ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Tutela administrativă. Suspendarea actului administrativ

28.07.2016 | Costina Dorina DINCĂ

Potrivit art. 3 din Legea nr. 554/2004:

(1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru. (…)

(3) Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept.

În condițiile anterior enunțate prefectul exercită doar un control de legalitate. În cazul în care prefectul concluzionează că se impune sesizarea instanței pentru aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ acesta poate sesiza direct instanța de contencios administrativ, nemaifiind ținut de parcurgerea procedurii prealabile [art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004].

Trebuie amintit faptul că potrivit Deciziei nr. 11/ 11.05.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prefectul are ”dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol intervine o suspendare de drept a actului administrativ atunci când acesta este atacat de către prefect la instanța de contencios administrativ.

Suspendarea actului administrativ presupune o încetare provizorie a efectelor actului administrativ atacat. În cazul de față, suspendarea operează ope legis de la momentul introducerii acțiunii de către prefect la instanța de contencios administrativ și până la soluționarea definitivă a cauzei, fiind vorba de o perioadă determinată de întrerupere a efectelor actului administrativ.

Până la acest moment, lucrurile sunt clare din punct de vedere al condițiilor necesare pentru a interveni o suspendare de drept. Ce se întâmplă, însă, în speța următoare: se adoptată o hotărâre cu caracter individual de către consiliul local, se comunică părții interesate care parcurge procedura prealabilă și apoi se adresează instanței de contencios administrativ.

Între timp și prefectul consideră că trebuie atacată hotărârea consiliului local pentru motive de nelegalitate motiv pentru care se adresează instanței de contencios administrativ.

Pe rolul Tribunalului, Secția de contencios administrativ sunt înregistrate două dosare cu același obiect, aceeași cauză și o identitate pârât. Acțiunea introdusă de către prefect formează obiectul dosarului mai vechi, iar acțiunea introdusă de persoana interesată alcătuiește obiectul dosarului mai nou. Cele două dosare ajung să fie conexate, dată fiind identitatea de obiect și cauză, formându-se un singur dosar.

Pe fondul cauzei se dispune de către instanța de fond respingerea ca neîntemeiată atât a acțiunii prefectului, cât și a acțiunii persoanei interesate.

În continuare, formulează cale de atac doar persoana interesată, prefectul înțelegând să renunțe la dreptul de a mai exercita calea de atac a recursului.

Se pune problema în aceste condiții dacă suspendarea de drept a actului administrativ mai operează cât timp prefectul a achiesat la hotărârea primei instanțe prin neexercitarea căii de atac.

Legiuitorul a stabilit condițiile care determină suspendarea de drept a actului administrativ atacat respectiv, atunci când prefectul atacă direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale pe care le consideră nelegale.

Condiția necesară și suficientă pentru a interveni o suspendare de drept a actului atacat este ca acesta să fie atacat în fața instanței de contencios administrativ atunci când îl consideră nelegal. Această acțiune a prefectului atrage și suspendarea de drept a actului administrativ până la soluționarea cauzei.

Prin soluționarea cauzei se înțelege pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza dedusă judecății.

În speța anterior prezentată apreciem că, atâta timp cât în cauza dedusă judecății nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă, întrucât partea interesată este cea care a înțeles să exercite calea de atac, chiar dacă prefectul nu a mai continuat prin exercitarea căii de atac a recursului, suspendarea de drept operează în continuare până la soluționarea definitivă a cauzei.

Considerăm acest lucru deoarece legiuitorul însuși a înțeles să condiționeze suspendarea de drept a actului administrativ până la soluționarea cauzei doar de atacarea actului în fața instanței de contencios administrativ. Apreciem incident adagiul latin Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).

De asemenea, amintim dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora împotriva hotărârii instanței de fond poate fi exercitată calea de atac a recursului care este suspensivă de executare. În atare condiții, sentința nu poate constitui titlu executoriu. Art. 22 din Legea nr. 554/2004 prevede clar ce înseamnă noțiunea de titlul executoriu, respectiv: hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.

În raport de toate argumentele anterior prezentate considerăm că suspendarea de drept a cauzei operează până la soluționarea definitivă a cauzei chiar dacă doar persoana interesată a înțeles să atace sentința, nu și prefectul.

Avocat Costina Dorina Dincă


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Tutela administrativă. Suspendarea actului administrativ”

  1. Adrian Lutu spune:

    interesanta problema de drept, inclusiv argumentele, insa sunt sceptic ca instantele vor imbratisa o astfel de teorie, curajoasa as spune eu

    legiuitorul a stabilit ca suspendarea de drept a efectelor actului atacat pentru nelegalitate este generata doar de atitudinea procesuala a prefectului

    atitudinea procesuala a prefectului este expres reglementata de lege si nu se confunda cu interesul pe care il are partea afectata direct de actul administrativ; interesul prefectului in demersul juridic este dat de lege, actionand pentru apararea interesului public (legalitatea actelor emise la nivel local), pe când celelalte parti afectate de un act administrativ actioneaza din perspectiva unui interes direct si particular

    interesul, ca si conditie de exercitare a actiunii, trebuie sa existe pe toata perioada procesului

    observand ca interesul prefectului, deci cel de ordin public, este singurul de natura a determina suspendarea de drept a efectelor actului atacat pentru nelegalitate, se pune întrebarea daca in lipsa acestui interes, prin neatacarea de catre prefect a solutiei pronuntata in prima instanta, mai poate subzista suspendarea de drept intervenita la momentul la care a fost depusa initial actiunea in instanta

    pe de alta parte, art 3 alin 3 din Legea 554/2004, este neclar fiind redactat prea general;

    in aceesi lege, cand se reglementeza „suspendarea” la care poate apela partea interesata si afectata de actul atacat pentru nelegalitate (art 15), termenii sunt foarte clari in ceea ce priveste perioada suspendarii facand referire expres la „…solutionarea definitiva si irevocabila…” a cauzei, spre deosebire de situatia de fata, unde la art 3 alin 3 se spune doar „…pana la solutionarea cauzei…”
    Asa fiind, se poate pune problema daca nu cumva lipsa unei mentiuni la art 3 alin 3 ( solutionarea definitiva a cauzei ), pe care aceeasi lege o prevede la un alt articol ( art 15 ), nu ar fi de natura sa concluzioneze in sensul ca art 3 alin 3 se refera la solutia din prima instanta; pe de alta parte, in combaterea unei astfel de teorii se poate da exemplu art 14 din lege unde se prevede expres la alin 1 „…pana la pronuntarea instantei de fond…” si, atunci, se poate spune ca in lipsa unei astfel de mentiuni la art 3 alin 3 din lege, tot la fel se poate considera ca este vorba despre solutionarea defintiva a cauzei;
    In orice caz, lucrurile sunt discutabile

    presupunand insa ca ne aflam in situatia unei interpretari in sensul ca art 3 alin 3 se refera la solutionarea definitiva a cauzei,
    in privinta opiniei exprimate in sensul ca se mentine suspendarea de drept pe rationamentul ca indiferent cine ataca hotararea, atat timp cat ea nu devine definitiva, aceasta suspendare subzista, sunt de asemenea multe discutii ce se pot face;

    prima este aceea de a stabili daca ne raportam la vointa legiuitorului, sau daca ne raportam la aspectul formal, dar legal pentru ca este unul de procedura;

    sunt tentat sa spun ca legiuitorul a gandit aceasta suspendare de drept pe acea perioada in care Prefectul sustine in justitie demersul sau privind nelegalitatea actului administativ;
    Faptul ca legiuitorul nu a reusit sa puna in pagina vointa sa asa cum ar fi trebuit si/sau sa detalieze anumite situatii, asa cum a facut-o spre exemplu la art 14 si 15, deja nu mai mira pe nimeni si evident ca acest fapt permite speculatiile, pe buna dreptate pana la urma atata timp cat sunt legale, ale celor interesati

    pe de alta parte, faptul ca suntem intr-o zona de reglementare a „normei de procedura”, fiind vorba despre aspecte privind „suspendarea” in raport de atitudinea procesuala, stim ca norma de procedura este de stricta interpretare; daca concluzia este ca art 3 alin 3 din lege se refera la solutia definitiva, atunci neramanerea definitiva a hotararii, indiferent daca o apeleaza sau nu si prefectul, in baza unei stricte interpretari a normei de procedura, evident ca se desprinde ideea ca subzista suspendarea de drept atata timp cat criteriul in baza caruia se mentine aceasta suspendare se raporteaza la solutionarea definitiva a pricinii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.