Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

România la CEDO: cauza Petro Carbo Chem. Răspunderea civilă delictuală, declarații în mass-media, libertatea de exprimare, daune de 1 leu și cerințele articolului 8. UPDATE: condamnare (fapta definitivă a Curții de Apel Pitești)
02.07.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

02 iulie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, cu unanimitate, încălcarea articolului 10 din Convenție din cauza faptei instanțelor naționale (în apel, Curtea de Apel Pitești, iar în primă instanță, Tribunalul Vâlcea – evident că nu cunoaștem numele acestor judecători din complet pentru că în România se anonimizează numele judecătorilor față de orice terț al hotărârii – adică față de oricine ar dori să verifice, extern sistemului, modul în care motivează un anume complet, și asta spre deosebire de Italia sau Franța sau Germania sau Spania sau Portugalia sau Belgia) care nu au știut să invoce – măcar – criteriile existente în jurisprudența Curții (mai precizez că în România, din cauza faptului că se anonimizează numele hotărârile CEDO, precum și chiar numărul cererii CEDO ce a stat la baza hotărârii CEDO, în cuprinsul hotărârilor publicate on-line pe rolii.ro și nu numai, nu se poate verifica de nimeni (nici măcar de persoana față de care nu se anonimizează hotărârea) dacă judecătorii au aplicat aceste criterii CEDO – atunci când le invocă- în mod identic în cauze similare, adică nu putem verifica chiar respectarea egalității în fața legii, adică e de parcă s-ar anonimiza numele și numărul de identificare a legilor în toate hotărârile din România. Restul capetelor de cerere au fost respinse ca inadmisibile (adică „vădit nefondate” în limbajul paradoxal al CEDO). Nu s-au acordat daune morale, deși s-au solicitat dar fără a se solicita în mod clar un cuantum estimativ anume (adică nu pare că s-a argumentat de reclamant de ce a suferit un prejudiciu moral și în ce cuantum consideră că el ar putea fi acoperit prin raportare la jurisprudența CEDO incidentă):

55. À la lumière de ce qui précède, la Cour considère qu’en l’espèce les juges internes n’ont pas correctement mis en balance la nécessité de protéger la réputation de C.R. et celle d’assurer le respect des normes de la Convention, en vertu desquelles de très solides raisons doivent exister pour justifier que l’on impose des restrictions à la liberté d’expression dans le cadre de débats sur des questions d’intérêt public (voir la jurisprudence citée au paragraphe 38 ci-dessus) au sujet d’une grande entreprise.
56. Il s’ensuit que la mise en balance des intérêts concurrents effectuée par les juridictions internes n’a pas été suffisamment inspirée par les critères ressortant de la jurisprudence citée au paragraphe 40 ci-dessus (voir, mutatis mutandis, Ibragim Ibragimov et autres c. Russie, nos 1413/08 et 28621/11, §§ 107-111, 28 août 2018). De plus, ces juridictions n’ont pas ménagé un juste équilibre entre, d’une part, la nécessité de préserver la réputation de C.R. et, d’autre part, la nécessité de protéger la liberté d’expression de la société requérante.
57. Partant, il y a eu violation de l’article 10 de la Convention.

(…)

Déclare le grief formulé sur le terrain de l’article 10 de la Convention recevable et le restant de la requête irrecevable ;
Dit qu’il y a eu violation de l’article 10 de la Convention ;

Dit que le présent arrêt constitue en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout dommage pouvant avoir été subi par la société requérante.

:: hotărârea CEDO

***

26 iulie 2016: Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 21768/12
PETRO CARBO CHEM S.E. împotriva României
introdusă în 9 aprilie 2012 și comunicată în 10 iulie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

1. Reclamanta, Petro Carbo Chem S.E., este o societate comercială de drept german, înființată în 2007 și având sediul în Duisburg. (…)

2. Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost prezentate de compania reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează.

A. Procedura privind răspunderea civilă delictuală

3. În mai 2007, compania reclamantă a achiziționat acțiuni de la societatea cu răspundere limitată românească Oltchim, care desfășura activități de producție și comercializare de substanțe chimice. Astfel, aceasta a devenit principalul acționar minoritar, deținând capital social în valoare de aproximativ 12% la momentul petrecerii faptelor. Statul român era acționar majoritar cu un capital social de 54%. La momentul achiziției de acțiuni, societatea românească a fost, încă din 1994, condusă de C.R., președintele său-director general.

4. În calitate de acționar minoritar principal, compania reclamantă și-a exprimat în mod public și repetat îngrijorarea cu privire la situația financiară a societății Oltchim și la modul în care aceasta din urmă era gestionată, dat fiind că aceasta înregistra pierderi semnificative din 2004.

5. În martie-aprilie 2009, C. R. a făcut mai multe declarații în mass-media cu privire la compania reclamantă.

6. În 9 iunie 2009, compania reclamantă a introdus o acțiune în răspundere civilă la instanțele naționale împotriva lui C. R. în temeiul articolelor 998 și 999 din vechiul Cod civil coroborate cu articolul 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice și articolului 10 § 2 din Convenție. Ea a susținut că C. R. a afirmat în presa locală și națională că respectiva companie era responsabilă de diminuarea capitalului social al Oltchim, că s-ar fi opus în mod fraudulos conversiei în acțiuni a creanței pe care statul o avea împotriva Oltchim, că ar fi încercat să saboteze Oltchim mânată de propriile interese, contrare societății românești, și în cele din urmă, că era responsabilă de situația precară a Oltchim și că a transmis informații false publicului cu privire la situația financiară a societății românești.

7. Compania reclamantă a subliniat că aceste afirmații erau false și defăimătoare și că aduceau atingere prestigiului său profesional, reputației și imaginii sale. Ea a susținut că afirmațiile sale cu privire la situația economică a Oltchim s-au bazat pe informații publice disponibile despre această societate care era o societate comercială cotată la bursă și, prin urmare, supusă unui nivel ridicat de transparență. S-au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral estimat la 1 milion RON și publicarea în presă a deciziei definitive.

8. În cadrul ședinței publice din 15 septembrie 2009, C. R. a formulat o cerere reconvențională. Acesta a considerat că mai multe afirmații publice făcute în numele companiei reclamante, și care s-au bazat pe informații denaturate sau incomplete de natură comercială și financiară cu privire la Oltchim, îi prejudiciau onoarea și reputația. Afirmațiile apărute în presa economică și denunțate de C. R. erau următoarele: „societatea se află și s-a aflat în dificultate și conducerea Oltchim o conduce din rău în mai rău”; „conducerea nu este transparentă și nu este capabilă să găsească o soluție viabilă pentru Oltchim”; „noi considerăm că Oltchim ar fi o societate cu potențial ridicat dacă ar fi gestionată în mod corespunzător”; „conducerea Oltchim vrea să scape de problemele societății prin punerea în aplicare a unui plan de investiții majore în loc să analizeze, în primul rând, de ce Oltchim generează pierderi.” El a cerut despăgubiri pentru prejudiciul moral estimat la 10 milioane RON și publicarea deciziei definitive a instanțelor în presă. În timpul procesului, C.R. a diminuat până la un leu simbolic valoarea daunelor morale solicitate.

9. Printr-o hotărâre din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins acțiunea companiei reclamante și a admis cererea reconvențională a lui C.R. Compania reclamantă a fost condamnată să-i plătească lui C.R. un leu simbolic cu titlul de daune morale și să publice hotărârea în două ediții consecutive ale unui ziar național. Părțile relevante din hotărâre sunt următoarele:

„[Après] examen des pièces du dossier, et eu égard aux précisions faites et aux dispositions des articles 998-99 du code civil, le tribunal constate ce qui suit :

La société commerciale anonyme Oltchim est une société de droit roumain qui exerce des activités de production et de commercialisation de produits chimiques, son marché de débouché s’étendant aussi bien au marché interne qu’au marché externe ; la participation [dans cette société] de l’État roumain, par l’intermédiaire du ministère de l’Économie, s’élève à 54% du capital.

La requérante Petro Carbo Chem SE exerce également des activités dans l’industrie chimique, étant l’actionnaire majoritaire de la société polonaise PCC Rokita et actionnaire minoritaire d’Oltchim, étant ainsi un concurrent direct de la société roumaine dans la zone de l’Europe centrale et orientale.

Le défendeur C.R. est le président du conseil d’administration et le président-directeur général d’Oltchim, société roumaine, basée à Râmnicu Vâlcea.

Après avoir acquiert la qualité de membre du conseil d’administration d’Oltchim, les représentants de Petro Carbo Chem ont mené une guerre médiatique contre les intérêts de la société et contre sa direction, qui visait implicitement le directeur C.R., une personne publique ayant une [certaine] notoriété dans le milieu d’affaires.

Bien que Petro Carbo Chem ait justifié ses actions diffamatoires dans la presse par une attitude prudente, diligente et protectrice de l’Oltchim, en réalité, toutes les démarches effectuées ont été dictées par un esprit de concurrence déloyale et manque de fair-play.

Les affirmations des représentants de Petro Carbo Chem ont donné une image négative de l’Oltchim et de son directeur aux yeux de l’opinion publique et ont créé un état d’inquiétude parmi les partenaires d’affaires.

Dans ce contexte factuel, ont paru les reportages du défendeur, livrés par les mêmes moyens de la presse et censés calmer, apaiser et rétablir la confiance des partenaires d’affaires avec lesquels il avait des rapports commerciaux.

En vue du redressement économique, Oltchim a reçu l’aide du gouvernement roumain et de la Commission européenne afin de souscrire un prêt auprès de la banque Eximbank SA, destiné à l’acquisition de l’unité pétrochimique de la société commerciale Arpechim SA [basée à] Piteşti, appartenant à OMV PETROM.

Petro Carbo Chem a essayé et continue d’essayer d’entraver l’octroi de ce prêt, soit en engageant différentes procédures devant les juridictions roumaines, soit par différentes déclarations publiques dans la presse par lesquelles elle entendait inoculer l’idée que ce prêt représente en réalité une aide d’État, interdite dans l’Union européenne dans les conditions de l’économie de marché, et non un prêt remboursable.

En outre, il ressort des pièces du dossier que Petro Carbo Chem a exercé une activité déloyale envers Oltchim. En ce sens, il est important de souligner la démarche non transparente de Petro Carbo Chem qui entendait acheter la société commerciale Arpechim SA Piteşti directement auprès de la [société mère] OMV, basée à Vienne, à son propre compte, alors que le défendeur C.R. était en train de négocier avec OMV PETROM l’achat de la même société.

On peut conclure que « la guerre économique » a été doublée sur le plan médiatique, générant ainsi de la méfiance dans le milieu d’affaires, y compris celui bancaire et cela, pendant une période quand l’économie mondiale traverse une période de crise réelle.

Eu égard aux arguments présentés ci-dessus, il convient de conclure que le défendeur n’a pas eu un comportement illicite, ses actions étant uniquement imposées par la fonction qu’il détient au sein de la société Oltchim.

Conformément aux dispositions de l’article 1441 §§ 1 et 2 de la loi no 31/1990 [sur les sociétés commerciales], les membres du conseil d’administration exercent leur mandat avec prudence et la diligence d’un bon gérant. Le gérant ne méconnaît pas l’obligation prévue à l’alinéa précédent si, au moment de la prise de décision, il est raisonnablement en droit d’estimer qu’il agit dans l’intérêt de la société sur la base des informations pertinentes.

La théorie de la décision d’affaires, institution relativement récente du droit roumain des sociétés, représente une notion doctrinaire et jurisprudentielle selon laquelle les tribunaux ne sont pas appelés à se prononcer sur les actions et les activités de gestion des gérants d’une entreprise, aussi longtemps qu’il n’y a pas d’accusation que ceux-ci auraient méconnu leurs obligations de diligence et de loyauté ou auraient agi de mauvaise foi. Autrement dit, ils ont agi sur la base d’informations adéquates, de bonne foi, ayant la conviction que l’action réalisée sert entièrement l’intérêt de la société, mais aucun intérêt personnel du gérant.

Les arguments ci-dessus révèlent l’absence incontestable d’une quelconque faute du défendeur C.R. et le défaut d’un quelconque préjudice moral apte à engager sa responsabilité civile délictuelle, conformément à aux articles 998-999 du code civil.

En l’absence de toute modification négative de la situation objective, l’existence d’un préjudice moral ne saurait être retenue.

(…)

En conséquence, la demande principale est rejetée.

Des pièces du dossier il ressort que Petro Carbo Chem a mené une campagne médiatique agressive contre les intérêts d’Oltchim et de sa direction, sa cible principale étant son directeur, C.R.

Dans ce cadre, les représentants de Pero Carbo Chem ont procédé à la dissémination de données et d’informations tendancieuses menées à discréditer la direction de la société et à compromettre l’image et les relations commerciales d’Oltchim S.A. et implicitement, méconnaître sérieusement le doit à l’honneur et à la réputation de son président-directeur général.

Les faits de la requérante remplissent la condition légale qui permet d’engager la responsabilité civile délictuelle.

Les déclarations tendancieuses des représentants de Petro Carbo Chem ont méconnu les dispositions garantissant le droit à l’honneur et à la réputation du défendeur, son droit à la vie privée et ainsi que les dispositions concernant la liberté d’expression prévues par la Constitution, les lois internes et les traités internationaux que la Roumanie a signés.

Selon l’article 57 de la Constitution, «les citoyens roumains, les étrangers et les apatrides exercent leurs droits et libertés constitutionnels de bonne foi, sans méconnaître les droits et libertés des autres».

L’article 8 de la Convention dit que chacun a le droit au respect de sa vie privée et de sa famille. L’intégrité morale d’une personne entre dans la notion de vie privée au sens de l’article 8 si les atteintes portées au droit à une bonne réputation morale relèvent du champ d’application de l’article 10 de la Convention qui consacre la liberté d’expression.

Les affirmations du défendeur constituent des jugements de valeur, dont la véracité ne peut pas être vérifiée, représentant des opinions et des appréciations personnelles des individus, celles-ci étant protégées par l’article 10 de la Convention, à condition qu’elles soient fondées sur des faits réels ou appuyées par un raisonnement logique.

En conclusion, le droit à la dignité est expressément consacré et protégé par les dispositions des articles 8 § 1 et 10 § 2 de la Convention, l’article 30 §§ 1, 3 et 6 de la Constitution et l’article 54 du décret no 31/1954 sur les personnes physiques et morales.

Compte tenu des arguments ci-dessus, le tribunal rejette l’action principale, accueille la demande reconventionnelle et condamne la requérante Petro Carbo Chem au paiement d’un leu au titre de dommage moral et à la publication du présent jugement dans deux numéros consécutifs d’un journal national”.

10. Compania reclamantă a formulat apel împotriva acestei hotărâri. Ea a susținut, în principal, că Tribunalul a efectuat o examinare discriminatorie a celor două acțiuni, analizându-o pe a sa în mod arbitrar și superficial. Ea a reiterat că afirmațiile lui C. R. îndeplineau condițiile necesare pentru a angaja responsabilitatea civilă delictuală a acestuia, în timp ce propriile sale afirmații nu au depășit sfera normală a unui discurs critic, având în vedere că s-a limitat la a-și exprima poziţia privind activitatea și modul de gestionare a societății al cărei acționar era.

11. Printr-o hotărâre din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe. În ceea ce privește acțiunea principală a reclamantei, Curtea de Apel a menționat că reieșea din dosar că C. R. a primit mandat din partea consiliului de administrație al Oltchim, și care îl autoriza să pună în aplicare toate mijloacele legale pentru a contracara orice acțiune care viza defaimarea societății sau care aducea atingere intereselor sale economice sau de piață. Având în vedere funcțiile și atribuțiile sale legale și statutare, C.R. a acționat cu bună-credință și cu convingerea că, prin acțiunile sale, proteja interesele societății. În plus, reclamanta nu a demonstrat că acesta ar fi urmărit un interes personal. În aceste condiții, Curtea de Apel a concluzionat că acțiunile lui C.R. nu puteau fi considerate drept un act ilegal și că niciun prejudiciu nu a fost cauzat. În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea de Apel a considerat că Tribunalul a hotărât în mod corect că afirmațiile reclamantei aveau un caracter ilicit, care depășește limitele normale ale libertății de exprimare, că acestea au cauzat un prejudiciu moral și că a existat o legătură de cauzalitate între afirmațiile sale și prejudiciul cauzat. Aceasta a concluzionat că aceste afirmații nu pot fi protejate de articolul 10 din Convenție sau de articolul 30 din Constituție întrucât libertatea de exprimare nu este un drept absolut. Libertatea de exprimare nu poate aduce atingere demnității, onoarei, vieții private sau dreptului la imagine al altuia. Or, în speță, declarațiile tendențioase ale reprezentanților Petro Carbo Chem au încălcat drepturile enumerate mai sus.

12. Printr-o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 2012, în urma recursului introdus de către compania reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat decizia Curții de Apel Pitești.

B. Proceduri suplimentare împotriva companiei reclamante

13. Printr-o decizie definitivă din 31 martie 2011, Judecătoria Vâlcea a respins plângerea penală formulată de Oltchim împotriva reprezentanților companiei reclamate care ar fi folosit informații confidențiale de natură comercială și financiară obținute datorită calității de membri ai consiliului de administrație în favoarea grupului de societăți Petro Carbo Chem care avea filiale în mai multe țări europene, creându-le, astfel, un avantaj comercial.

14. Printr-o hotărâre definitivă din 28 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins acțiunea în concurență neloială introdusă de Oltchim împotriva Petro Carbo Chem. Oltchim a denunțat pretinse acțiuni de destabilizare și de denigrare a companiei reclamante care s-ar fi folosit abuziv de calitatea sa de acționar pentru a împiedica planurile sale de dezvoltare (opunându-se planului de investiții și achiziționare al societății comerciale Arpechim), pentru a împiedica conversia în acțiuni a creanței statului, ceea ce a dus la deteriorarea situației sale financiare, precum și la scăderea potențialului său competitiv în beneficiul filialei poloneze a companiei reclamante. In plus, Oltchim a susținut că compania reclamantă a desfășurat o campanie de presă virulentă împotriva sa și, în special, împotriva conducerii sale, campanie bazată pe publicarea de informații false și pe afirmații tendențioase. Tribunalul a considerat că acțiunile reproșate priveau mai curând calitatea companiei reclamante de acționar Oltchim, iar nu fapte identice sau similare ale unui producător de produse chimice concurente, care ar fi necesitat o examinare a chestiunii concurenței neloiale.

15. Printr-o hotărâre definitivă din 13 mai 2014, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de Oltchim împotriva a doi reprezentanți ai companiei reclamante în consiliul de administrație. Oltchim a susținut că reprezentanții reclamantei au împiedicat majorarea capitalului social al societății prin împiedicarea conversiei în acțiuni a creanței statului către societate și prin sesizarea instituțiilor Uniunii Europene cărora li s-a solicitat să se pronunțe asupra operației care reprezenta, potrivit acestora, un ajutor de stat contrar normelor europene. Oltchim a susținut, de asemenea, că cei doi reprezentanți au inițiat o veritabilă campanie mediatică de denigrare desfășurată împotriva sa și bazată pe informații false, incomplete sau defăimătoare. Tribunalul a constatat că demersurile reprezentanților companiei reclamante la instituțiile europene nu contraveneau intereselor societății românești și că, în plus, chiar statul român, în calitate de acționar majoritar, a sesizat aceleași instituții. Acesta a subliniat, în sfârșit, că afirmațiile apărute în presă nu erau bazate pe informații false, incomplete sau difamatorii, ci erau bazate pe date publice privind societatea românească și de certificare a situației sale financiare precare.

C. Informații privind situația Oltchim

16. În 15 septembrie 2009, Comisia Europeană, în urma notificării statului român și a companiei reclamante, și după o examinare preliminară, a deschis o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 108 § 2 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – „TFUE” (ex-articolul 88 § 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene – „TCE”), în scopul de a analiza dacă măsurile de conversie în acțiuni a creanței pe care statul o avea față de Oltchim, precum și cea privind o garanție bancară cu privire la un împrumut pe care societatea menționată mai sus dorea să îl obțină pentru modernizarea capacităților sale de producție constituie ajutoare de stat interzise de articolul 107 TFUE (ex-articolul 87 § 2 TCE). Printr-o decizie din 7 martie 2012, Comisia Europeană a concluzionat că conversia menționată mai sus nu constituia un astfel de ajutor de stat și a închis procedura oficială privind a doua măsură, dat fiind că statul român și-a retras notificarea în această privință.

17. În 5 septembrie 2012, C.R. a demisionat din funcția de președinte-director general al societății și de membru al consiliului de administrație.

18. Prin decizia din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea a decis deschiderea procedurii de insolvență împotriva Oltchim, care se afla în imposibilitate de plată.

2. Capete de cerere:

19. Invocând articolul 6 § 1 din Convenție, compania reclamantă susține că instanțele au examinat în mod discriminatoriu cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională a pârâtului, fapt care a condus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil. De asemenea, ea denunță lipsa de motivare a deciziilor instanțelor naționale.

20. Bazându-se pe articolul 8 din Convenție, compania reclamantă invocă respingerea acțiunii sale împotriva președintelui-director general al Oltchim, care, prin declarațiile sale, a încălcat dreptul său la respectarea reputației.

21. În sfârșit, invocând articolul 10 din Convenție, compania reclamantă consideră că obligarea sa la plata de daune-interese din cauza afirmațiilor făcute în privința președintelui-director general al Oltchim încalcă libertatea sa de exprimare.

3. Întrebări adresate părților:

3.1. Deciziile instanțelor române pronunțate în cadrul procedurii inițiate de către reclamantă în vederea protejării reputației au fost conforme cu cerințele articolului 8 din Convenție?

3.2. A avut loc o încălcare a dreptului companiei reclamante la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din Convenție, având în vedere obligarea sa la plata de daune-interese din cauza afirmațiilor făcute în presă cu privire la președintele-director general al societății Oltchim?

4. Precizări suplimentare

În cuprinsul de mai sus apare și o parte redată în limba franceză. Motivul pentru care nu am mai realizat traducerea a fost din cauza faptului că ar fi trebuit să nu trebuiască să realizăm nicio traducere daca ni s-ar oferit acces la respectiva hotărâre în urma demersurilor realizate în acest sens, demersuri soldate – în final – cu niciun răspuns în termenul legal din partea Tribunalului Vâlcea cu privire la solicitarea de a ni se trimite conținutul sentinței nr. 59 din data de 26 ianuarie 2010 a Secției 1 Civilă.

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.