Mihnea Tănase: Ceea ce nu ar trebui relativizat vreodată este independenţa judecătorului

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule judecător, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor JURIDICE.ro. Ați decis să candidați pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Când, cum și de ce ați hotărât că vreți să candidați?

Mihnea Tănase: Vă mulţumesc pentru invitaţie! Mă onorează! Decizia s-a materializat în luna aprilie a acestui an, la momentul depunerii proiectului şi a celorlalte documente de candidatură la Comitetul Electoral Local din cadrul Curţii de Apel Bucureşti. Ea nu a fost rezultatul unui impuls de moment. Din contră, a venit după o perioadă de chibzuinţă, pe care am început-o punând sub lupă climatul profesional în care carierele noastre ar urma să se dezvolte; apoi, am încercat să identific locul care mi-ar permite să valorific cât mai multe dintre experienţele anterioare dobândite şi din care să pot contribui efectiv la îmbunătăţirea vieţii profesionale a magistraţilor. De 10 ani sunt judecător; dintre aceştia, în ultimii 8 ani am fost membru în colegiul de conducere, ale cărui şedinţe le-am prezidat în ultimii 6 ani, în calitate de Preşedinte al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti; ultimii ani i-am dedicat şi colaborării cu Institutul Naţional al Magistraturii ca formator la Drept civil – Drept procesual civil, perioadă care mi-a oferit şi prilejul cunoaşterii multora dintre temerile, dilemele, aşteptările viitorului magistraturii române. Acestei perspective i s-au adăugat discuţiile purtate cu mulţi colegi, care mi-au sugerat să candidez, considerând că activitatea mea profesională de până acum şi felul meu de a fi garantează că i-aş putea reprezenta cu responsabilitate în noul Consiliu. Un Consiliu care să nu fie problema magistraţilor, ci soluţia pentru problemele lor!

Alina Matei: Sunteți cunoscut ca un judecător care știe carte. Sunteți invitat la conferințe științifice și aveți abordări foarte apreciate de către participanți. Judecătorul este slujbașul Legiuitorului sau un făcător de Dreptate?

Mihnea Tănase: Vă mulţumesc pentru apreciere! Judecătorul este responsabil în faţa societăţii pe care o serveşte. Prin urmare, dacă pentru definirea judecătorului trebuie să mă raportez la termenul de „slujbaş”, o voi face doar prin asocierea cu interesul public. Judecătorul este „slujbaşul” societăţii. Pe de altă parte, nu îmi place nici să exacerbez rolul judecătorului în societate şi să îl văd ca pe vreo entitate divină menită să readucă pacea şi dreptatea pe pământ. Prefer o imagine a judecătorului mai apropiată de realităţile lumii în care trăim. Prin urmare, pentru mine, judecătorul este acel om imparţial, corect, bine pregătit din punct de vedere intelectual şi perfect conectat la realitate, care aplică legea şi se asigură că aceasta este aplicată corect.

Alina Matei: Ce fel de om este Mihnea Tănase?

Mihnea Tănase: Îmi place să cred, un om, care urmăresc echilibrul între ceea ce dau familiei, profesiei, prietenilor; un om recunoscător, pentru că viața mi-a scos în cale oameni minunați de la care am avut ce învăța.

Alina Matei: Judecătorul ține în mâinile lui soarta omului. Judecătorii sunt printre cei mai importanți oameni dintr-o societate, fiecare judecător în parte, pentru că îndeplinesc o funcție socială esențială. Judecătorii protejează și condamnă. Pe judecători cine îi apără?

Mihnea Tănase: Nu îmi fac iluzii că această apărare ar putea proveni de la celelalte două puteri în stat. De la ele, însă, mă aştept să înţeleagă că, pentru a-şi îndeplini rolul constituţional, puterea judecătorească trebuie să fie independentă; îmi doresc să nu mai văd depăşiri ale barierei dintre libertatea de exprimare şi criticile iresponsabile la adresa justiţiei.

Plecând de la întreg către parte, protecţia trebuie să vină de la Consiliul Superior al Magistraturii, un Consiliu loial, care să nu uite nicio clipă că magistraţii trebuie să fie principalii beneficiari ai activităţii sale. Astfel, Consiliul este direct responsabil de bunul mers al activităţii şi de apărarea noastră, indiferent că „atacul” la adresa judecătorului vine din numărul excesiv de dosare ori din exterior, din presă, din partea oamenilor politici sau din alte surse. Apoi, de la fiecare instanţă, care are obligaţia de a lua poziţie publică atunci când au loc atacuri sau încercări de intimidare la adresa judecătorilor. În fine, noi, judecătorii avem obligaţia de a ne apăra, desfăşurându-ne activitatea competent, echilibrat şi integru.

Alina Matei: O singură întrebare va fi legată de actualul Consiliu. A fost creditat, la început, cu foarte multă încredere din partea magistraților. Credeau ei, magistrații, că o să se schimbe multe, în bine. Nu se aştepta nimeni ca Adi Neacşu sau George Bălan să nu-şi termine mandatele. Încercând să descâlcim de ce multe lucruri care se puteau face bine nu numai că nu au fost făcute deloc, pare că realitatea cu privire la rolul și locul lor unor membri CSM nu era aceeași cu dura realitate trăită de magistrați și a așteptărilor acestora. De ce s-a întâmplat așa? Și de ce viitorul Consiliu ar fi scutit de ceea ce s-a întâmplat actualului?

Mihnea Tănase: Din punctul meu de vedere, actualul Consiliu a eşuat, în primul rând, deoarece nu a reuşit să fie o echipă. Fiecare dintre actualii membri a fost mai degrabă centrat pe propriile sale viziuni asupra activităţii pe care ar trebui să o desfăşoare, ignorând părerile celorlalţi. De asemenea, a eşuat deoarece nu a luptat suficient pentru judecătorii pe care îi reprezintă, intrând într-un fel de autosuficienţă care a împiedicat adoptarea unor reforme benefice. Impresia generală care s-a creat în timp a fost că CSM a devenit mai degrabă un obstacol în dezvoltarea sistemului judiciar.

Nu spun că viitorul Consiliu va fi în mod sigur diferit, pentru că nu ştiu cine va fi ales de colegii noştri. Pentru ca viitorul Consiliu să nu eşueze, este esenţial ca judecătorii să aleagă cu maximă responsabilitate. Este important să avem în Consiliu oameni deschişi pentru lucrul în echipă, oameni care ştiu să asculte şi părerile celorlalţi,  oameni înclinaţi spre acţiune, oameni încrezători.

Alina Matei: Am citit proiectul dumneavoastră. Abundă în propuneri cum trebuie să funcționeze Justiția, măsuri normale, multe administrative. Scoate la iveală probleme nerezolvate. Este actual. Pune punctul pe i în diferite chestiuni sensibile. Nu e nimic enigmatic. Proiectul e scris cu oarecare părere de rău că multe din cele propuse de dumneavoastră ar fi trebuit deja soluționate… Cum trebuie să fie un membru CSM pentru a duce la bun sfârșit ce și-a propus? Ce calități, ce deprinderi sunt necesare?

Mihnea Tănase: Un membru CSM trebuie să fie loial judecătorilor. Trebuie să fie competent, flexibil în gândire, echilibrat, deschis la dialog, un bun negociator. Nu în ultimul rând, trebuie să respingă birocraţia şi să se concentreze pe problemele reale ale sistemului.

Alina Matei: Proiectul dumneavoastră m-a provocat, pe alocuri. Legat de mediul prietenos în care trebuie să își desfășoare activitatea judecătorii, propuneți modificarea unei hotărâri a Plenului CSM privind examenul pentru funcții de conducere în sensul identificării de către candidați a metodelor pentru crearea și menținerea unui mediu de lucru deschis, armonios, unit. Pentru dumneavoastră nu a fost nevoie de o astfel de modificare. În calitate de președinte al Judecătoriei sectorului 5 ați reușit să creați acest mediu, climat armonios. Chiar toate trebuie reglementate așa cu de-amănuntul? Omul sfințește locul. Sau ar trebui modificat proverbul că ”șeful sfințește locul”?

Mihnea Tănase: Nu trebuie reglementate toate cu de-amănuntul, pentru că inflaţia de reguli scrise este cea care ne-a adus în birocraţia excesivă de acum. Cu toate acestea, consider că mediul plăcut de lucru ar trebui să fie prima preocupare a conducătorilor instanţei. Mulţi dintre aceştia, prin fler sau abilităţi dobândite, au urmărit şi acest scop, obţinând rezultate frumoase. Alţii nu au dat dovadă de această preocupare, în schimb arătând interes pentru realizarea unui cadru rigid. Rolul Consiliului, în această zonă, este de a-şi asuma public optica celor dintâi şi de a asigura propagarea bunelor practici. În acest sens, consider oportună adoptarea măsurii la care am făcut referire. Cât despre expresia „şeful sfinţeşte locul”, trebuie să subliniez că în viaţa profesională a judecătorilor nu există şefi. Există doar preşedinţi care trebuie să aibă grijă să meargă activitatea în condiţii optime şi să le fie bine judecătorilor. Preşedinţii care reuşesc să îi pună pe judecători în centrul activităţii instanţei, iar nu pe ei înşişi, sunt cei care, metaforic vorbind, sfinţesc locul.

Alina Matei: Ce înseamnă program flexibil pentru magistrați? Cred că toți președinții de instanță din țară închid ochii dacă un coleg judecător nu vine chiar la ora 08:00 la birou, dacă are o problemă dimineața sau trebuie să plece mai devreme (înainte de ora 16:00). Președinții sau vicepreședinții cred că nu sunt inflexibili. A veni la instanță în fiecare zi e împovărător pentru judecători? Cred că este și o chestiune de imagine. Judecătorii vin când vor la instanță ar putea crea aparența că ajung rar și doar pentru ședințele de judecată. Pe de altă parte, sunt o mulțime de judecători și procurori care vin și sâmbăta și duminica ori rămân frecvent după ora 16:00.

Mihnea Tănase: Societatea trebuie să înţeleagă că simpla prezenţă a judecătorului la sediul instanţei nu reprezintă o garanţie a calităţii activităţii acestuia. Cea mai mare parte a activităţii judecătorului este cea de creaţie intelectuală, activitate care nu se poate realiza la ore fixe, ci ţine de ritmul de lucru al fiecărei persoane. Prin urmare, este foarte important ca judecătorul să aibă o anumită doză de libertate în organizarea propriei sale activităţi. Nu trebuie înţeles că venitul la instanţă este împovărător pentru judecător. Îmi cunosc colegii şi ştiu că le place profesia pe care şi-au ales-o şi muncesc cu drag. Recunoaşterea acestei realităţi, prin reintroducerea programului flexibil, reprezintă un semn de încredere acordat judecătorilor, pe care aceştia au obligaţia de a-l răsplăti, conştientizând, o dată în plus, importanţa activităţii lor.

Aşa cum există conducători de instanţă flexibili, există şi practici locale care acordă o atenţie necontrolată formei fără fond. Pentru evitarea acestora din urmă, este nevoie de reintroducerea programului flexibil. Cât despre comportamentele izolate necorespunzătoare din punct de vedere profesional ale unora dintre colegi, acestea nu au fost cauzate de existenţa programului flexibil; ele au existat anterior şi există şi în prezent. Corectarea lor trebuie să aibă loc, însă, doar prin măsuri individuale.

Alina Matei: Am citit în proiect despre poziția fermă privind accederea în magistratură a avocaților și magistraților asistenți cu o anumită vechime. De ce această temere? Vă neliniștește faptul că ar putea să intre în magistratură avocați mai puțin pregătiți? Că doar nu vă așteptați ca unor avocați reputați precum Cristiana Stoica sau Florentin Țuca să le treacă prin cap să intre în magistratură. Cred că ar trebui să vă doriți ca avocați reputați să poată intra în magistratură, dacă doresc, firește după îndeplinirea unor condiții de bună reputație morală și profesională, prevăzute clar de legislație. În Marea Britanie, judecătorii sunt recrutați dintre avocații cu o vechime de 20 ani. Și de generații nu îi miroase nimănui a ceva urât.

Mihnea Tănase: Nu îmi este teamă de accesul avocaţilor în magistratură, mai ales în condiţiile în care cunosc magistraţi excelenţi care au fost anterior avocaţi. Neliniştea, pentru a vă parafraza, a fost generată de inexistenţa în cuprinsul variantei iniţial agreate de actualul Consiliu a unor criterii prin intermediul cărora să se verifice dacă avocatul care îşi doreşte accesul în magistratură fără concurs prezintă o înaltă ţinută morală şi profesională. La aceasta se adaugă lipsa unor cerinţe de stabilitate în interiorul profesiei care să garanteze că, prin accesul în magistratură, nu se urmăreşte doar dreptul la pensia specială (nu putem uita o perioadă relativ recentă în care au existat astfel de situaţii, care nu au făcut altceva decât să cauzeze instabilitate în schemele funcţionale ale instanţelor şi să împovăreze bugetul). În fine, inexistenţa unor prevederi care să confere prioritate, în ocuparea posturilor vacante, magistraţilor care acced în profesie prin concurs, au completat tabloul care m-a făcut să fiu tranşant în această problemă.

Alina Matei: Ce nebunie cu examenul de promovare în funcții de execuție. Judecători cu note de peste 9,80 nu trec examenul, dar alții cu note mai mici da. Ce drame… De ce, de ce aşa?

Mihnea Tănase: Concursul de promovare s-a transformat în ultimii ani dintr-un instrument de motivare într-unul de frustrare a magistraţilor. Lipsa de previzibilitate a locurilor scoase la concurs, coroborată cu potenţiala înăsprire a condiţiilor de participare, facila obţinere a gradului profesional de alte categorii profesionale asimilate magistraţilor, numărul mare de ore alocat examinării candidaţilor veniţi din toată ţara în Bucureşti pentru a susţine examenul plasează instituţia promovării sub zodia conflictului, nemulţumindu-i deopotrivă pe cei care nu au promovat, cât şi pe cei care au reuşit să promoveze.

Profundul sistem de inechitate şi starea de tensiune generată nu pot fi înlăturate decât prin regândirea din temelii a sistemului de promovare şi reaşezarea acestuia în limite fireşti, cu luarea în considerare a distincţiei dintre concurs (de promovare efectivă în funcţii de execuţie) şi examen (de promovare pentru obţinerea gradului profesional).

Alina Matei: Soluţia propusă de dumneavoastră este un sistem unitar pentru promovarea magistraților și personalului asimilat. Cu susţinerea o să fie mai greu, pentru că organizarea mai multor examene înseamnă mai multe comisii, mai mulți magistrați implicați, care sunt remunerați și care nu doresc să nu mai aibă acces la aceste venituri suplimentare. Acest sistem propus are şi dezavantaje?

Mihnea Tănase: Dezavantajul este că pleacă de la premisa că executivul şi legislativul nu văd în eliminarea din legislaţie a categoriei personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor o necesitate. Ce mă face să afirm asta? Faptul că la nivelul Ministerului Justiţiei există 155 astfel de funcţii. Faptul că demersul recent, bine documentat, realizat în acest sens de una dintre asociaţiile profesionale ale magistraţilor a fost complet ignorat. Aşadar, plecând cu acest dezavantaj, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce poate face Consiliul şi anume găsirea unei soluţii pentru a înlătura paradoxul ca o categorie profesională asimilată să beneficieze de mai multe drepturi decât cea căreia îi este asimilată. Astfel, magistraţii trebuie să beneficieze de acelaşi sistem de promovare în grad ca şi cei cărora le sunt asimilaţi (număr nelimitat de locuri pentru promovare; posibilitatea obţinerii aceluiaşi număr de grade profesionale). Asta am urmărit în proiect atunci când m-am referit la caracterul unitar al concursului de promovare în grad.

Alina Matei: Altă durere pentru magistraţi – detaşările. Veți propune ca durata detașării magistraților la instituții să nu depășească 6 ani pe parcursul carierei. De bun simț. Și de ce nu s-a făcut până acum? Și de ce să credem că se va face de acum înainte? Întrucât constat că e mai ușor să fii detașat, se obține mai ușor gradul, indemnizația e mai mare, cât despre motivat dosare sau intrat în ședință, activitatea de bază a unui judecător, nu este cazul. Actualul Consiliu, în repetate rânduri, a admis detașări pe fugă, îmbrăcate în forma, după suplimentarea ordinii de zi, s-a luat în discuție solicitarea de detașare a judecătorului…

Mihnea Tănase: Pentru că unul dintre cele mai mari defecte ale sistemului public în România este că lucrează din inerţie. Astfel, situaţia relativ comodă a unui grup redus de persoane este menţinută de noile conduceri, nu pentru că nu ar fi identificat problema, ci pentru că întâmpină dificultăţi de asumare  a unor măsuri (de schimbare, de responsabilizare)  care dau naştere la controverse.  Situaţia limitării detaşării la 6 ani, pe parcursul carierei, este însă una suplă şi, astfel cum aţi afirmat, firească. Magistratura română nu trebuie să mai fie privată, pe perioade îndelungate, de resurse umane calificate, formate profesional cu costuri semnificative.

Am convingerea că se poate schimba situaţia. Noul Consiliu trebuie mai întâi să agreeze această măsură, apoi sunt convins că va găsi mecanismele pentru a o susţine. La fel de important este ca, în analiza cererii de detaşare, să nu se piardă niciun moment din vedere  dacă postul reclamă pregătirea profesională de magistrat.

Alina Matei: O altă formă de suport legal acordat pro bono, poate fi cea realizată prin intermediul avocaţilor care s-ar arăta disponibili în acest sens şi care ar urma să fie „recrutaţi” printr-o procedură clară şi transparentă convenită de către Consiliu şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în cazul magistraților care se adresează instanței pentru repararea prejudiciilor în cazul atingerii independenței profesionale, imparțialității sau reputației, potrivit proiectului. Adică magistratul să nu plătească munca avocatului. Hm… Din experiență știu așa: client gratuit, client nemulțumit. Și nu pentru că avocatul nu ar face o treabă bună pentru magistrat, ci pentru că nu cred ca este în regulă așa.

Mihnea Tănase: Eu cred că pentru un avocat câştigul nu constă întotdeauna în bani, ci şi în renumele şi respectul profesional pe care le obţine. Iar un litigiu care ridică problema atingerii independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei judecătorului este un litigiu de interes pentru societate, în care sunt convins că există avocaţi dornici să se implice, nu numai datorită caracterului motivator al problemei de drept discutate, ci şi datorită prestigiului profesional care poate fi dobândit dintr-o bună instrumentare a apărării calificate exercitate de avocat.

Alina Matei: Am auzit vorbindu-se de nenumărate ori de trecerea bugetelor instanțelor la ICCJ. În proiect vorbiți de lipsa oricărei inițiative a ICCJ în intervalul 2008-2016 în vederea stabilirii măsurilor concrete care să facă posibilă intrarea în vigoare a disp. art. 136 din Legea nr. 304/2004. Înalta Curtea are sediu impropriu, dosare foarte multe de soluționat, se comunică greu, judecători ai instanței supreme au fost condamnați pentru fapte de corupție. A gestiona bugetul instanțelor nu este o treabă ușoară și de dorit… Adică mi se pare că acest subiect se dezbate doar, cu făcutul mai puțin… Unde s-au blocat lucrurile?

Mihnea Tănase: Cred că lucrurile s-au blocat undeva între Ministerul Justiţiei şi Înalta Curte. Pe de o parte, Ministerul nu a dorit să renunţe la una dintre cele mai importante atribuţii sale, iar pe de alta, Înalta Curte nu a putut să-şi asume o asemenea responsabilitate în lipsa unui personal calificat în domeniul gestionării banilor publici şi suficient de numeros. Nu trebuie pierdut, însă, din vedere, că rolul constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (de a înfăptui justiţia şi de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale), spre deosebire de cel al Consiliului (de a garanta independenţa justiţiei) nu are legătură cu atribuţiile de gestionare a bugetelor instanţelor judecătoreşti. Cele de mai sus, la care se adaugă inoportunitatea separării administrării bugetelor de cea a gestionării resurselor umane ale instanţelor judecătoreşti (zonă în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre deosebire de Consiliu, nu are nicio competenţă) mă determină să afirm că oportună ar fi deplasarea bugetului la Consiliul Superior al Magistraturii şi nu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă nu se va reuşi obţinerea consensului necesar pentru modificarea, de urgenţă, a prevederilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul mai sus propus, Consiliului îi revine datoria de a întocmi un calendar ferm privitor la paşii care trebuie urmaţi de toate autorităţile implicate (Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanţelor Publice) pentru a face posibilă preluarea efectivă a bugetelor instanţelor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Alina Matei: La Inspecția Judiciară înțeleg că inspectorii compun comisia de examen, inclusiv în cazul în care candidează actuali inspectori. Adică un inspector coleg cu inspectorul care mai dorește un mandat de inspector se află în comisia de examinare… Phui. Iar durata unui examen este de 5 luni de zile. Doar nu sunt aduşi experţi din străinătate să se familiarizeze cu sistemul nostru! Când ne vom schimba părerea, în sensul că vom avea una bună, despre aceste examene?

Mihnea Tănase: Consolidarea independenţei şi autonomiei Inspecţiei Judiciare reprezintă un mare câştig pentru sistemul judiciar, în ansamblul său. Prin urmare, înţeleg raţiunea pentru care componenţa comisiilor de examen a fost gândită în această manieră. Pe de altă parte, comisiile de examene trebuie compuse din persoane asupra cărora nu planează îndoieli cu privire la imparţialitate. O metodă ar putea fi disocierea concursului pentru magistraţii care doresc să fie recrutaţi în cadrul Inspecţiei Judiciare, de cel al magistraţilor deja inspectori care îşi exprimă opţiunea de a exercita această activitate pentru un nou mandat. În plus, în privinţa acestora din urmă, concursul trebuie să urmărească şi calitatea activităţii de inspecţie desfăşurate, precum şi modul în care a decurs formarea profesională în contextul perioadei îndelungate scurse de la efectuarea ultimului act ca judecător sau procuror.

Alina Matei: Ce valori n-ar trebui să pună în discuţie Consiliul? Ce nu ar trebui relativizat?

Mihnea Tănase: Sunt multe calităţi care ar fi bine să se regăsească la toţi cei care își vor asuma responsabilitatea mandatului încredinţat de către colegi. Ceea ce, însă, nu ar trebui relativizat vreodată este independenţa judecătorului. Astfel, orice măsură s-ar adopta de către Consiliu trebuie analizată, în primul rând, din perspectiva menţinerii acestei valori la cele mai înalte standarde.

Alina Matei: Discutând despre o bună parte din ceea ce vă propuneţi să faceţi, cum veţi comunica în cadrul Consiliului şi în afara lui? Pe Facebook, e-mail, face to face?

Mihnea Tănase: Am preferat întotdeauna comunicarea face to face. Pot transmite şi pot înţelege mai bine ceea ce mi se transmite atunci când vorbesc cu oamenii faţă în faţă. Totuşi, din postura de membru al Consiliului, este efectiv imposibil să comunici în permanenţă faţă în faţă cu toţi judecătorii, prin urmare, îmi propun ca o parte din comunicarea mea să se realizeze şi prin alte medii de transmitere a informaţiilor şi opiniilor. Important este să funcţioneze comunicarea!

Alina Matei: Dintre toate problemele puse pe hârtie în proiect, care este cea mai importantă şi urgentă?

Mihnea Tănase: Toate problemele din proiect sunt importante şi urgente; multe depind însă de reuşita în asigurarea independenţei financiare a instanţelor de judecată, astfel încât de-aici trebuie pornit.

În acelaşi timp, o primă problemă stringentă cu care se va confrunta viitorul Consiliu este adoptarea de către Parlament a propunerilor de modificare a legilor justiţiei. Viitorul Consiliu va trebui să încerce prin toate mecanismele legale pe care le are la dispoziţie să oprească adoptarea acelor modificări cărora judecătorii li s-au opus atunci când au fost consultaţi.

Alina Matei: Am informat deja cititorii J că CSM a amânat până în toamnă desemnarea consilierilor de etică. Cum va fi văzut de judecători specia consilier de etică? Omul negru, băgăcisoul, securistul, Moş Crăciun, glumind, desigur?

Mihnea Tănase: Cum am mai spus, viitorul Consiliu are obligaţia de a se concentra asupra problemelor reale ale sistemului. Personal nu văd în proiectul menţionat de dumneavoastră o prioritate. Cred ca judecătorii, la fel cum au făcut şi până acum, vor trece problemele de etică pe care le întâlnesc mai întâi prin propriul lor filtru şi că nu vor simţi vreo nevoie acută să se consulte cu persoane pe care, cel mai probabil, nici nu le cunosc. Eventual se vor consulta cu acei judecători care le sunt şi prieteni apropiaţi şi în al căror raţionament au încredere. Ce va deveni consilierul de etică în timp, dacă se va păstra această instituţie, rămâne de văzut. Dar „băgăciosul” sau „securistul” nu are cum să devină, pentru că noi, judecătorii, vom avea grijă să nu îşi asume asemenea „responsabilităţi”.

Alina Matei: Pe final, vă rog să ne spuneţi de ce să vă voteze pe dumneavoastră colegii judecători.

Mihnea Tănase: Pentru că vin dintre judecători, alături de care muncesc cot la cot şi cu al căror sprijin am identificat cele mai urgente probleme ale mediului în care ne exercităm profesia, precum şi soluţii pe care sper să am ocazia să le aplic. De asemenea, pentru că îmi doresc un altfel de Consiliu, care prin toată activitatea va arăta respect magistraturii române, nu un Consiliu al senzaţionalului, al permanentului conflict. Nu în ultimul rând, pentru că îmi doresc să reprezint judecători, dar în egală măsură oameni, nu să mă raportez doar la robe, cifre şi statistici!

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Mihnea Tănase: Să dea în continuare prioritate calităţii, aşa cum au făcut-o şi până acum.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Mihnea Tănase: Vă mulţumesc că m-aţi ascultat!

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?