Dacă doamna cu Pantofi Albaștri l-ar fi cunoscut pe Mediatorul din Oz
11 iulie 2016 | Petru MUSTĂȚEANU
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, am fi tentati sa credem ca este continuarea povestii care a umplut internetul si care ne-a emotionat pana la share, astfel incat presupun ca deja o stiti. In cazul in care nu, v-o spun eu.
Doamna cu Pantofi Albastri
A fost o data ca niciodata, pentru ca fix o data se pare ca s-a intamplat ca un judecator sa aloce atata timp si suflet unui caz cu minori, si din cate stim niciodata in sistemul nostru de justitie nu s-a mai intamplat asta, altminteri speta in cauza nu ar fi uimit atat de tare, asadar a fost o data ca niciodata o poveste care incepe, si citez pentru exactitate ”O doamna judecator, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sala.“ Nu trebuie neglijat talentul narativ al doamnei avocat Mădălina Scutelnicu, cea care prezinta in continuare firul epic plin de incarcatura emotionala explicand ca” Doamna cu pantofi albastri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind constienta ca lucreaza cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14. “
Este foarte greu sa mut discutia din registul emotional care guverneaza textul intr-o zona rationala, dar, din aceasta minunata poveste in care meritele doamnei judecator Camelia Folea sunt incontestabile, se nasc doua mari intrebari:
Prima, asupra carei voi insista cat mai putin, este cat de adaptat mai este sistemul nostru de justitie nevoilor cetateanului daca un gest de normalitate facut de un judecator ne impresioneaza pana la felicitari publice din partea C.S.M.? Daca atitudinea doamnei judecator Camelia Folea este exceptia fericita, cum se judeca restul dosarelor de divort cu minori? Cate destine sunt tratate ca niste “chei de 14” in “ castelele acelea mari” in mod curent, daca in ultimele zile am lacrimat sensibilizati de un judecator care a ales sa nu faca acest lucru? Sistemul ar mai putea functiona daca fiecare judecator ar aloca cate trei ore unei sedinte si in judecatoriile mari, asa cum a facut respectabila doamna de la Judecatoria Blaj?
Secunda. ”O doamna judecator, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sala.“ Uimiti de faptul ca in roba de judecator uneori se mai pot ascunde si oameni, neglijam faptul ca familiilor ale caror destine ajung sa fie decise in “ castelele alea mari” le sunt adusi copiii de jandarm in sala. Inainte sa ii fie atrasa atentia asupra culorii propriilor pantofi, copilul acela de opt ani a fost adus de un jandarm in fata instantei. No comment.
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, am fi tentati sa credem, pentru ca, nu-i asa, povestile de la castel au intotdeauna un cliseu pe post de final. Dar eu ma indoiesc. Refuz sa cred ca tatal isi va incuraja de astazi copilul sa isi vada mama, iar mama ii va spune de fiecare data propriului copil ca tatal lui este eroul model de masculinitate pe care este firesc sa il iubeasca, chiar daca odata a mai si gresit. Pentru ca sistemul nostru de justitie, chiar si cu exceptia de a avea un judecator sufletist care are nevoie de trei ore ca sa inteleaga ca fiecare copil are nevoie in egala masura de ambii parinti, poate face dreptate, dar nu poate face pace, trateaza simptomele, dar cauza ramane.
Mediatorul din Oz
Ce s-ar fi intamplat daca doamna judecator ar fi ales sa trimita parintii la un mediator?
Probabil ca avocatii ar fi argumentat ca este o pierdere inutila de timp si de bani, bazandu-se pe argumentele pe care le veti citi la rubrica de comentarii din acest articol, probabil ca durata procesului s-ar fi lungit, probabil ca cele trei ore ar fi fost alocate altei cauze, noi nu am fi lacrimat, C.S.M. nu ar fi felicitat, dar, oamenii aceia care isi duceau razboiul despartirii pe frontul parental ar fi ajuns sa discute rational cauzele care i-au determinat sa aiba aceste atitudini. Oamenii nu sunt nebuni, oamenii au motive pentru care ajung sa fie rai. Cel mai probabil exista o istorie lunga a acestui razboi care nu se va incheia cu o decizie justa. Daca ne gandim ca in in acest moment avocatul advers redacteaza cerea de apel, mirajul castelului devine o perdea albastra de fum. Prin mediere, partile ar fi inteles ca nu pot lupta unul impotriva celuilalt fara sa isi raneasca copilul. Medierea i-ar fi ajutat sa se inteleaga unul pe celalat apoi amandoi ar fi fost ajutati sa inteleaga ce simte copilul pe care il iubesc atat de mult, incat sunt pe cale de a-l mutila emotional lipsindu-l de celalalt parinte. Atunci cand au sansa la un dialog civilizat si controlat de un profesionist in gestionarea eficienta conflictelor, oamenii incep sa isi schimbe perceptiile si pozitiile si ajung in timp util la intelepciunea romanului cea de pe urma. Daca am intelege rostul medierii in cauzele cu minori, probabil ca am avea mai putini eroi, dar cu siguranta am avea mai multi copii fericiti.
Ce s-ar fi intamplat daca Doamna cu Pantofi Albastrii l-ar fi cunoscut pe Mediatorul din Oz?
Personajele de poveste exista doar in povesti. Ne plac eroii si sfintii si povestile cu happy end tocmai pentru ca sunt altfel decat asa cum este in viata reala. Dar daca vrem o lume mai buna, putem creea un sistem mai bun, unul care sa nu aiba nevoie de eroi cu pantofi albastri pentru a obtine un zambet pe chipul copiilor ai caror parinti se despart.
Mediator Petru Mustateanu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
