Liviu Pop: Cesiunea sau preluarea contractuală directă cu titlu particular a datoriilor în dreptul civil român
5 august 2016 | Ioana-Bianca TOFAN
Prof. univ. emerit. dr. Liviu Pop a publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 2/2016, articolul intitulat „Cesiunea sau preluarea contractuală directă cu titlu particular a datoriilor în dreptul civil român”.
Art. 1599 C. civ. prevede: „Obligația de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestate poate fi transmisă de debitor unei alte peroane: a) fie prinr-un contract între debitorul inițial și noul debitor, sub rezerva dispozițiile art. 1605, b) fie printr-un contract încheiat între creditor și noul debitor, prin care acesta din urmă își asumă obligația”.
Cesiunea sau preluarea de datorie printr-un contract încheiat între debitorul inițial și noul debitor, în temeiul principiului forței obligatorii a contractului, contractul produce depline efecte între cele două părți. Dar pentru ca cesiune de datorie să producă efecte și față de creditorul cedat și să aibă ca efect liberarea debitorului inițial, este obligatoriu și acordul creditorului. Câtă vreme creditorul nu și-a data acordul, contractanții pot modifica sau denunța contractul.
În ceea ce îl privește pe creditorul cedat, care nu și-a dat încă acordul sau a refuzat, contractul nu produce niciun efect, astfel acesta nu are niciun drept propriu împotriva debitorului cesionar. Excepție face doar ipoteza în care părțile contractului au prevăzut expres nașterea unui asemenea drept în favoarea creditorului. Altfel, creditorul ar putea avea deschisă împotriva debitorului cesionar doar o acțiune oblică, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
În ceea ce privește preluarea datoriei realizată prin contractul încheiat direct între creditor și noul debitor, conform dispozițiilor art. 1599 lit. b) C. civ. care arată ca prin acest procedeu noul debitor își asumă obligația de plată a datoriei, substituindu-se debitorului inițial, astfel, debitorul inițial nu este parte în contract și consimțământul sau acordul sau la preluarea datoriei nu are, de regulă, nicio relevanta, el fiind un terț fata de contractul încheiat între cele două părți. Din momentul perfectării contractului operează transmiterea datoriei în sarcina noului debitor, care se substituie vechiului debitor, acesta din urmă fiind liberat.
În ceea ce privește efectele cesiunii sau preluării liberatorii de datorie asupra mijloacelor de apărare, accesoriilor și eventualelor garanții care însoțesc datoria în cauza, art. 1602 alin. (1) C. civ. prevede că, în raporturile cu noul debitor, creditorul are toate drepturile și acțiunile pe care le avea contra vechiului debitor în legătură cu datoria care este cesionată. Corelativ dacă din contract nu rezultă altfel, noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de apărare, excepțiile, cauzele de stingere a datoriei pe cere le-ar fi putut invoca și debitorului inițial, cu excepția celor strict personale ale vechiului debitor. Noul debitor nu va putea opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul juridic dintre el și debitorul inițial.
Soarta juridică a garanțiilor care însoțesc creanța, eventual, datoria și, respectiv, creanța corelativă este reglementată în art. 1602 alin. (2) și (3) C. civ., toate garanțiile care au fost constituite de debitorul inițial asupra bunurilor sale rămân în ființă, la fel, sunt conservate și garanțiile născute direct din lege, care însoțesc în temeiul unei norme juridice imperative anumite categorii de creanțe și care se transmit odată și împreună cu bunul sau bunurile asupra cărora poartă, independent de persoana debitorului.
În privința garanțiilor constituite prin voința unor terțe persoane, art. 1602 alin. (2) partea finală și alin. (3) C. civ, prevăd că: a) fideiusiunea și garanțiile reale constituie de către terțe persoane pentru a garanta plata datoriei debitorului inițial, care apoi a fost cesionată de un nou debitor, cu efect liberator pentru acesta, în afară de ipoteza în care nu au consimțit expres la menținerea lor în ființă, b) garanțiile creanței constituie de debitorul inițial care sunt strânse legate și nu pot fi despărțite de persoana sa.
Din punct de vedere al consecințelor insolvabilității noului debitor în cazul cesiunii, acestea diferă după cum creditorul cunoștea sau nu cunoștea în momentul în care a consimțit la cesiune starea de insolvabilitate. Astfel dacă a cunoscut starea de insolvabilitate și a consimțit ori starea de insolvabilitate a intervenit după această dată, operațiunea juridică este valabilă și debitorul inițial nu are nicio răspundere. Dacă a consimțit fără a cunoaște această împrejurare debitorul inițial nu este liberat, debitorul inițial va rămâne legat obligațional în solidar cu noul debitor pentru plata integrală a datoriei.
În ceea ce privește problema ineficacității contractului de preluare a datoriei, consecințele pe care le produce, indiferent de cauza care a determinat desființarea contractului, sunt prevăzute în art. 1604 C. civ. care dispune în alin. (1) „Când contractul de preluare este desființat obligația debitorului inițial renaște, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobândite de terții de bună-credință”, iar în alin. (2) „Creditorul poate, de asemenea, cere daune-interese celui care a preluat datoria, fără numai dacă acesta din urmă dovedește că nu poartă răspunderea desființării contractului și a prejudiciilor suferite de creditor”.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
