Efectele Deciziei CCR privind acordul de mediere penală. De lege ferenda
21 iulie 2016 | Ilie DORIN, Parascheva DORINIn data de 15 iulie 2016, s-a publicat in Monitorul Oficial Decizia CCR nr. 397 cu privire la constitutionalitatea medierii. De la aceasta data, dispozitiile Curtii sunt general valabile si obligatorii.
Curtea Constitutionala a statuat ca încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.
Un lucru important in Decizia CCR este ca Acordul de Mediere este considerat o cauza sui generis de inlaturare a raspunderii penale, asa cum a rezultat si din interpretarea data de ICCJ prin Decizia nr. 9/2015. CCR este de acord cu ICCJ doar in aceasta privinta, nu si in privinta momentului procesual in care poate interveni un acord de mediere pe latura penala, Curtea plecand de la argumentul de text al articolului 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, unde se stipuleaza ca „dispozitiile prezentei legi se aplica in cauzele penale care privesc infractiuni pentru care retragerea plangerii sau impacarea inlatura raspunderea penala”.
Printr-un rationament inductiv, Curtea a retinut ca daca medierea se aplica acelor infractiuni pretabile impacarii sau unde retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala, acordul de mediere trebuie sa urmeze (sa i se aplice) acelasi cadru temporal procesual ca si cauzei care inlatura raspunderea penala in respectiva cauza penala, fie cadrul temporal al impacarii, fie cadrul temporal al retragerii plangerii prealabile. Din punctul meu de vedere, aceasta ingemanare a acordului de mediere cu alta cauza care inlatura raspunderea penala nu conduce decat la o juridicizare a medierii penale, ceea ce nu este propriu acestei proceduri extrajudiciare de solutionare amiabila a conflictului penal. Reiterez ca medierea penala este o procedura informala, voluntara, confidentiala, si se poate desfasura atat inaintea desfasurarii procesului penal, in timpul procesului penal, cat si dupa incheierea procesului penal, dar in toate cazurile inafara procesului penal, asta deoarece medierea urmareste solutionarea conflictului si nu actiunii penale sau civile ce este atributul procurorului, solutionare amiabila care nu trebuie sa fie obstructionata sau limitata temporal avand in vedere efectele ei benefice pentru societate si persoanele implicate in astfel de conflicte.
A. Efectele Deciziei CCR privind constitutionalitatea medierii penale
Decizia nu are interferente in chestiunea acordului de mediere penala incheiat la infractiunile unde este posibila retragerea plangerii prealabile. In toate aceste infractiuni, acordul de mediere penala poate interveni pe tot parcursul procesului penal, acest fapt in virtutea faptului ca si retragerea plangerii prealabile poate interveni pe intreg parcursul procesului penal.
In ceea ce priveste infractiunile pretabile la impacare, acordul de mediere, pentru a constitui cauza de inlaturare a raspunderii penale, va trebui incheiat pana la citirea actului de sesizare a instantei. Textul Curtii Constitutionale ne arata ca incheierea acordului de mediere trebuie facuta maxim pana in ziua cand se va da citire actului de sesizare pentru a avea ca efect inlaturarea raspunderii penale si deci incetarea procesului penal. Astfel nu depunerea la dosarul cauzei a acordului de mediere trebuie facuta in aceasta zi, ci incheierea acordului de mediere, acord ce va fi depus de mediator la dosarul cauzei chiar si dupa aceasta zi. Incheierea Acordului de Mediere are loc intre inculpat si persoana vatamata prin si de catre mediator. Prin urmare, daca mediatorul incheie acordul de mediere dupa citirea actului de sesizare a instantei si fapta este pretabila la impacare, acordul de mediere nu va mai constitui o cauza de inlaturare a raspunderii penale, asadar nu va mai duce la incetarea procesului penal pentru acea fapta. Va putea insa constitui o circumstanta atenuanta legala sau judiciara in temeiul art 75 sau 76 din Codul de Procedura Penala, daca indeplineste conditiile pentru o astfel de institutie. Asadar nimic nu impiedica partile sa solutioneze conflictul prin mediere si dupa citirea actului de sesizare a instantei, medierea va ramane pentru ele o metoda eficienta de solutionare a conflictului, atat ca efectele acordului de mediere nu vor mai fi de inlaturare a rapsunderii penale, ci vor sau pot constitui o circumstanta atenuanta care va duce la individualizarea unei pedepse mai mici sau mai putin severe.
Decizia Curtii nu are efecte cu privire la acordurile de mediere incheiate pe latura civila a unei cauze penale, acorduri care vor putea fi incheiate in orice moment al procesului penal (urmarire penala, camera preliminara, judecata, apel), conform art 23 din Codul de Procedura Penala.
Tot cu referire la Decizia Curtii s-a pus in discutie eventualiatea unor dispozitii penale mai favorabile si deci incidenta principiului mitior lex. Avem in vedere normele penale referitoare la acordul de mediere in materie penala in circumstantele interpretarii date de ICCJ si uzantelor anterioare datei Deciziei CCR, norme care constituie o lege mai favorabila pentru inculpati, creand pentru acestia o situatie penala mai favorabila de vreme ce pot incheia acorduri de mediere pe toata durata procesului penal, chiar si la infractiunile pretabile impacarii. Astfel, daca inainte de decizia Curtii se puteau incheia Acorduri de Mediere in orice faza a procesului penal la infractiunile pretabile impacarii, acorduri ce aveau ca efect incetarea procesului penal, si daca dupa Decizia Curtii acordurile de mediere in aceste cauze pot fi incheiate doar pana la citirea actului de sesizare pentru a duce la incetarea procesului penal, s-ar ridica chestiunea unei legi mai favorabile pentru inculpati in situatia legislativa anterioara dispozitiilor CCR. Astfel, s-ar putea considera ca toate infractiunile savarsite pana la Decizia in discutie ar beneficia de regimul juridic mai favorabil statuat de ICCJ. Din punctul meu de vedere, principiul mitior lex nu este incident in discutie, avand in vedere ca perioada de dinaintea Deciziei CCR a fost o perioada in care se puteau incheia acorduri de mediere in orice faza a procesului penal doar ca urmare a (si in baza) unei decizii interpretative a ICCJ, si nu in baza unei norme. Ori ca sa fie aplicabil principiul mitior lex trebuie sa avem o lege mai favorabila, o norma, o dispozitie legala; ori cum ICCJ nu are rol de legiuitor si nu poate da norme/legi/dispozitii legale, ci poate doar da o interpretare unitara unei norme, rezulta ca nu avem incidenta unei legi mai favorabile, desi aparent situatia este mai favorabila.
Reamintesc ca in considerentele Deciziei in discutie, in ceea ce priveste modul in care organul judiciar ia act de acordul de mediere, Curtea Constitutionala considera ca este suficient ca mediatorul să transmită organului judiciar acordul de mediere și procesul-verbal de încheiere a medierii în original, nefiind necesar un act notarial sau prezența nemijlocită a părților în fața instanței, așa cum se întâmplă în cazul împăcării (punctul 39 din Decizie).
B. De lege ferenda in materia medierii penale. Avand in vedere scopul Legii speciale a medierii conflictelor nr. 192/2006, scopul legii penale in general, avand in vedere dreptul la un mediator ca drept fundamental in legislatia penala actuala, pentru a evita nelamuririle ivite inca de la inceputul incidentei acordurilor de mediere in cauzele penale, ar fi necesar o stipulare in mod concret a calitatii de cauza exoneratoare sau de atenuare a raspunderii penale, precum si a momentului procesual in care poate fi incheiat un de acord de mediere, moment care nu ar trebui coroborat cu momentul altor institutii penale asemanatoare. Cu alte cuvinte, daca atat ICCJ, cat si CCR considera Acordul de Mediere penala o cauza distincta de inlaturare a raspunderii penale, asa cum este in realitate, ar trebui ca articolul care legifereaza acest acord de mediere penala sa fie mai predictibil si mai clar in ceea ce priveste calitatea sa in procesul penal, pentru a nu crea confuzii si a nu atarna de alte norme privitoare la institutii asemanatoare, mai ales in cee ce priveste conditiile esentiale. Daca acordul de mediere reprezinta o cauza sui generis de inlaturare a raspunderii penale, avand in vedere efectele majore pe care le are acest acord intr-un proces penal, este stringenta o interventie legislativa in sensul clarificarii aspectelor fundamentale ale acestuia.
In sensul celor de mai sus, art. 67 alin. (2) ar putea fi modificat astfel „In latura penala a procesului, dispozitiile privind medierea se aplica in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. In aceste cauze acordul de mediere inlatura raspunderea penala si poate fi incheiat pe tot parcursul procesului penal.”
Tot in considerarea completarii normelor privind medierea penala ar putea fi introdus un articol in care sa se stipuleze posibilitatea medierii pe latura penala in mod expres la toate infractiunile unde exista persoana vatamata, iar incheierea unui acord de mediere in astfel de conditii sa reprezinte o circumstanta atenuanta legala. Avem in vedere alte infractiuni decat cele pretabile impacarii sau unde este posibila retragerea plangerii prealabile.
Avand in vedere justitia restaurativa si faptul ca recuperarea prejudiciului este un pilon si un principiu fundamental in actuala legislatie penala, un scop si un deziderat al legii penale in general, ar trebuie avantajate partile din conflictul penal sa isi solutioneze conflictul legat de paguba produsa prin infractiune, medierea fiind o metoda eficace in aceste situatii. Avantajarea ar veni prin calificarea acordului de mediere ca fiind o circumstanta atenuanta legala atunci cand priveste alte fapte decat cele unde un acord ar duce la exonerarea de raspundere penala, circumstanta care va avea ca efect diminuarea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. In contextul legal actual, un acord de mediere pe latura penala la astfel de infractiuni nu este prevazut de lege. De asemenea, desi legea ofera posibilitatea medierii cu privire la latura civila, niciun acord de mediere pe latura civila nu constituie expressis verbis o circumstanta atenuanta legala sau judiciara; consideram oportuna introducerea acordului de mediere penala ca element distinct si expres denumit intre normele care pot fi considerate circumstante atenuante legale sau judiciare, in completarea dispozitiilor art. 75 si 76 din Codul de Procedura Penala. Introducerea unei astfel de norme ar duce si la usurarea solutionarii actiunii civile in procesul penal, dar mai ales la satisfacerea intereselor victimelor in astfel de cauze penale.
In sensul celor de mai sus, ar putea fi introdus un nou aliniat la art. 67, alin. (2) indice 1, sub urmatoarea forma „In latura penala a procesului, dispozitiile privind medierea se aplică si altor infractiuni decat cele aratate la alin. (2). In aceste cauze, acordul de mediere va constitui o circumstanta atenuanta daca pretentiile civile au fost platite integral”. O astfel de prevedere este momentan stipulata la art. 75 din Codul de Procedura Penala, dar in norma mentionata nu este inclus in mod expres acordul de mediere si norma comporta anumite restrictii (cu privire la momentul platii, faptele la care se aplica, neaplicarea ei daca inculpatul a mai beneficiat de ea in ultimii 5 ani). Mai mult, astfel de norme care au caracter de circumstanta atenuanta sunt prevazute si la art. 741 C. pen. introdus prin Legea Micii Reforme, articol care are urmatorul continut: ”In cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.”
Prin urmare, art. 67 din Legea Medierii ar avea urmatorul continut:
(1) Dispozitiile din prezenta lege se aplica si in cauzele penale, atat in latura penala, cat si in latura civila, dupa distinctiile aratate in prezenta sectiune.
(2) In latura penala a procesului, dispozitiile privind medierea se aplica in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impăcarea partilor inlatura raspunderea penala. In aceste cauze acordul de mediere inlatura raspunderea penala si poate fi incheiat pe tot parcursul procesului penal.
(2^1) ”In latura penala a procesului, dispozitiile privind medierea se aplică si altor infractiuni decat cele aratate la alin (2). In aceste cauze, acordul de mediere va constitui o circumstanta atenuanta daca pretentiile civile au fost platite integral”.
(3) Partile şi subiectii procesuali nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii.
In considerarea celor de mai sus, am avut in vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012, Recomandarea nr. (99) 19 privind medierea în materie penală, considerentele si dispozitiile Deciziei ICCJ nr. 9/2015 precum si considerentele si dispozitiile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 397/15.06.2016.
De asemenea, unul din scopurile normelor penale este repararea raului produs de infractiune, rau care poate fi reparat sau restaurat in mod eficient prin procedura medierii, procedura deloc costisitoare pentru stat, procedura care se poate desfasura cu usurinta in paralel cu un proces penal, procedura informala si voluntara.
Statul ar trebui sa incurajeze medierea penala, fara a o duce spre directia obligativitatii, ci prin crearea unui cadru legal clar si predictibil pentru persoana vatamata si inculpat, precum si prin crearea de avantaje clare si predictibile persoanelor care apeleaza la mediere. Aceste lucru este valabil si pentru procesele penale si pentru procesele civile.
Mediator Ilie Dorin
Procuror stagiar Parascheva Dorin
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea
