calitate procesuală activă pentru simplul motiv că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate fi privit nicicum ca o parte a raportului juridic litigios în maniera în care se referă legiuitorul prin dispoziţiunile art.36 C.pr.civ.(2010)-rep., acesta fiind unul obligaţional în răspundere civilă delictuală specială ce are ca părţi păgubita societatea debitoare aflată în starea de insolvenţă declarată judiciar, respectiv cel vinovat de prejudiciul căşunat societăţii insolvente, adică fostul ei administrator statutar de jure ori de facto, conţinutul lui fiind dat de dreptul subiectiv patrimonial de creanţă de reparare a prejudiciului suferit de societatea insolventă, respectiv obligaţia de reparaţie/despăgubire ce-i revine fostului administrator de jure ori/şi de facto al acesteia.
    Aşadar, în parametri arătaţi de dispoziţiunile art.37 C.pr.civ.(2010)-rep., administratorul/lichidatorul judiciar nu justifică un interes personal, ci, aşa cum o arată şi dispoziţiunile art.40 alin.1-2 din Legea nr.85/2014, reprezintă una din autorităţile ce aplică procedura insolvenţei ce acţionează şi pentru realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la actele şi operaţiunile specifice procedurii colective a insolvenţei, în cazul de speţă a dreptului subiectiv al debitoarei insolvente.
    Pe de altă parte, dispoziţiunile art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014 instituie un mecanism aparte de transmitere a unei astfel de legitimităţi procesuale în beneficiul unui participant recunoscut de legiuitor la procedura insolvenţei, respectiv adunarea creditorilor, în ipotezele anume şi limitativ arătate, respectiv: atunci când administratorul/lichidatorul judiciar – ca titular al acestei legitimităţi procesuale, fie nu a identificat prin raportul privind cauzele insolvenţei vreo persoană vinovată de starea de insolvenţă a debitoarei, fie a exhibat voinţa negativă de a nu promova acţiunea judiciară specială circumscrisă dispoziţiunilor art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014.
    În cazul transmiterii legitimităţii procesuale adunării generale a creditorilor, dat fiind trăsătura specială a acestui participant colectiv, legiuitorul a socotit cu înţelepciune că dreptul material la acţiunea judiciară specială avută în vedere să se exercite în concret, atunci când voinţa exprimată de adunarea creditorilor este în acest sens, fie de către preşedintele comitetului creditorilor – atunci când acesta a fost constituit, fie de un creditor anume desemnat – atunci când s-a ivit vreo situaţie din cele avute în vedere de dispoziţiunile art.50 alin.1 teza finală din Legea nr.85/2014 ce a făcut imposibilă constituirea comitetului creditorilor.

    În acest ultim context, socotind pe bună dreptate că voinţa adunării creditorilor este, cu puterea evidenţei, în mod plauzibil şi raţional determinată de voinţa acelui creditor ce ar deţine mai mult de 50,oo% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală a debitoarei insolvente, cu înţelepciune legiuitorul a socotit că legitimitatea procesuală transmisă de la administratorul/lichidatorul judiciar către adunarea creditorilor insolventei profită, în esenţă, unui astfel de creditor calificat, motiv pentru care a subliniat aparte că respectiva transmitere operează direct pe seama acelui creditor calificat.

    Ar fi demn de observat că, într-o manieră similară, legiuitorul a prescris un mecanism identic şi prin dispoziţiunile art.118 alin.1-2 din Legea nr.85/2014 referitor la acţiunea judiciară specială pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor.

    În cele două situaţii – prescrise de dispoziţiunile art.118 alin.2, respectiv ale art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014, nefiind caz de acordare a beneficiului scutirii de la achitarea taxelor de judecată în modalitatea recunoscută de dispoziţiunile art.115 din Legea nr.85/2014, creditorului calificat sau preşedintelui comitetului creditorilor îi incumbă obligaţia de a achita taxa de judecată de 200,oo lei prevăzută de dispoziţiunile art.14 alin.1 din Legea nr.85/2014.

    În concluzie, ţinând seama de rezervele ce ţin de imposibilitatea consultării în mod direct a raţionamentului juridic dezvoltat prin decizia Curţii de Apel Timişoara din cauza deja arătată, dar ţinând seama şi de condiţiunile speciale de transmitere a legitimităţii procesuale prin mecanismul descris de dispoziţiunile art.169 alin.2 din Lege anr.85/2014, socotesc că un creditor calificat – adică acel creditor ce ar deţine mai mult de 50,oo% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală a insolventei – ar putea dobândi calitatea de parte a unei proceduri judiciare speciale – incidentală celei a insolvenţei – de felul celei reglementate de dispoziţiunile art.169 din Legea nr.85/2014.

    Acelaşi mecanism este specificat şi întru exercitarea dreptului material la apel, potrivit dispoziţiunilor art.169 alin.7 din Legea nr.85/2014, motiv pentru care socotesc că, pe calea unei veritabile excepţii legale, creditorul majoritar absolut poate exercita un asemenea drept, în condiţiile speciale cumulative date de ipoteza în care judecătorul sindic a refuzat în primă jurisdicţie acţiunea judiciară specială circumscrisă dispoziţiunilor art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 de către administratorul/lichidatorul judiciar, chiar şi numai în parte, şi acesta din urmă a exhibat voinţa de a nu-l valorifica.

    Legiuitorul lasă sub tăcere modalitatea în care administratorul/lichidatorul judiciar dă glas unei conduite negative – aceea de a nu promova calea de atac a apelului, mai ales dacă ţinem seama de termenul foarte strâns pentru exercitarea acestuia prevăzut de dispoziţiunile art.43 alin.2 teza I din Legea nr.85/2014 – acela de 7 zile de la comunicarea făcută în împrejurările speciale arătate de dispoziţiunile art.42 alin. 4 din Legea nr.85/2014, adică atât potrivit Codului de procedură civilă, cât şi prin BPI. Socotesc că administratorului/lichidatorului judiciar îi cade implicit în sarcină, potrivit dispoziţiunilor art.42 alin.7 din Lege anr.85/2014, obligaţia generală de a notifica despre aceasta – intenţia de a nu promova calea de atac a apelului – în termenul cel mai scurt, fie preşedintelui comitetului creditorilor, fie creditorului calificat (majoritar absolut).
    În cazul în care administratorul/lichidatorul judiciar îşi va neglija obligaţia de notificare arătată, socotesc că va putea fi activat de preşedintele comitetului creditorilor sau creditorul calificat (majoritar absolut) remediul instituit prin dispoziţiunile art.186 alin.2 teza finală C.pr.civ.(2010)-rep., deplin compatibil din perspectiva dispoziţiunilor art.43 alin.3 din Legea nr.85/2014, însă numai în 7 zile de la împlinirea termenului de apel în raport cu comunicarea în BPI a hotărârii judecătorului sindic de respingere (chiar şi numai în parte) a acţiunii judiciare speciale întemeiată pe dispoziţiunile art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014.
    Ţinând seama de dispoziţiunile art.28 din O.U.G.nr.80/2013 conjugate cu cele ale art.115 din Legea nr.85/2014, socotesc că cererea de apel înfăţişată de creditorul majoritar absolut ar fi scutită de taxa de judecată cerute de dispoziţiunile art.14 alin.1, conjugate cu cele ale art.23 alin.1 din O.U.G.nr.80/2013, însă eventuala cerere de repunere în termenul de apel va suporta taxa de judecată instituită de dispoziţiunile art.14 alin.1, iar nu de cele ale art.9 alin.1 lit.c) din Lege anr.80/2013 – potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

    V.B.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate