Întrebare preliminară cu privire la abuzul de drept în materie fiscală

Judecătorul suprem din Irlanda se întreabă cu privire la abuzul de drept în materie fiscală (C-251/16)

Situația de fapt:
1. necesitatea de a afla dacă principiul abuzului de drept dezvoltat de CJUE pe cale pretoriană are efect direct împotriva unei persoane în lipsa unei măsuri naţionale, legislative sau judiciare, de punere în aplicare a principiului respectiv, în împrejurări în care:
1.1. redefinirea operaţiunilor anterioare vânzării şi a operaţiunilor de vânzare către cumpărătorul final (denumite în continuare împreună „operaţiunile recurenţilor”), după cum susţin [Revenue] Commissioners, ar genera o obligaţie de plată a TVA-ului de către recurenţi
1.2. iar la aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor legislaţiei naţionale aflate în vigoare la data faptelor în privinţa operaţiunilor recurenţilor, o asemenea obligaţie nu a apărut
2. necesitatea de a afla dacă în cazul unei aplicări la nivel național a respectivului principiu, acesta ar fi totuși suficient de clar şi precis pentru a se aplica în privinţa operaţiunilor recurenţilor, care au fost realizate înainte de pronunţarea de către Curte a Hotărârii Halifax şi, în special, având în vedere principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime a recurenţilor
3. aplicarea principiului abuzului de drept asupra operațiunilor recurenților
4. necesitatea de a afla care este mecanismul juridic prin intermediul căruia se calculează şi se colectează TVA-ul datorat pentru operaţiunile recurenţilor, dat fiind că acesta nu este datorat şi nu poate fi calculat sau colectat în conformitate cu dreptul naţional
5. necesitatea de a afla maniera în care ar putea impune instanțele naționale astfel de obligații
6. necesitatea de a afla dacă atunci când stabileşte dacă scopul esenţial al operaţiunilor recurenţilor a fost obţinerea unui avantaj fiscal, instanţa naţională trebuie să analizeze operaţiunile anterioare vânzării (care s-a constatat că au fost realizate doar pentru motive de ordin fiscal):
6.1. în mod izolat
6.2. sau trebuie să fie analizat scopul operaţiunilor recurenţilor în întregul lor
7. necesitatea de a afla dacă o reglementare națională poate fi considerată ca o punere în aplicare a unei directive deși respectiva reglementare națională este incompatibilă, în ochii instanței de trimitere, cu respectiva directivă
8. directiva ar impune ca în ceea ce priveşte livrarea înainte de prima ocupare a proprietăţilor, recurenţii să fie consideraţi persoane impozabile, în pofida faptului că a existat un act de dispoziţie anterior care a fost supus TVA-ului
9. necesitatea de a afla dacă – în situația în care totuși reglementarea națională este considerată a fi conformă cu directiva în cauză – recurenții ar fi obţinut un avantaj fiscal care contravine scopului directivei
10. necesitatea de a afla dacă situația de fapt se află în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în situația în care totuși dispoziția națională aplicabilă în cauză nu se află în domeniul de aplicare al directivei.

Dispoziții, norme, și principii incidente și de altfel invocate:
1. principiul abuzului de drept, astfel cum a fost recunoscut în Hotărârea Curţii [de Justiţie a Uniunii Europene din 21 februarie 2006,] [Halifax şi alţii/Commissioners of Customs and Excise, C-255/02, EU:C:2006:121] ca fiind aplicabil în sfera TVA-ului
2. articolul 4 alineatul (3) din A șasea directivă

Corespondențe pentru România: articolul 11 alin. (12) și articolul 292 alineatul (1) litera (f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modificată și completată de Ordonanța de urgență nr. 41/2015, Ordonanța de urgență nr. 57/2015, Ordonanța de urgență nr. 50/2015, Legea nr. 358/2015, Ordonanța de urgență nr. 8/2016 și Legea nr. 57/2016

Articolul 11: Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal (extras)
(12)În cazul în care se constată că există un abuz de drept, tranzacţiile implicate în astfel de practici abuzive trebuie redefinite, astfel încât să se restabilească situaţia care ar fi prevalat în lipsa tranzacţiilor ce au constituit abuzul. Organele fiscale competente au dreptul de a anula TVA dedusă în legătură cu fiecare tranzacţie ori de câte ori se constată că dreptul de deducere a fost exercitat în mod abuziv. Pentru a invoca abuzul de drept, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii:
a)tranzacţiile în cauză, în pofida aplicării formale a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale, au drept rezultat garantarea unor avantaje fiscale care ar contraveni scopului acelor dispoziţii legale;

Articolul 292: Scutiri pentru anumite activităţi de interes general şi scutiri pentru alte activităţi (extras)

f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol se definesc următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2. construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?