ICCJ. Natura juridică a facturii „pro forma”
7 iulie 2016 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că din punct de vedere juridic, factura pro forma are caracterul unei oferte pe care emitentul trebuie să o respecte pe toată durata de valabilitate a acesteia, generând în sarcina vânzătorului obligații cum ar fi cea de păstrare a preţului anunţat pentru întreaga perioadă de valabilitate a ofertei cuprinse în factura pro forma. În schimb, pentru primitor, factura pe care este înscrisă mențiunea pro forma are doar caracter informativ, în sensul că nu generează niciun fel de obligaţii pentru acesta, respectiv nu atestă transferul de proprietate asupra bunurilor menţionate în ea. În speță, Înalta Curte a reținut că, în mod nelegal instanța a constatat existenţa unui contract între părţi doar pe baza unei astfel de facturi pro forma şi fără a se fi întâlnit acordul de voinţă al acestora asupra unui element esenţial al contractului, şi anume preţul. Prin urmare, o factură pro forma nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii civile contractuale, în lipsa unui contract şi în condiţiile existenţei unui delict, ci doar pentru angajarea răspunderii civile delictuale. (Decizia nr. 352 din 4 feburarie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenții
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
