Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Procedură civilă RNSJ SELECTED Studii
6 comentarii

Devine incompatibil judecătorul care soluționează o cauză în rejudecare, după ce inițial a admis excepția inadmisibilității, în motivarea cărei a arătat că o instanță nu poate anula actul ce constituie obiectul litigiului?

22 iulie 2016 | Florin RADU

1. Potrivit art. 44 alin. (1) C. pr. civ. [1], cu denumirea marginală „Cazuri de incompatibilitate absolută”, ”Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare” (s.n. – F.R.).

Ceea ce interesează prezentul demers este dispoziția referitoare la incompatibilitatea unui judecător de a judeca o cauză după trimiterea acesteia spre rejudecare de către instanța superioară. Într-un asemenea caz, respectivul judecător devine incompatibil să se pronunțe asupra cauzei și în rejudecarea acesteia.

În legătură cu acest aspect, în doctrina de specialitate și în practica judiciară s-a instituit o regulă (discutabilă, în opinia noastră, în multe situații) ce nuanțează textul legal mai sus amintit, în sensul că judecătorul care a soluționat cauza pronunțându-se doar asupra unei excepții (prescripție, inadmisibilitate, netimbrare), nu și asupra fondului, nu devine incompatibil să rejudece pe fond procesul [2].

2. Într-o recentă speță, soluționată de o instanță de judecată, s-a decis respingerea acțiunii, prin admiterea excepției inadmisibilității acesteia, excepție formulată de pârâtă.

În concret, reclamantul a sesizat instanța, solicitând anularea unui act administrativ, prin care s-a consfințit finalizarea unui concurs, organizat pentru ocuparea unui post în sistemul de stat, finalitatea fiind reorganizarea acelui concurs în condiții legale.

În motivarea admiterii excepției inadmisibilității, instanța a arătat că un astfel de act nu poate fi anulat de o instanță de judecată, singura entitate aptă de a dispune aceasta (și implicit, anularea concursului și reorganizarea acestuia) fiind chiar instituția publică organizatoare.

În calea de atac a recursului, instanța de control judiciar a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, dosarul fiind distribuit aceluiași complet de judecată care a admis în felul arătat mai sus excepția inadmisibilității.

Judecătorul nu a formulat cerere de abținere și nici părțile nu au solicitat recuzarea acestuia.

3. La prima vedere, soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere, de către același judecător, nu contravine art. 41 alin. (1), așa cum a fost el interpretat și aplicat în practică. Aceasta pentru că judecătorul a soluționat cauza exclusiv prin admiterea unei excepții și deci, nu pe fondul acesteia.

Ceea ce ne atrage atenția, însă, este faptul că, instanța ”s-a aventurat”, cu ocazia soluționării excepției, pe tărâmul fondului, arătând că o instanță de judecată nu are aptitudinea de a anula un act administrativ ce consfințește finalizarea unui concurs, ci doar instituția ce l-a organizat poate să facă acest lucru, dacă ea însăși consideră/constată că acel concurs a fost organizat cu încălcarea normelor legale în materie.

În condițiile de mai sus, devine sau nu incompatibil respectivul judecător să rejudece cauza?

Apreciem că răspunsul nu poate fi decât afirmativ.

Într-adevăr, deși instanța s-a pronunțat, formal, exclusiv asupra unei excepții, pe care a admis-o, în motivarea acesteia a făcut referire la faptul că o instanță nu poate, potrivit aptitudinilor sale legale, să se pronunțe asupra obiectului litigiului, mai exact, asupra ”anulării unui concurs”.

Făcând acest lucru, instanța s-a pronunțat, de fapt, pe fondul litigiului, transmițând în mod neechivoc opinia acesteia, în sensul că acțiunea civilă respectivă nu va putea fi admisă, indiferent ce probe se aduc în favoarea sa.

În acest context, șansele ca instanța să își schimbe opinia, admițând cererea de chemare în judecată, sunt, practic, nule. Or, instituția incompatibilității judecătorului tocmai acest lucru a dorit să îl evite – pronunțarea asupra unei cauze de către un magistrat care a mai judecat cauza anterior.

4. În concluzie, apreciem că, în speța descrisă mai sus, judecătorul avea obligația de a se abține, fiind pe deplin conștient că a devenit incompatibil să rejudece cauza. Dacă ar fi procedat în acest fel, s-ar fi spulberat orice suspiciune că rejudecarea s-ar face în condiții care să atragă încălcarea unor norme și principii fundamentale ale procesului civil, privind accesul la un proces echitabil, cu tot ce înseamnă acest lucru [3].


[1] Republicat în Monitorul oficial, partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[2] A se vedea F. Măgureanu, Drept procesual civil, Editura All Beck, București, 2002, p. 68, precum și practica judiciară și autorii citați la nota de subsol nr. 1.
[3] Pentru o prezentare detaliată asupra instituției incompatibilităților, a recuzării și abținerii, a se vedea G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. I, art. 1-526, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 116–144; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Editura Universul juridic, București, 2013, p. 351-366.


Av. Florin Radu
Consilier, Baroul Hunedoara

Citeşte mai mult despre , , , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership