BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte SC SEACID SRL. Executarea obligațiilor de plată ale unei autorități publice, OUG nr. 119/2007, dreptul de acces la o instanță și dreptul de proprietate
11.07.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 55365/09
S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L. împotriva României
introdusă în 8 octombrie 2009 și comunicată în 18 decembrie 2014

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamanta, S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L., este o societate românească cu sediul social în Brașov.

În 2 februarie 2008, compania reclamantă a încheiat un contract cu o autoritate publică locală (comuna Aita Mare) pentru furnizarea de servicii și echipamente IT.
Ca urmare a executării obligațiilor sale contractuale, comapania reclamantă a emis facturi, prima plată fiind datorată în 20 aprilie 2008. Autoritatea locală a refuzat să plătească, invocând faptul că suma solicitată nu a fost încă alocată în bugetul anual.

Compania reclamantă a introdus o acțiune urmărind obligarea autorității locale la plata prețului echipamentelor și serviciilor neachitate, plus dobânda. Compania reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007, care urmărea facilitarea recuperării urgente a datoriilor care rezultă din tranzacții comerciale.

În 7 iulie 2008, Judecătoria Brașov a admis cererea companiei reclamante și a obligat autoritatea locală să plătească 1.811,9 RON (aproximativ 450 euro EUR) și penalități de întârziere în valoare de 181 RON (aproximativ 45 de euro) pentru fiecare zi de întârziere. Acesta a stabilit un termen de plată de douăzeci de zile.
Hotărârea a devenit definitivă și obligatorie întrucât autoritatea locală nu a introdus o acțiune având ca obiect anularea ordonanței de plată.

Întrucât autoritatea locală a refuzat plata datoriilor sale, compania reclamantă a trimis ordonanța de plată unui executor judecătoresc.

În 27 aprilie 2009, executorul judecătoresc a trimis o notificare către Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și a solicitat confiscarea fondurilor autorității locale existente în contul Trezoreriei Statului administrat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna.

Executorul judecătoresc a trebuit să întrerupă procedura de executare întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice a răspuns că cerințele legale pentru indisponibilizarea fondurilor sale nu au fost îndeplinite și că procedura ar trebui să fie suspendată pentru șase luni.

În 13 mai 2009, compania reclamantă a formulat o acțiune la Judecătoria Sfântul Gheorghe, solicitând validarea cererii executorului judecătoresc de indisponibilizare a fondurilor care aparțin autorității locale. Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna a depus întâmpinare susținând că, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, un creditor al unei instituții publice trebuie să suspende procedura de executare pentru șase luni de la data la care ordonanța de plată este notificată de executorul judecătoresc.

În 8 septembrie 2009, Judecătoria a admis acțiunea companiei reclamante și a dispus Direcției Generale a Finanțelor Publice Covasna să se conformeze măsurilor de indisponibilizare solicitate de către executorul judecătoresc pentru executarea deciziei definitive din 7 iulie 2008.

În 1 octombrie 2009 Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna a formulat recurs.

În 15 decembrie 2009, Tribunalul Covasna a admis recursul și a respins cererea companiei reclamante privind executarea deciziei definitive. S-a constatat că ordonanța de plată comunicată de către executorul judecătoresc nu prevedea expressis verbis că Direcția Generală a Finanțelor Publice avea obligația de a nu elibera deloc fonduri din conturile autorității locale pentru orice alt scop sau destinație, cu excepția achitării datoriilor companiei reclamante. Acesta a statuat, de asemenea, că o astfel de situație ar trebui sancționată prin anularea titlului de indisponibilizare și a tuturor procedurilor anterioare și ulterioare întreprinse de executor în numele companiei reclamante.

În conformitate cu ultimele informații transmise de compania reclamantă în 26 aprilie 2010, hotărârea definitivă din 7 iulie 2008 nu a fost încă executată.

2. Dreptul aplicabil la nivel național

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale („OUG 119/2007”) a fost adoptată pentru a asigura conformitatea legislației românești cu Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, adoptată de Uniunea Europeană în 29 iunie 2000 („Directiva 2000/35/CE”).

OUG 119/2007 reglementează în mod expres recuperarea creanțelor rezultate din orice tranzacții comerciale, indiferent de faptul că astfel de tranzacții au fost încheiate între societăți cu capital public sau privat sau autorități publice.

Articolul 12 prevede că procedura de recuperare a datoriei nu va depăşi 90 de zile de la data introducerii cererii creditorului la instanța competentă. În plus, debitorul are dreptul la un singur remediu legal, și anume acțiunea în anulare împotriva ordonanței de plată; cu toate acestea, o astfel de acțiune nu va suspenda plata dispusă de instanța de judecată. Nedepunerea întâmpinării de către debitor poate fi considerată de instanța de judecată ca o recunoaștere a pretenţiilor creditorului.

3. Capete de cerere

Compania reclamantă susține că neconformarea prelungită a autorităților cu hotărârea obligatorie și executorie din 7 iulie 2008 pronunțată în favoarea sa a încălcat dreptul său de acces la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și dreptul său la respectarea bunurilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

4. Intrebări adresate părtilor:

4.1. A existat o ingerință în dreptul companiei reclamante de acces la o instanță din cauza neexecutării hotărârii judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa?
4.2. A existat o ingerință în dreptul companiei reclamante la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate