ICCJ. Scopul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri
29 iulie 2016 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (art. 509 alin. 1 pct. 8 NCPC) nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, cauză şi aceleaşi părţi. În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat. În speţă, Înalta Curte a reținut că nu există contrarietate de hotărâri, având în vedere că în primul litigiu, soluţia a fost de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei, iar în cel de-al doilea, cererea a fost constatată perimată, perimarea fiind sancţiunea aplicabilă pentru rămânerea pricinii în nelucrare din vina părţilor, sancţiune ce nu poate fi extinsă celuilalt litigiu pentru argumentele avute în vedere în primul. (Decizia nr. 413 din 10 februarie 2015 pronunţată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect revizuire)
