TOP LEGAL
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Devine incompatibil judecătorul care soluționează o cauză în rejudecare, după ce inițial a admis excepția inadmisibilității, în motivarea cărei a arătat că o instanță nu poate anula actul ce constituie obiectul litigiului?
22.07.2016 | Florin RADU


1. Potrivit art. 44 alin. (1) C. pr. civ. [1], cu denumirea marginală „Cazuri de incompatibilitate absolută”, ”Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare” (s.n. – F.R.).

Ceea ce interesează prezentul demers este dispoziția referitoare la incompatibilitatea unui judecător de a judeca o cauză după trimiterea acesteia spre rejudecare de către instanța superioară. Într-un asemenea caz, respectivul judecător devine incompatibil să se pronunțe asupra cauzei și în rejudecarea acesteia.

În legătură cu acest aspect, în doctrina de specialitate și în practica judiciară s-a instituit o regulă (discutabilă, în opinia noastră, în multe situații) ce nuanțează textul legal mai sus amintit, în sensul că judecătorul care a soluționat cauza pronunțându-se doar asupra unei excepții (prescripție, inadmisibilitate, netimbrare), nu și asupra fondului, nu devine incompatibil să rejudece pe fond procesul [2].

2. Într-o recentă speță, soluționată de o instanță de judecată, s-a decis respingerea acțiunii, prin admiterea excepției inadmisibilității acesteia, excepție formulată de pârâtă.

În concret, reclamantul a sesizat instanța, solicitând anularea unui act administrativ, prin care s-a consfințit finalizarea unui concurs, organizat pentru ocuparea unui post în sistemul de stat, finalitatea fiind reorganizarea acelui concurs în condiții legale.

În motivarea admiterii excepției inadmisibilității, instanța a arătat că un astfel de act nu poate fi anulat de o instanță de judecată, singura entitate aptă de a dispune aceasta (și implicit, anularea concursului și reorganizarea acestuia) fiind chiar instituția publică organizatoare.

În calea de atac a recursului, instanța de control judiciar a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, dosarul fiind distribuit aceluiași complet de judecată care a admis în felul arătat mai sus excepția inadmisibilității.

Judecătorul nu a formulat cerere de abținere și nici părțile nu au solicitat recuzarea acestuia.

3. La prima vedere, soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere, de către același judecător, nu contravine art. 41 alin. (1), așa cum a fost el interpretat și aplicat în practică. Aceasta pentru că judecătorul a soluționat cauza exclusiv prin admiterea unei excepții și deci, nu pe fondul acesteia.

Ceea ce ne atrage atenția, însă, este faptul că, instanța ”s-a aventurat”, cu ocazia soluționării excepției, pe tărâmul fondului, arătând că o instanță de judecată nu are aptitudinea de a anula un act administrativ ce consfințește finalizarea unui concurs, ci doar instituția ce l-a organizat poate să facă acest lucru, dacă ea însăși consideră/constată că acel concurs a fost organizat cu încălcarea normelor legale în materie.

În condițiile de mai sus, devine sau nu incompatibil respectivul judecător să rejudece cauza?

Apreciem că răspunsul nu poate fi decât afirmativ.

Într-adevăr, deși instanța s-a pronunțat, formal, exclusiv asupra unei excepții, pe care a admis-o, în motivarea acesteia a făcut referire la faptul că o instanță nu poate, potrivit aptitudinilor sale legale, să se pronunțe asupra obiectului litigiului, mai exact, asupra ”anulării unui concurs”.

Făcând acest lucru, instanța s-a pronunțat, de fapt, pe fondul litigiului, transmițând în mod neechivoc opinia acesteia, în sensul că acțiunea civilă respectivă nu va putea fi admisă, indiferent ce probe se aduc în favoarea sa.

În acest context, șansele ca instanța să își schimbe opinia, admițând cererea de chemare în judecată, sunt, practic, nule. Or, instituția incompatibilității judecătorului tocmai acest lucru a dorit să îl evite – pronunțarea asupra unei cauze de către un magistrat care a mai judecat cauza anterior.

4. În concluzie, apreciem că, în speța descrisă mai sus, judecătorul avea obligația de a se abține, fiind pe deplin conștient că a devenit incompatibil să rejudece cauza. Dacă ar fi procedat în acest fel, s-ar fi spulberat orice suspiciune că rejudecarea s-ar face în condiții care să atragă încălcarea unor norme și principii fundamentale ale procesului civil, privind accesul la un proces echitabil, cu tot ce înseamnă acest lucru [3].


[1] Republicat în Monitorul oficial, partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[2] A se vedea F. Măgureanu, Drept procesual civil, Editura All Beck, București, 2002, p. 68, precum și practica judiciară și autorii citați la nota de subsol nr. 1.
[3] Pentru o prezentare detaliată asupra instituției incompatibilităților, a recuzării și abținerii, a se vedea G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol. I, art. 1-526, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 116–144; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Editura Universul juridic, București, 2013, p. 351-366.


Av. Florin Radu
Consilier, Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Devine incompatibil judecătorul care soluționează o cauză în rejudecare, după ce inițial a admis excepția inadmisibilității, în motivarea cărei a arătat că o instanță nu poate anula actul ce constituie obiectul litigiului?”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    M-aş depărta un pic de interpretarea dvs. din următoarele motive:
    Dacă, la prima soluţionare a cauzei, judele a apreciat, practic, că nu ar putea judeca pricina (cam asta înseamnă faptul că doar instituţia organizatoare ar fi putut anula concursul respectiv), dispunând reformarea soluţiei, Instanţa de control judiciar i-a „transmis” că, dimpotrivă, o intanţa de judecată poate şi trebuie să analizeze respectiva pretenţie.
    Din câte înţeleg din expunerea dvs, judele nu a spus vreun moment că acel concurs ar fi fost regulamentar sau legal organizat, în asta constând, printre altele, motivele acţiunii, ci a spus, „corectat” fiind de către instanţa de control judiciar, că nu ar fi treaba lui să analizeze motivele de nelegalitate invocate, context în care a şi admis excepţia.
    Evident că, în acest context, nu se poate susţine că ar fi antamat soluţia de fondul pretenţiilor formulate.
    Să nu confundăm presupunerile, bănuielile – teoretice, de altfel căci reţin că partea interesată nu a formulat cerere de recuzare – că judele va respinge acţiunea cu motivul care trebuie să stea la baza oricărei cereri de abţineri sau de recuzare admise, şi anume ca judele să fi judecat pricina, adică să fi spus, în dispozitiv sau prin considerentele sentinţei pronunţate, că cererea era sau nu întemeiată.
    Dimpotrivă, admiţând excepţia, judele nu a „vrut” să-şi spună opinia în legătură cu fondul pretenţiei, ceea ce, logic, se situează fix în capătul opus ipotezei legale: adică nu a judecat pricina, respectiv nu a pronunţat o soluţie pe fondul pretenţiilor afirmate.

    • Florin RADU spune:

      Stimata Doamna Judecator,
      Tare mi-as dori sa aveti dreptate, dar mi-e foarte greu sa cred ca – dupa ce un judecator spune ca nu vrea sa aiba de-a face cu speta, ci reclamantul sa isi rezolve problema cu institutia organizatoare a concursului – vine in rejudecare si admite actiunea.
      Nu spun ca e imposibil, dar eu nu cred asta.
      O sa va tin la curent, undeva prin septembrie – octombrie.

      • Amelia FARMATHY spune:

        Dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt foarte clare şi nu se pot baza pe supoziţii.
        Pronunţarea asupra litigiului ce atrage incompatibilitatea judecătorului înseamnă soluţionarea de către acesta a fondului pretenţiilor afirmate şi contestate de către partea adversă, indiferent că această finalitate e atinsă prin conţinutul dispozitivului sentinţei sau prin conţinutul considerentelor în care, fiind necesar în motivarea unei excepţii admise, judele apreciază( deşi, în mod normal, nu ar avea de ce să o facă, însă particularităţile speţelor pot justifica, de la caz la caz, o astfel de conduită) asupra pretenţiilor ce formează obiectul actului de învestire.
        Din ce scrieţi dvs. ,ar rezulta că îl „bănuiţi” pe judecător că v-ar purta un soi de ranchiună pentru că aţi câştigat în calea de atac şi pentru că trebuie să vă judece cauza.
        Aceste bănuieli nu au fost avute în vedere în Cod ca temei al incompatibilităţii, tocmai pentru a nu se ajunge la ipoteza schimbării cu mult prea multă uşurinţă a judecătorului căruia i-a revenit, prin repartizarea aleatorie iniţială a cauzei, dosarul spre judecată.
        Orice eventuală soluţie de respingere a pretenţiilor va fi motivată, iar, dacă aveţi dreptate în ipotetica sa contestare, instanţa de control judiciar vă va admite calea de atac şi va reforma soluţia. Aşa cum, de altfel, a şi făcut-o o dată în speţa respectivă.
        Aceasta este calea legală, iar nu înlăturarea judelui de la judecarea pricinii.

  2. Florin RADU spune:

    Si iata ca a venit si momentul sentintei.
    Surpriza ?! – Nu, s-a respins actiunea.

    • Și eu consider că nu este incompatibil. Sunt de parere ca inadmisibilitatea nu tine, in principiu de fondul cauzei pentru ca mi se pare ca daca eu consider ca nu am competenta sa judec o cauza, dar apoi sunt contrazisa de instanta superioara, nu inseamna ca m-am exprimat cu privire la fondul cauzei in legatura cu care aveam impresia ca nu am competenta (materiala/teritoriala/functionala).

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Calea de atac va rămâne, in termen, deschisa. Cu sublinierea, nuanta( amicala desigur) ca încă nu puteti sustine ” definitiv” ca ati avut dreptate pana ce nu se va pronunta si instanta de control judiciar. Eu, din perspectiva tertului neimplicat, nu pot ura altceva decât succes partii care are dreptate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate