Legalitatea legatului făcut unui medic care a acordat “sprijin obișnuit” pacientului aflat în aceeași unitate medicală în cadrul căreia își desfășura activitatea
11 iulie 2016 | Andreea Claudia AGAPIE
I. Legalitatea legatului făcut unui medic care nu a acordat îngrijiri medicale, ci doar sprijin obișnuit pacientului aflat în aceeași unitate medicală în cadrul căreia își desfășura activitatea
Pornind de la prevederile legale, Codul Civil instituie prin art. 990, alin. (1), drept anulabile liberalitățile făcute medicilor, farmaciștilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect au acordat îngrijiri medicale de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului. Pentru a putea analiza legalitatea legatului făcut unui medic care nu a acordat îngrijiri medicale pacientului aflat în aceeași unitate medicală în cadrul căreia acesta dintâi își desfășura activitatea, ne vom raporta la decizia civilă a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
1. Este necesar, în optica legiuitorului, ca medicul să fi îngrijt persoana în sensul acordării ajutorului de specialitate medicală prin măsuri concrete de tratament, respectiv manevre operatorii, în scopul ameliorării afecțiunii care determină decesul. [1]
Cum se va înlătura însă prezumția de captație și sugestie instituită de lege?
2. Este înlăturată prezumția de captație și sugestie instituită de lege, dacă din întreg materialul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că intimatul, medic în specialitatea laborator, nu a acordat defunctului acele îngrijiri pe care le circumstanțiază norma la care s-a făcut trimitere, ci doar sprijinul obișnuit în astfel de situații, respectiv sfaturi în legătură cu ușurarea suferinței, fără a fi acesta persoana care stabilește măsurile curatorii și modalitatea tehnică, medicală de aducere a lor la îndeplinire.[2]
Optica legiuitorului vizează existenţa unor îngrijiri medicale de specialitate, îngrijiri concrete, or în speță medicul a acordat sfaturi în legătură cu ușurarea suferinței, nu manevre operatorii în scop de a ameliora afecțiunea. Deși textul de lege prevede în mod clar îndeplinirea anumitor condiții pentru a putea discuta despre o incapacitate specială, absolută, trebuie să avem în vedere și motivul determinant pentru încheierea unui testament în favoarea medicului prezent în aceeași instituție medicală în care se afla pacientul. În această situație, chiar acordarea de sfaturi poate să apară sub semnul întrebării, drept motiv determinant pentru instituirea unui legat în favoarea medicului aflat în aceeași unitate medicală.
Curtea de Apel București a statuat în maniera următoare: Din întreg materialul probator administrat rezultă, fără putință de tăgadă, că intimatul, medic în specialitatea laborator, nu a acordat defunctului acele îngrijiri pe care le circumstanțiază norma la care s-a făcut trimitere, ci doar sprijinul obișnuit în astfel de situații, respectiv sfaturi în legătură cu ușurarea suferinței, fără a fi acesta persoana care stabilește măsurile curatorii și modalitatea tehnică, medicală de aducere a lor la îndeplinirea.[3] Din motivarea Curții de Apel București rezultă în mod clar faptul că medicul a acordat sprijin obișnuit în astfel de situații, acesta fiind medic de laborator, iar nu acela care se ocupa de tratamentul pacientului aflat în respectiva unitate medicală. Însă, cu privire la acordarea de sfaturi, putem aduce în discuție o altă latură a îngrijirii, anume aceea a îngrijirilor paliative. Acestea vizează atât controlul durerii și al altor simptome, cât și asistența psihologică, socială și spirituală. O definiţie mai recentă a OMS[4] pune accentul pe prevenirea suferinţei: “îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, făcând faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psihosociale şi spirituale”.[5]
Acest aşa-zis acompaniament relaţional poate să înlăture, să demonteze cerinţa conform căreia este necesar ca medicul cu privire la care subzistă incapacitatea specială de a primi o liberalitate să fie şi cel care acordă tratament concret pacientului aflat în aceeaşi unitate medicală. Însă, după cum legea dispune, nimeni nu este mai presus de lege; de legea care ne avantajează pe noi… [6]
[1] Mihaela Paraschiv, Practică judiciară. Prezumțiile în materie civilă. Prezumții legale absolute și prezumții simple, Editura Hamangiu, București, 2010, p. 46.
[2] Ibidem.
[3] Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Decizia civilă nr. 518 din 15 martie 2007.
[4] Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
[5] Platformă online arcadiamedical.ro.
[6] Citat disponibil aici.
