Lavinia Tec: Examenul jurisprudenţei în materia reprezentării societăţii şi răspunderii civile a administratorilor faţă de societate
19 iulie 2016 | Cosmina SIMA
Conf. dr. Lavinia Tec a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2016 articolul intitulat „Examenul jurisprudenţei în materia reprezentării societăţii şi răspunderii civile a administratorilor faţă de societate”.
Articolul începe cu identificarea regulilor generale care sunt incidente în materia în care jurisprudența va fi examinată. Privitor la dreptul european, sunt aplicabile prevederile din Directiva nr. 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare. Aceasta relevă faptul că există o diferență majoră între puterea de reprezentare și puterea de gestiune. Puterea de reprezentare se referă la puterea de a angaja societatea față de terți, în ordinea externă a societății, iar cealaltă privește puterea de administrare a societății în ordinea internă a acesteia. Din Directivă se pot desprinde anumite principii, care au fost transpuse, cu anumite nuanțe, în Legea nr. 31/1990 (art. 54 și art. 55). În jurisprudența națională s-au identificat tipologii de probleme cu privire la puterea de reprezentare, spre exemplu, absenţa unei hotărâri a adunării generale ordinare sau extraordinare a acţionarilor/ adunării generale a asociaţilor cu privire la încheierea unui act juridic de dispoziţie de către societate cu terţii este invocată drept cauză de nulitate a actului juridic însuşi. S-au concretizat două soluții diametral opuse: unele instanțe au statuat faptul că neregularitățile procesului decizional intern sunt opozabile terților, autoarea considerând că sunt criticabile, iar alte instanțe au stabilit că nu sunt opozabile.
În jurisprudența națională s-au identificat probleme și cu privire la calitatea de reprezentant, chiar la nivelul instanței supreme ajungându-se la concluzii diferite. Într-o speță, ICCJ a reținut că, odată expirat mandatul administratorului, este necesară acceptarea expresă a numirii în funcţia de administrator, iar neînregistrarea unui alt administrator la registrul comerțului nu îi conferă calitate de reprezentant legal vechiului administrator. Într-o altă speță, similară, ICCJ a apreciat că expirarea mandatului nu determină pierderea calității de a mai reprezenta în mod legal societatea în fața instanței, autoarea considerând corectă această soluție. Articolul tratează și problema răspunderii administratorilor. La nivel european, legislația nu este armonizată, întrucât adoptarea celei de-a V-a directive, în materia societăților, referitoare la puterile și obligațiile organelor societății, a rămas la stadiul de proiect. La nivel național, se identifică, în cadrul Legii societăților, cadrul general al obligațiilor și răspunderii administratorilor, aplicabil tuturor formelor de societate, dar se identifică și reguli speciale, pentru fiecare formă de societate în parte.
Cu privire la răspunderea administratorilor, în jurisprudență s-au conturat mai multe probleme de drept, cum ar fi natura juridică a răspunderii, tipologia faptelor ilicite, identificarea momentului la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă în cazul acțiunii în răspunderea administratorilor, condițiile antrenării răspunderii, în funcție de natura juridică a acțiunii în răspundere, problema aplicării regulilor privind reglementarea acțiunii sociale. Când a trebuit să se soluționeze dilema reprezentării societății în acțiunea în răspunderea administratorilor, atunci când nu s-a desemnat o persoană, s-a ajuns la rezolvări diferite: instanțele fie au admis excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care are puterea legală de reprezentare, motivând că legiuitorul a înţeles să excludă din sfera reprezentării legale acţiunea în antrenarea răspunderii administratorului, fie au respins excepția. Autoarea este de acord cu respingerea excepției și prezintă și tiparele pe care le-a identificat în cazul cererilor de chemare în judecată și al soluțiilor pronunțate de instanțe.
Rezultatele examenului jurisprudențial se pot împărți în rezultate cu privire la regulile în materia validităţii angajamentelor şi reprezentării societăţii și cele în materia răspunderii. Cu privire la primele, autoarea stabilește că neregularităţile procesului decizional intern nu pot afecta validitatea angajamentelor societăţii cu terţii, iar problema reprezentării societăţii în raporturile cu terţii şi în justiţie în cazul expirării mandatului şi în lipsa publicităţii încetării funcţiei, de lege lata, poate fi rezolvată prin aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Cu privire la regulile în materia răspunderii, autoarea consideră, printre altele, că ar trebui dezvoltat cadrul legal al mecanismelor alternative de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de administrator, iar dezlegarea problemei privind începutul cursului prescripţiei extinctive ar trebui să se facă prin aplicarea regulii înscrise în art. 2532 alin. (3) C. civ.
În concluzie, deși neregularitățile procesului decizional al societății nu afectează validitatea angajamentelor societății încheiate cu terții, jurisprudența este neunitară, articolul încercând să sistematizeze, sumar însă, soluțiile oferite de către instanțele naționale în această materie.
