România la CEDO: cauza pendinte Țiglar. Amendă, proces verbal nesemnat, încălcarea prezumției de nevinovăție și sarcina probei. UPDATE: inadmisibilă
04.04.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Mihaela Mazilu-Babel

04 aprilie 2018: Curtea, în complet de comitet și implicit în unanimitate, a declarat în data de 28 noiembrie 2017 că cererea este inadmisibilă:

26. In these circumstances, the Court is satisfied that the domestic courts “duly considered” the applicant’s case within the meaning of Article 35 § 3 (b) of the Convention. Therefore, the third element for rejection of an application under the above admissibility criterion has been satisfied.
27. It follows that the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention must be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 3 (b) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares the application inadmissible.

:: decizia CEDO

***

01 august 2016: Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 47600/10
Nicolae Dan ŢIGLAR împotriva României
introdusă în 5 august 2010 și comunicată în 17 iunie 2015

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamantul, domnul Nicolae Dan Țiglar, este cetățean român, s-a născut în 1966 și locuiește în Sibiu.

În 4 februarie 2009, reclamantul a fost amendat de poliție cu 120 RON (aproximativ 27 EUR) pentru că a circulat pe drumurile publice fără a purta centura de siguranță și fără a folosi farurile de fază scurtă, ci numai farurile laterale. În plus, a primit un avertisment și i s-au aplicat patru puncte de penalizare privind permisul de conducere.

Potrivit procesului-verbal al poliției redactat la momentul producerii incidentului, la evenimentele din 4 februarie 2009 a asistat V.D.O. Reclamantul a refuzat să semneze procesul-verbal al poliției sau să menționeze obiecțiile sale în procesul-verbal. Procesul-verbal al poliției a fost semnat de martor.

La o dată neprecizată, reclamantul a contestat procesul-verbal al poliției în fața instanțelor naționale. El a argumentat, printre altele, că martorul nu a fost prezent când procesul-verbal a fost redactat și că reclamantul a părăsit locul incidentului înainte de a fi apărut vreun martor. Prin urmare, procesul-verbal nu a fost semnat de martor în prezența sa. De asemenea, conform Convenției europeane a drepturilor omului, sarcina probei în împrejurări precum cea din prezenta cauză îi incumba Poliției Vrancea, care a trebuit să dovedească faptul că reclamantul a comis faptele descrise în procesul-verbal. Procesul-verbal în sine nu ar fi putut fi considerată probă, având în vedere că acesta a fost obținut în mod ilegal.

În 15 octombrie 2009, Judecătoria Vrancea a respins plângerea reclamantului. Aceasta a considerat că proba cu înscrisuri efectuată de reclamant nu a infirmat faptele atestate în procesul-verbal al poliției. Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii. El a argumentat, printre altele, că judecătoria nu i-a examint argumentele, inclusiv pe cele referitoare la absența martorului, care erau esențiale pentru apărarea sa. Mai mult, deși audierea lui V.D.O. a fost necesară pentru a determina dacă acesta a acționat în mod ilegal, judecătoria nu l-a audiat pe acesta și, prin urmare, cauza ar fi trebuit să fie retrimisă pentru ca martorul să fie audiat.

Printr-o hotărâre definitivă din 2 februarie 2010, Tribunalul Vrancea a respins recursul reclamantului. Aceasta a considerat, printre altele, că procesul-verbal întocmit de poliție, redactat în prezența lui V.D.O., prevedea că reclamantul a refuzat să-l semneze și să prezinte obiecții. În plus, reclamantul nu a prezentat probe în susținerea afirmațiilor sale.

2. Capete de cerere:

Reclamantul invocă articolele 6, 13 și 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, pe motiv că procesul nu a fost echitabil, i-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare și dreptul său la egalitatea armelor deoarece instanțele naționale l-au forțat să-și dovedească nevinovăția, nu i-au examinat argumentul în apărare și au refuzat să îl audieze pe V.D.O., care a fost un martor esențial pentru ambele părți și a cărui prezență la fața locului a contestat-o. În plus, ultima instanță nu a examinat motivele de recurs.

3. Întrebări adresate părților:

3.1. A avut reclamantul parte de un proces echitabil în examinarea acuzației care i s-a adus, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În special, a putut acesta să examineze toți martorii ce au mărturisit împotriva sa, astfel cum se prevede la articolul 6 § 3 (d) din Convenție? De asemenea, a avut reclamantul o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în fața instanțelor naționale – inclusiv observații, argumente și dovezi – în condiții care să nu-l plaseze într-un dezavantaj important în raport cu adversarii săi?

3.2. A fost dreptul reclamantului de a fi prezumat nevinovat, astfel cum este garantat de articolul 6 § 2 din Convenție, încălcat în prezenta cauză, în măsura în care instanțele naționale i-au impus reclamantului sarcina de a răsturna prezumția de legalitate și corectitudine a procesului-verbal al poliției?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)