« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Jurisprudenţă inedită CITR (15): creditorii nedefavorizaţi au dreptul să voteze împotriva aprobării planului de reorganizare?
29.07.2016 | Adrian Ștefan CLOPOTARI

JURIDICE - In Law We Trust

Adrian Ștefan Clopotari

Adrian Ștefan Clopotari

A. PREMISĂ

Nu contează cine votează, ci cine numără voturile”- o expresie ce semnalează o realitate, dezolantă din pricina actualităţii. Colorând peisajul şi mutându-ne într-o locaţie fără veleităţi politice, cum este o reglementare tehnică – Legea privind procedura insolvenţei, găsim acest principiu întipărit la momentul votului planului de reorganizare.

Art. 101 alin. (1) lit. D) din Legea nr. 85/2006 arată că: „vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă”. Textul este identic transpus şi în Legea nr. 85/2014 la art. 139 alin. (1) lit. E.

În acest caz, legea numără voturile, ea instituind o prezumţie conform căreia votul creditorilor nedefavorizaţi nu poate să fie decât pozitiv. Dar ne aflăm în prezenţa unei prezumţii relative sau absolute? Dacă creditorul nedefavorizat comunică un vot negativ, aplicând textul legal, practicianul trebuie să consemneze votul ca fiind pozitiv? Creditorul nedefavorizat mai are dreptul să voteze planul de reorganizare?

Poate că pentru unii răspunsurile ar părea evidente, însă aceştia ar fi primii surprinşi să afle de existenţa unor interpretări diferite la nivelul Curţilor de Apel. Aşadar, care este evidenţa? Curiozitatea reprezintă motorul evoluţiei şi laitmotivul prezentei serii de articole, aşadar după ascultarea pledoariei fiecărei tabere, în mod cert se va putea cimenta o concluzie întărită.

B. STAREA DE FAPT

La data Adunării Creditorilor ce avea pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare, dintr-un total de 3 categorii de creanţe, 2 au votat contra, iar una a votat pentru. Una din categoriile care au votat contra era reprezentată de un creditor nedefavorizat.

Judecătorului sindic i s-a cerut să confirme planul, întrucât votul creditorului nedefavorizat trebuie interpretat ca fiind pozitiv în baza legii.

Starea de fapt, prezentă în 2 dosare diferite, a ajuns până la nivelul Curţilor de Apel. Una a susţinut că atâta timp cât creditorul nedefavorizat a exprimat un vot negativ, acesta primează, prezumţia de la art. 101, aplicându-se doar în situaţia în care acesta omite să comunice un vot. Cealaltă a argumentat că nu are relevanţă dacă creditorul a votat negativ, întrucât art. 101 instituie o prezumţie absolută de vot pozitiv.

Redăm în cele ce urmează motivările, urmând ca la final să expunem şi poziţia CITR.

C. ARGUMENTE ÎN FAVOAREA EXISTENŢEI UNEI PREZUMŢII ABSOLUTE DE VOT POZITIV AL CREDITORULUI NEDEFAVORIZAT

1. Planul de reorganizare este supus confirmării de către judecătorul sindic, confirmare care presupune inclusiv verificarea votului dat de creditori, pe categorii. Astfel, indiferent de calificarea dată de către administratorul judiciar votului unei categorii de creditori, aprecierea administratorului în sensul considerării ca votat a planului de reorganizare de către creditorul care a votat împotriva planului de reorganizare era supusă cenzurii judecătorului sindic la termenul stabilit pentru confirmarea planului.

2. Cum, în mod evident, confirmarea planului nu poate fi decât ulterioară votului dat de către creditori, aplicarea art. 101 alin. (1) lit. D din Lege presupune un vot anterior negativ, aceasta fiind singura situaţie în care textul indicat şi-ar găsi aplicarea. Este evident că în situaţia în care creditorul a exprimat un vot în favoarea planului, nu mai este necesar a se verifica în ce măsură planul prevede achitarea integrală în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă.

3. În ceea ce priveşte situaţia de neexercitare a votului, aşa numita tăcere a creditorului, Legea nu prevede care este semnificaţia juridică ce trebuie atribuită acestei atitudini pasive a creditorului. Chiar şi în noua lege a insolvenţei, Legea nr. 85/2014, este calificat drept vot negativ numai votul condiţionat [49 alin. (1)], fără a se atribui vreo semnificaţie absenţei votului. Legiuitorul prezumă că creditorul, interesat în mod real şi serios de recuperarea creanţei sale, îşi va manifesta acest interes şi prin exprimarea unui vot efectiv faţă de planul de reorganizare şi, în general, în orice incident care implică votul adunării creditorilor, şi creează creditorului cadrul exercitării votului chiar şi în condiţii de absenţă, prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau prin corespondenţă.

4. Or, în aceste condiţii, în care legea însăşi nu prevede, teoretic, decât două manifestări de voinţă ale creditorului – pentru sau împotrivă, care sunt însă exprese şi nu tacite, deduse dintr-o conduită pasivă, nu poate fi primită susţinerea că dispoziţiile art. 101 alin. (1) lit. D din Lege îşi găseşte aplicarea numai în caz de absenţă a creditorului.

5. Nu se poate reţine că prin art. 101 alin. (1) lit. D din Lege se creează o prezumţie relativă de acceptare a planului care operează numai pentru către creditorii care nu şi-au exprimat opţiunea de vot, întrucât aplicarea textului respectiv nu este condiţionată de o anumită poziţie a creditorului faţă de planul de reorganizare, ci de posibilitatea plăţii creanţelor integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă.

6. Este şi firesc să fie aşa, întrucât, prezumându-se că interesul creditorului este de a-şi realiza creanţa, acesta nu îşi mai justifică opoziţia faţă de planul de reorganizare în măsura în care creanţa sa este satisfăcută în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă, menţinerea unei asemenea opoziţii având, în lipsa art. 101 alin. (1) lit. D, fiind lipsită de orice raţiune şi având un caracter şicanatoriu.

7. Nu pot fi primite de asemenea, nici celelalte susţineri, care de altfel privesc situaţii ipotetice – ipoteza în care un plan de reorganizare neviabil şi fără şanse de reuşită să obţină aprobarea „implicită” a creditorilor care adoptă decizii de oportunitate în cadrul procedurii doar pentru că la elaborarea acestuia majoritatea creanţelor au fost prevăzute ca fiind nedefavorizate, iar votul acestor creditori nu ar fi luat în considerare, sau a creditorului nedefavorizat prin plan, dar care nu este de acord cu planul de reorganizare atâta timp cât nu îl consideră viabil şi nu crede că există şanse reale de reuşită ale acestuia. În ambele situaţii, neîndeplinirea planului are aceeaşi finalitate ca şi neacceptarea/neconfirmarea planului, astfel că nu se poate aprecia că vreunul din creditorii care au votat împotriva planului a fost prejudiciat prin aplicarea art. 101 alin. (1) lit. D, chiar dacă planul se dovedeşte neviabil.

Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 173/28.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

D. ARGUMENTE CONTRA EXISTENŢEI UNEI PREZUMŢII ABSOLUTE DE VOT POZITIV AL CREDITORULUI NEDEFAVORIZAT

1. Poate fi considerată că a acceptat planul numai acea creanţă nedefavorizată care nu a fost prezentă şi nu a exprimat un vot asupra planului, astfel că planul nu va fi considerat acceptat în situaţia în care creditorul titular votează împotrivă planului, în adunare sau prin scrisoare.

2. Legea nr. 85/2006 instituie o prezumţie relativă de acceptare a planului, considerând că planul este acceptat de creditorul ce deţine o creanţă nedefavorizată numai în situaţia în care acesta nu se prezintă şi nu votează, în această ipoteză, în opinia legiuitorului, tăcerea creditorului valorând acceptare.

3. Potrivit art. 1196 alin. (2) Cod civil „tăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părţilor, din practicile statornicite între acestea, din uzanţe sau din alte împrejurări”.

4. Întrucât tăcerea reprezintă inacţiunea destinatarului şi legea acordă valoare de consimţământ, în cazuri excepţionale doar tăcerii, nu se poate reţine că are valoare de acceptare şi actul prin care destinatarul înfrânge actul tăcerii şi se manifestă.

5. A admite contrariul înseamnă a încălca principiul libertăţii de exprimare şi, totodată, a goli de conţinut dreptul de vot. Practic, în acest caz ar însemna că legea suprimă nu doar efectele tăcerii, ci şi efectele actului contrar prin care titularul dreptului se manifestă, situaţie în care nu se mai poate susţine că dreptul de vot mai are conţinut. Cu alte cuvinte, prin efectul legii doar tăcerea prezumă acceptare, nu şi actul prin care creditorul se manifestă. Votul împotrivă nu poate fi considerat tăcere.

6. Cu atât mai mult în cazul în care un plan de reorganizare cuprinde măsuri contrare legii şi ordinii publice, nu se poate prezuma că acesta este acceptat de un creditor prin efectul legii, chiar dacă acesta „tace”.

7. De altfel, pentru a înlătura riscul unor interpretări eronate şi abuzul de drept, în modificările aduse legii insolvenţei s-a prevăzut în mod expres că doar cu excepţia cazului în care votează în mod contrar, vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele care se vor achita în termen de 30 de zile de la confirmarea planului.

8. Un creditor nu poate fi „silit” să accepte un plan de reorganizare în nici o ipoteză, nici chiar în cazul în care planul cuprinde măsuri legale şi viabile.

9. Se reţine că legea insolvenţei îl protejează pe debitorul aflat în dificultate, dându-i şansa să conceapă un plan si să încerce să-i convingă pe creditori că poate să se redreseze şi că poate plăti eşalonat creanţele, însă acestui drept nu-i corespunde şi obligaţia creditorului de a accepta planul şi de a nu cere lichidarea imediată, atunci când nu este de acord cu vreo amânare a plăţii şi când consideră că măsurile propuse prin plan sunt nelegale şi sporesc riscul neachitării creanţei şi al agravării stării de insolvenţă.

10. Or, în cauză nefiind de acord cu planul de reorganizare, considerându-l nelegal şi neviabil, creditorul a votat împotriva planului, neputând să fie astfel reţinut că planul a fost acceptat de acest creditor prin efectul legii.

Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 889/17.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti.

E. OPINIA CITR

Credem că indiferent dacă creditorul nedefavorizat votează sau se abţine, art. 101 alin. (1) lit. D instituie prezumţia absolută unui vot pozitiv. Teza contrară, conform căreia „în modificările aduse legii insolvenţei s-a prevăzut în mod expres că doar cu excepţia cazului în care votează în mod contrar, vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul”, este nefundamentată. Prin Legea nr. 277/2009 a fost introdusă lit. D cu următorul conţinut „creanţele nedefavorizate prin plan vor fi considerate prezente la votarea planului şi sunt socotite că au acceptat planul”. Ulterior, aceasta a fost modificată în forma actuală, prin Legea nr. 169/2010.

Iniţial, în Legea nr. 64/1995 era stipulat la art. 99 alin. (8) că „în cazul categoriilor de creanţe care nu sunt defavorizate de plan, se consideră că acestea au acceptat planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective”. Alin. (9) arăta că „în cazul în care planul prevede că, pentru creanţele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective”.

Aşadar, mergând tocmai pe argumentaţia Curţii de Apel care a făcut notă discordantă, încă de la început legiuitorul a avut în vedere teza conform căreia „nu este necesară votarea planului” de către creanţele nedefavorizate. Astfel, nici o vorbă de existenţa unei „prevederi exprese” care să arate că prezumţia de vot se aplică doar în lipsa unui vot exprimat.

Această optică s-a păstrat până astăzi[1], inclusiv în procedurile guvernate de Legea nr. 85/2014. De altfel, textul preluat identic şi în noua reglementare s-ar dovedi inutil dacă s-ar accepta că creditorul nedefavorizat are dreptul să voteze contra.


[1] Cu o scurtă pauză între 2005 şi 2006 când a fost schimbat din temelii sistemul de vot şi confirmare a planului, planul fiind acceptat dacă era acceptat de două treimi din valoarea masei credale.


Avocat Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.