« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Cireașa nelegalității pe tortul TVA
25.07.2016 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

De ce ne autodistrugem baza impozabilă? De ce ne autodistrugem ca ţară? De ce statul prin ANAF este cel mai mare infractor şi totuşi contribuabilul este cel urmărit fiscal, penal şi condamnat?

Referirile la acest articol privesc perioada de aplicare a Legii nr. 571/2003 şi OG nr. 92/2003. ANAF a calculat TVA la valoarea de vânzare şi zero TVA deductibil în perioada 2009-2016.

Declaraţia fiscală întocmită la DITL este asimilată cu o decizie de impunere şi produce efecte juridice, dar este ignorată de instanţa de contencios fiscal, inspectorii ANAF, procurori şi Parlament. Războiul TVA, declanşat de domnul Blejnar în 2009, a fost o acţiune fraudentă la adresa contribuabilului român, nesancţionată. Astăzi sunt 16.000 de plângeri penale (din 25.000 de angajaţi ANAF) la adresa inspectorilor ANAF, 60% din procese sunt pierdute de ANAF, aşa cum însuşi preşedintele ANAF, Dragoş Doroş, recunoştea într-un interviu la Realitatea TV, emisiunea ”Banii Vorbesc”, din data de 10 iunie 2016, cu Edward Pastia (de la minutul 7,56 din înregistrare). Din ce ştiu, parchetul a clasat toate plângerile penale ale clienţilor pe care i-am consiliat şi nu s-a sesizat nimeni in rem la declaraţia președintelui ANAF, chiar dacă victima, contribuabilul, a suferit un prejudiciu estimat la 4 miliarde de euro.

Prevederile art. 3 lit. b) și d) și ale art. 5 din Codul fiscal impun fiscului anumite reguli de neutralitate care, în principiu, au scopul de a proteja contribuabilul. Certitudinea impunerii urmăreşte să asigure elaborarea unor norme legale clare. Ele au existat, dar nu au fost puse în aplicare de ANAF.

De la primul articol până la centenarul pe această temă, am arătat că ANAF nu a ţinut cont de următoarele prevederi:

– TVA inclus în preţ (Codul fiscal la Norma 23 alin. 2, teza a II-a, la art. 140 Cod fiscal: ”De regulă, preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii direct către populaţie”) confirmat de CJUE prin cauzele conexate C-249/12 și C-250/12, Tulică și Plavoșin. CA Bucureşti a anulat Decizia nr. 2/2011 a Comisiei Fiscale Centrale, modificată prin Decizia nr. 6/2015.

– Deductibilitatea TVA şi ignorarea dreptului legal de a calcula şi de a deduce TVA în timpul inspecţiei fiscale. TVA deductibil trebuie acordat imediat, confirmat de CJUE prin cauza C-183/2014 Salomie şi Oltean, care a rezolvat acest aspect. Prin cauza C-324/11 cu privire la deductibilitate exista practică legală pe care ANAF nu a folosit-o în control.

– Declaraţia de impunere la DITL. Neaplicarea unei metode legal aprobate de stabilire a TVA deductibil, care anulează prezentarea facturilor confirmată de CJUE prin cauza C-424/12, SC Fatorie SRL trimisă de CA Oradea, la punctul 33 „În această privinţă, trebuie amintit că o persoană impozabilă, care trebuie să plătească, în calitate de destinatar al serviciilor, TVA-ul aferent acestora, nu este obligată să deţină o factură întocmită conform condiţiilor de formă prevăzute de Directiva TVA pentru a-şi putea exercita dreptul de deducere şi trebuie numai să îndeplinească formalităţile stabilite de statul membru respectiv în exercitarea opţiunii care îi este oferită de articolul 178 litera (f) menţionat (a se vedea în acest sens Hotărârea Bockemühl, citată anterior, punctul 47).” O construcţie nu poate exista fără costuri de construire, care sunt declarate fiscal la DITL. Deci TVA deductibil este uşor de estimat dacă se vrea, fără factură. Acelaşi paragraf este util şi pentru TVA de 5%, cu declaraţie ulterioară a cumpărătorului.

– Taxarea inversă confirmată de CJUE prin punctul 35 din cauza C-424/12 SC Fatorie SRL trimisă de CA Oradea: „Astfel, Curtea a statuat deja că, în cadrul regimului de taxare inversă, principiul neutralităţii fiscale impune ca deducerea TVA-ului aferent intrărilor să fie acordată dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerinţe de formă au fost omise de persoanele impozabile (Hotărârea din 8 mai 2008, Ecotrade, C-95/07 şi C-96/07, Rep., p. I-3457, punctul 63, precum şi Hotărârea Uszodaépitő, citată anterior, punctul 39).”

– Dobânzile şi penalităţile nu trebuie să fie excesive – confirmată de CJUE prin cauza C-183/2014 Salomie şi Oltean, dar şi cauza C-424/12 SC Fatorie SRL trimisă de CA Oradea la punctul 50 spune: În ceea ce priveşte majorările de întârziere, trebuie amintit că, în lipsa unei armonizări a legislaţiei Uniunii în domeniul sancţiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condiţiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislaţie, statele membre rămân competente să aleagă sancţiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să îşi exercite competenţele cu respectarea dreptului Uniunii şi a principiilor sale generale şi, în consecinţă, cu respectarea principiului proporţionalităţii (se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din 16 decembrie 1992, Comisia/Grecia, C-210/91, Rec., p. I-6735, punctul 19 şi jurisprudenţa citată, Hotărârea din 7 decembrie 2000, de Andrade, C-213/99, Rec., p. I-11083, punctul 20, precum şi Hotărârea Rodopi-M 91, citată anterior, punctul 31).

– Lipsa legislaţiei secundare în baza principiului tempus regit actum:
– Ordinul ANAF nr. 1415/2009;
– Ordinul ANAF nr. 1786/2010.

Bineînţeles că înainte de aderarea României a existat cauza C-90/02 Bockemühl, pe care România nu o are tradusă oficial. În acest context trebuie arătat că, la nivel de substanţă, CJUE a statuat în cauza C-90/02, Bockemühl, punctele 51 și 52, şi elemente cu privire la faptul că autoritatea fiscală nu poate impune contribuabilului să fie în posesia unei facturi, pentru a i se recunoaște dreptul de deducere – în interpretarea art. 22 alin. (3) din a şasea directivă.

Inspectorii ANAF au comis un abuz în serviciu atunci când nu au calculat TVA deductibil şi nimeni nu a luat acest aspect în calcul, sub prezumţia că TVA se poate deduce numai cu factură.

Cireaşa nelegalităţii de pe tortul TVA la imobiliare este că Legea spune că declaraţia fiscală este asimilată cu o decizie de impunere.  Toate instanţele de contencios fiscal, au interpretat legea incorect. La înregistrarea unui imobil pe rolul DITL se solicită o declaraţie cu valoare de cost inclusiv TVA pe care o autoritate publică o consemnează ca legală, conform Codului de procedură fiscală, dar pe care ANAF a ignorat-o. Prin autorizaţia de construire se execută un imobil, în legătura cu care statul român prin PV la terminarea lucrărilor în urma angajării unor costuri, conform Legii nr. 50/1991 şi prin regularizare de taxă cu DITL, acceptă o valoare declarată conform legii, ce a intrat în patrimoniul contribuabilului prin declaraţia de impunere DITL, conform art. 85 alin. (1) lit. a) din CPF:

Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) (În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege) şi art. 86 alin. (4) (Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia).

Deductibilitatea TVA. Codul de procedură fiscală, la art. 64 teza II prevede obligaţia organului de control ca în cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere. La art. 65 alin. 1 lit a) şi c) din Codul de procedură fiscală organul de control are obligația estimării bazelor de impunere atunci când contribuabilul nu depune declaraţii fiscale şi/sau contribuabilul nu conduce evidenţa contabilă sau fiscală. La alin. (2) organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii. La art. 109 ind. 1 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură fiscală organul fiscal are obligaţia stabilirii bazei impozabile ajustate prin metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

Absenţa facturii. La art. 77 ind. 1 alin. (4) teza II din Codul fiscal, Romȃnia are o derogare de la necesitatea unei facturi. Această derogare are implicaţii multiple atât cu privire la neutralitatea TVA, cât şi la lipsa unei facturi, deoarece valoarea impozitului nu se mai bazează conform art. 969 din Codul civil la data tranzacţiei, înţelegerii dintre părţi asupra preţului sau valorii facturate de părţi, ci se bazează pe o valoare de bază stabilită prin declarație care respectă prevederile din Norma metodologică nr. 45 alin. (4) la art. 145 Cod fiscal:

Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) şi (2) trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:

a) bunurile respective urmează a fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere;

b) persoana impozabilă trebuie să deţină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achiziţionate.

Declaraţia reprezintă un „alt” document legal aprobat. Calculul „valorii de bază” era obligatoriu în actul de înstrăinare, deoarece era folosit la calcul începea impunerea proprietăţii la cost, care era responsabilitatea DITL. ANAF avea la îndemână diferenţa dintre valoarea de înstrăinare şi valoarea de bază care se stabileşte şi baza de calcul a TVA de plată, care este diferenţa între TVA colectat şi TVA deductibil.

Remediul unei erori a organului de control este dat de art. 84 al Codului de procedură fiscală, în baza alin. (4), care permite excepția situațiilor în care corecția se datorează neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impunere, respectiv corectarea erorii de nededucere a TVA deductibil.

Tratamentul contribuabilului cu privire la deductibilitate este în sensul că deductibilitatea trebuie dată contribuabilului imediat. DITL foloseşte VALORI AUTORIZATE pentru lucrările de construire, calculate de experţi conform legii:

a) Modul de calcul al taxelor pentru emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire se face în conformitate cu prevederile Codului fiscal (articolul 267 – Capitolul V – Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor). Taxa pentru eliberarea unei Autorizaţii de Construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii, conform Codului fiscal. Baza de calcul pentru determinarea valorii autorizate a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora este cea evidenţiată la capitolul 4 – Cheltuieli pentru investiţia de bază, subcapitolul 4.1. – Construcţii şi instalaţii, în conformitate cu Structura devizului general, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1179/2002.

b) Conform art. 40 din Legea nr. 10/1995, investitorii sau proprietarii trebuie să vireze lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice o suma echivalentă cu o cotă de 0,7% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor pentru care au obţinut autorizații de construire.

c) Art. 251 – Calculul impozitului pentru persoane fizice, alin. (1) din Codul fiscal. În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii. 254 alin. (5): Orice persoană care construieşte o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data construirii (data procesului-verbal la terminarea lucrărilor de construire).

d) Regularizarea taxelor şi cotelor legale. În conformitate cu prevederile art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţii, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, solicitantul are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale. În cazul persoanelor fizice beneficiare a autorizațiilor de construire pentru cladiri, în care valoarea reală a lucrărilor declarată este mai mică decât valoarea impozabilă determinată potrivit Anexei la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codului Fiscal (HGR nr. 447/2004), regularizarea taxei se face prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii impozabile stabilite pentru anul în care se face regularizarea.

O autoritate publică locală, la emiterea unei autorizaţii, emite un calcul profesional, general acceptat, prin care stabileşte costul estimat al construcţiei, folosit la stabilirea unei taxe de construire. O altă autoritate publică, de data aceasta centrală – Inspecţia de Stat în Construcţii, pe baza aceloraşi documente, stabileşte o altă taxă. La data procesului-verbal la terminarea lucrărilor, contribuabilul şi autoritatea publică locală, împreună, stabilesc costul lucrărilor executate, le consemnează şi apoi taxa de construire se regularizează devenind DEFINITIVĂ pe baza unei situaţii prezentate când se diminuează, sau acceptată când rămâne cea stabilită legal de către autoritate. O altă autoritate, DITL, foloseşte declaraţia împreună cu regularizarea pentru pentru calculul impozitului pe proprietate. Deci, taxe diferite sunt calculate prin metode alternative, care determină costul de construire sau de înstrăinare, metode care sunt cuprinse în lege şi sunt aprobate atât de instanţe, cât şi de Ministerul Finanţelor Publice în art. 77 ind. 1.

Daniel Udrescu

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Fiscalitate, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD