Art. 308 CP, o sagă fără sfârșit… oare?
8 iulie 2016 | Mădălin ENACHE
Odata cu Decizia CCR nr. 603/2015 (publicata in M. Of. 845/13 noiembrie 2015), parea ca, in sfarsit, sistemul juridic romanesc se reintoarce, pe una dintre componentele sale, la normalitatea eliminarii penalului din unele dintre aspectele vietii cotidiene – si ma refer aici la chestiunile de natura pur privata sau comerciala.
Asa cum se arata in considerentele Deciziei mentionate,
„Curtea retine ca reglementarea ca subiect activ al infractiunii de conflict de interese a unor persoane private, prin dispozitiile art. 308 din Codul penal, este excesiva, intrucat are loc o extindere nepermisa a fortei de constrangere a statului, prin utilizarea mijloacelor penale asupra libertatii de actiune a persoanelor, circumscrisa in cauza dreptului la munca si libertatii economice, fara sa existe o justificare criminologica in acest sens” (pc. 32).
Iar noi, avocatii, am devenit increzatori ca aceasta decizie va fi una „pilot”, care va fi preluata sau aplicata mutatis mutandis si in cazul altor decizii ale CCR, deja sesizata cu alte exceptii de neconstitutionalitate in care art. 308 CP apare ca incadrare juridica subsidiara (evident, in sensul ca autorul faptei este un functionar privat).
In acest context, va supunem atentiei si analizei Decizia CCR nr. 489/30 iunie 2016[1], prin care Curtea a fost sesizata privind neconstitutionalitatea art. 291 alin. (1) CP cu aplicarea art. 308 CP sub doua aspecte: pe de o parte neconstitutionalitatea sintagmelor „alte foloase” si „lasa sa se creada”, dar si, sub un al doilea aspect, neconstitutionalitatea variantei atenuate a infractiunii de trafic de influenta in ceea ce priveste sintagma „in cadrul oricarei persoane juridice” – adica exact aplicabilitatea art. 308 CP.
Un aspect interesant al acestei exceptii a fost, in primul rand, cel al faptului ca Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere inaintat CCR in acest dosar [2] a considerat ca exceptia privind neconstitutionalitatea aplicabilitatii art. 308 CP (in sensul subiectului activ – functionar privat) este inadmisibila, deoarece CCR s-a pronuntat deja asupra acesteia ca neconstitutionala prin Decizia nr. 603/2015. Totodata, in Raportul intocmit de cabinetul judecatorului constitutional (insarcinat cu analiza preliminara a acestei exceptii si a pozitiilor diferitelor autoritati publice) s-a aratat in primul rand ca dispozitiile art. 291 alin. (1) CP nu au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate si, pe de alta parte, ca trebuie avuta in vedere si Decizia nr. 603/2015.
Iar solutia Curtii, pronuntata in aceeasi zi, a fost „R+RI”, adica „R” („respins”) pentru chestiunile de terminologie ale art. 291 alin. (1) CP si respectiv „RI” („respins ca inadmisibil”) pentru petitul 2 al exceptiei – aplicabilitatea art. 308 CP.
In lipsa motivarii acestei decizii ne este imposibil la acest moment sa tragem alte concluzii sau sa ducem rationamentul-premisa la o finalitate favorabila inculpatilor acuzati de savarsirea unor infractiuni cu aplicabilitatea art. 308 CP.
Dar pana la publicarea motivarii, oare nu ar putea fi folosite cele de mai sus si considerat ca CCR a constatat deja (asa cum rezulta din solutia „RI”) neconstitutionalitatea (generala, privind toate infractiunile) a art. 308 CP (astfel cum considera si Avocatul Poporului) si, ca urmare, inculpatul trimis in judecata pentru o infractiune (orice infractiune!) savarsita ca functionar privat (cu aplicarea art. 308 CP) ar trebui achitat in baza art. 16 lit. b teza I CPP – „fapta nu este prevazuta de legea penala”?!
Pana la publicarea motivarii, raman de actualitate cele expuse in Decizia 603/2015: „
Curtea constata, ca, prin dispozitiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, sanctionand penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urma ca avand caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproportionata a dreptului la munca si a libertatii economice ale persoanelor care isi desfasoara activitatea in mediul privat. In aceste conditii, protectia penala astfel reglementata, desi adecvata sub aspectul finalitatii, aceea a protejarii unor valori sociale chiar si private, nu este necesara si nu respecta un raport just de proportionalitate intre severitatea masurii ce poate fi luata si interesul individual al persoanelor.” (pc. 34).
Sa se fi sfarsit asadar cu criminalizarea faptelor functionarului privat?
[1] Pronuntata in dosarul nr. 152D/2016.
[2] Punct de vedere identic cu cel transmis CCR cu doua zile anterior, in cadrul altei exceptii de neconstitutionalitate invocate, privind de aceasta data art. 295 CP cu 308 CP – Decizia CCR nr. 461/28 iunie in dosar nr. 33D/2016.
Avocat Mădălin Enache
Partner MUȘAT & ASOCIAȚII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
