Ce dispoziţii legale aplicăm, doamnă ministru a justiţiei?
19 iulie 2016 | Gheorghe IONESCU
Deși nu este prevăzută in terminis de către dispoziţiile art. 339 Cod procedură penală, plângerea împotriva soluției procurorului de renunțare la urmărire penală este admisă atât de doctrină, cât şi de practica judiciară.[1]
Considerăm corect acest punct de vedere, având în vedere inclusiv denumirea marginală a art. 340 C. proc. pen. ”Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată”.
Această plângere se formulează în termen de 20 de zile de la comunicarea soluției de netrimitere în judecată.
Prin OUG nr. 18/16.05.2016 ( M. Of. nr. 389/23.05.2016) s-au introdus alin. (10)-(12) ale art. 318 C. proc. pen. („Renunţarea la urmărire penală”), potrivit cărora:
”(10) Ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordonanța este verificată de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispozițiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
(12) Ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părților, suspectului, persoanei vătămate și altor persoane interesate și se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”
Dispoziția din alin. (10) este, în mod evident, superfluă, din moment ce obligația respectivă a procurorului ierarhic superior celui care a emis ordonanţa respectivă derivă din dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară!
Cum împăcăm, însă, dispozițiile din art. 399 și următoarele C. proc. pen., cu cele din 318 alin. (12) C. proc. pen?
Pe de o parte, potrivit primelor dispoziţii legale invocate, persoanele interesate primesc o copie a soluției, împotriva căreia pot formula plângere în termen de 20 de zile de la comunicare; la rându-i, procurorul ierarhic superior are 20 de zile pentru a rezolva plângerea, etc.
Pe de altă parte, potrivit celorlalte dispoziţii legale, deși face comunicările respective, procurorul este obligat să transmită spre confirmare, în termen de 10 zile de la data când a fost emisă, ordonanța respectivă, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.
Ce dispoziţii legale aplicăm, doamnă ministru a justiţiei, Raluca Alexandra Prună?
Îmi permit să vă pun această întrebare, întrucât aţi contrasemnat OUG nr. 18/2016 şi presupun că sunteţi autoarea (cel puţin morală) a nefericitelor modificări ale art. 318 C. proc. pen…
[1] A se vedea M. Udroiu, ”Procedură penală. Partea specială. Noul cod de procedură penală”, Editura C.H. Beck București, 2014, p. 89 și urm.; ordonanţele din dosarul 217/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, nepublicate.
Avocat Gheorghe Ionescu
