ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Noul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să aibă o filosofie colectivă clară

08.08.2016 | Dragoș Alin CĂLIN
Abonare newsletter

Scrisoare de candidatură

Către Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti – Comitetul Electoral

Aşa s-a întâmplat de fiecare dată în ultimii 10 ani, proiectele pe care le-am realizat alături colegi inimoși și profesioniști (asociative – în Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, pe grupul de discuţii cu aceeaşi denumire, în Asociaţia Magistraţilor Europeni pentru Drepturile Omului; ori ştiinţifice – în cadrul Centrului de Studii de Drept European al Academiei Române sau la Revista Forumul Judecătorilor, singura editată de judecătorii din România, neîntrerupt de peste 7 ani) au captat interesul a mii de alți colegi.

Între altele, am demonstrat că nu doar magistraţii sunt culpabili pentru încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cadreul condamnărilor suferite la CEDO de statul român, cu un studiu cuprinzând aproximativ 5000 de pagini, în 10 volume, considerat a fi impresionant, aşa cum personalităţile din lumea juridică au afirmat în prefeţele fiecărui volum,[1] demontând, printr-un demers ştiintific şi nepărtinitor, ceea ce oamenii politici, presa ori reprezentanţii altor autorităţi publice au susţinut necontenit, în lipsa unor luări de poziţie serioase, credibile şi profesioniste ale Consiliului Superior al Magistraturii.

Atunci când statutul nostru a fost fost pus în pericol, prin decizii luate peste noapte de actualul Consiliu Superior al Magistraturii, în condiţii netransparente, în vara anului 2016, când oamenii obişnuiţi, inclusiv magistraţii, se bucurau de câteva zile de concediu după eforturile cunoscute din sălile de judecată, am coalizat în plină vacanţă judecătorească mii de colegi,[2] protestând împotriva întoarcerii justiţiei la metehnele anilor `90[3], prin prevederi a căror înlăturare a fost susţinută de tot corpul judiciar în perioada 2007-2009 şi au fost puternic criticate prin rapoartele cu privire la sistemul judiciar, în cadrul monitorizării justiţiei prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, nesocotind flagrant actele internaţionale care consacră principiile fundamentale privind independenţa judecătorilor.

Am fost alături de colegii mei şi i-am reprezentat în Grupul de lucru organizat de Ministerul Justiţiei, la întâlnirile săptămânale, rezumate pe grupul de dicuţii forumuljudecatorilor, unde cei 2.700 de magistraţi au putut susţine, prin intermediul nostru, idei valoroase.

Atunci când proiectele legii unice de salarizare erau fluturate prin presă, cu disparităţi între reprezentanţii celor 3 puteri ale statului, asemanătoare celor din Republica Democrată Congo, iar Consiliul Superior al Magistraturii era detaşat de orice griji, prin intermediul reprezentanţilor amabili din marile sindicate, am primit acele materiale, puse imediat la dispoziţia miilor de colegi. În numai două zile, peste 1.000 de semnături ale magistraţilor din ţară însoţeau memoriul adresat Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiție, Guvernului României, Ministerului Justiţiei, precum şi Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.[4] Au urmat discuţii, la care am participat cu propuneri echilibrate, finalizate prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care înlătură, prin modalitatea de aplicare înțeleasă de Ministerul Justiției, începând cu 1 august 2016, discriminările salariale dintre magistraţi, păstrând puterea judecătorească şi salarizarea corpului magistraţilor în vârful piramidei salariale bugetare.

Acestea sunt câteva din preocupările avute în ultimii 10 ani, de când am îmbrăţişat activitatea asociativă. În paralel, am consolidat proiectul singurei reviste editate de judecătorii români – Revista Forumul Judecătorilor, indexată în mai multe baze de date internaţionale, în care au publicat zeci de magistraţi români şi din toată lumea, interviurile despre justiţie şi judecători realizate cu personalităţi ale lumii juridice şi academice internaţionale, inclusiv laureaţi ai premiilor Nobel, fiind lecturate de mii de cititori (între alţii, J.M. Coetzee, Jorge Majfud, Alfonso Gumucio-Dagron, Stefano Benni, Giuseppe Conte, Erri de Luca, Sofi Oksanen, Nawal El Saadawi, Jean-Jacques Askenasy, Petar Atanasov, Julian Săvulescu, Neagu Djuvara, Matei Vişniec, Virgil Nemoianu, Victor Neumann, Robert Schwartz, Bogdan Murgescu, Raluca Ursachi, Vladimir Tismăneanu, Pusa Roth, Nicolae Prelipceanu, Cătălin Tolontan, Liviu Antonesei, Dan Culcer, Zoe Petre, Renate Weber, Horia Gârbea, Călin Andrei Mihăilescu, Bedros Horasangian, Mihai Răzvan Ungureanu, Ion Vianu, acad. Viorel Barbu, acad. Marius Iosifescu, Andrei Pippidi, Radu F. Alexandru, Radu Portocală, Nataşa Raab, Gabriel Andreescu, Radu Negrescu-Suţu, Ion Bogdan Lefter, Adrian Cioroianu, Radu Gabrea, Dan Grigore, Nicolae Covaci, Angela Hărăstăşanu, Şerban Beligrădeanu, Valerius Ciucă, Elena Simina Tănăsescu, Corneliu Bîrsan, Camelia Toader, Florin Streteanu, Valeriu Stoica).[5]

Dată fiind bulversarea valorilor legate de profesia de judecător, ce a mers până la aservirea puterii judecătoreşti de cea executivă, crizele de independenţă prin care a trecut acest sistem în perioada de după 1989, precum şi încercările din ultima perioadă, ce au creat o imagine controversată asupra magistraţilor, ca membri ai acestei puteri, dar şi ca parte a societăţii, eticheta pusă de presă sau în dezbaterile cetăţeneşti curente, unui întreg corp profesional, de corupt, incompetent etc. este evident una nedreaptă. Percepţia publică şi modul cum ar trebui să ne comportăm şi să ne regăsim, ca profesie, pot fi de mare ajutor, iar răspunsurile primite rămân extrem de utile, inclusiv pentru normalitatea sistemului judiciar.

Un lucru similar l-am realizat în Franţa, 31 de personalităţi ale vieţii sociale, culturale şi juridice din societatea franceză (Jacques Barrot, Raymond Boudon, Edouard Brézin, David Camus, Gilbert Collard, Jeanne Cordelier, Anne Fagot-Largeault, Alain Ghysen, Elisabeth Guigou, Brice Lalonde, Louise L. Lambrichs, Pierre Laurent, Jean-Marie Lehn, Marc Levy, Maurice Lévy, Thierry Lévy, Nathalie Przygodzki-Lionet, Danièle Lochak, Jean-Charles Massera, Frédérique Martin, Jean-Claude Pecker, Paul Quilès, Fabrice Rizzoli, Jacques Salzer, François Sauvadet, Jean-Luc Sauvage, Guy Sorman, Alain Touraine, Catherine Trautmann, Marc Trévidic, Jean Weissenbach) oferind idei asupra încrederii populaţiei în sistemul judiciar, independenţei justiţiei ori a rolului ministrului justiţiei într-un stat democratic.

De asemenea, în calitate de vicepreşedinte ori de membru al Consiliului de Administraţie al GEMME Europe – Groupement Européen des Magistrats pour la Médiation sau al CIMJ (Conférence Internationale de Médiation pour la Justice), asociaţii profesionale care grupează reprezentanţii europeni şi mondiali ai judecătorilor care militează pentru mediere, am reuşit să ordonez o privire de ansamblu asupra căilor alternative de soluţionare a litigiilor, nu neapărat medierea, ci acelea care funcţionaeză în state dezvoltate (Germania, Olanda, Spania, ultimul stat având o populaţie dublă şi acelaşi număr de judecători cu România, însă dosare de câteva ori mai puţine pe rolul instanţelor judecătoreşti).

Prin urmare, am dobândit o experienţă solidă, care se completează cu activităţile ştiinţifice curente (formator al Institutului Naţional al Magistraturii, cercetător ştiinţific asociat în cadrul Centrului de Drept European al Academiei Române) ori cele de formare profesională (sute de seminarii, conferinţe, stagii de pregătire în diverse instanţe din Europa ori la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene).

Cum percepţia publică a Consiliului Superior al Magistraturii a fost una firavă, a unui organism deconectat de profesie, împletită cu scandaluri nenumărate, probleme penale ori disciplinare, plimbări exotice în Panama sau Hong Kong, încercări disperate şi neconstituţionale de a mai ţine frâiele justiţiei şi după expirarea mandatului colectiv,[6] la 06.01.2017, foarte mulţi colegi au insistat să intru într-un atare demers, tocmai din dorinţa de a alege o persoană echilibrată şi predispusă la eforturi profesionale de anvergură în cadrul unui Consiliu Superior al Magistraturii serios şi profesionist, care să pună în aplicare proiectele și ideile culese de la sute de colegi și care, altfel, au șanse sporite de a rămâne doar scrise pe coli de hârtie, aşa cum se întâmplă de 10 ani.

Este o postură care a necesitat o decizie complicată, cu o balanţă înclinându-se între dorinţa de a realiza ceva pentru colegii magistraţi ce tot timpul m-au susţinut şi riscurile participării într-un organism administrativ, care, în varianta actuală a legislaţiei, exclude orice contact cu sala de judecată şi dosarele de zi cu zi, esenţa activităţii unui magistrat obișnuit.

Nu am îndeplinit funcții de conducere în instanțele judecătorești, nu am fost niciodată delegat sau detașat într-o altă autoritate, fiind un veritabil magistrat de scaun, care gustă din plin bucuria profesiei, indiferent de dificultatea, complexitatea și privațiunile sale.

***

Proiectul de candidatură

Introducere

În fapt, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, cu membri aleşi pe durata unui singur mandat, având o serie de drepturi şi îndatoriri stabilite atât prin Constituţie, cât şi prin legea organică, aşa cum reţine Curtea Constituţională prin recenta Decizie nr. 374 din 2 iunie 2016,[7] potrivit rolului şi atribuţiilor conferite de art. 133 şi art. 134 din Constituţie, dar şi din perspectiva modalităţii în care se iau hotărârile, atât în plen, cât şi în secţii.

Prin urmare, este logic că un proiect individual pare, cel puţin la prima vedere, insuficient, însă poate fi un punct de plecare pentru ordonarea lucrurilor în sistemul judiciar şi pentru un parcurs mai serios şi mai profesionist în anii ce vor urma. Pot apărea unele lipsuri, dar, presupunând că este un element viu, orice idei ale colegilor din instanţe pot fi de substanţă şi pot fi preluate în interes general.

Proiectul utilizează multe din soluţiile colegilor din Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, prezentate de nenumărate ori Consiliului Superior al Magistraturii ori Ministerului Justiţiei, dar şi ideile exprimate constant pe grupul de discuţii forumuljudecatorilor@yahoogroups.com, pe care l-am înfiinţat în anul 2007 şi care ţine aproape 2.700 de colegi.

Mecanismul de cooperare și de verificare a fost creat la momentul aderării României la Uniunea Europeană, în anul 2007, dovedindu-se o pârghie utilă pentru reformarea justiţiei române. S-au construit sau reabilitat unele sedii de instanţă, s-a creat acces la o bază electronică ce cuprinde majoritatea hotărârilor judecătoreşti, s-au făcut paşi în lupta împotriva corupției, sunt progrese ce par durabile, în mai multe domenii.

Toate aceste lucruri se văd din exterior, dar din cadrul corpului magistraţilor percepția este diferită: încă există extrem de multe sedii improprii, cu birouri de judecători amenajate în anexe sau în subsolul unor imobile, cu 7-10 colegi într-un birou, deseori lipsite de căldură perioade însemnate în timpul iernii, la care magistrații plătesc deseori din buzunarul propriu unele reparaţii obişnuite. De multe ori, instanțele prezintă o insuficienţă severă a personalului, există în continuare dezechilibre în alocarea resurselor umane. Noile coduri au fost asimilate de magistraţi printre mii de dosare, sacrificând zile libere sau serile destinate în mod obişnuit familiilor. O parte din dispoziţiile acestora sunt încă amânate de la aplicare. Există nenumărate probleme, de fiecare dată, la examenele de promovare, detaşările se fac discreţionar şi, de cele mai multe ori, inutil, CSM s-a ”balenizat”, aducând zeci de magistraţi în posturi de consilier juridic, inclusiv la biroul de resurse umane sau la grefele secţiilor disciplinare, pentru activităţi ce pot fi realizate cu ușurință de grefieri cu studii superioare. Peste toate acestea, se remarcă o creştere constantă a volumului de activitate sau cel puţin a complexității cauzelor şi a stocului de dosare nesoluționate, procesele depășesc de multe ori termenul rezonabil, generând pentru justițiabili soluții în parte divergente, în cauze similare, ceea ce determină o încredere scăzută în justiţie. În continuare, percepția publică recunoaște trinomul ”pile-cunoștințe-relații”.

Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, publicat la 27 ianuarie 2016, reţine frecvenţa criticilor la adresa magistraților exprimate de politicieni și în mass-media, precum și lipsa de respect față de hotărârile judecătorești, în condiţiile în care CSM nu oferă ajutor juridic magistraților care cer reparații în instanță. Din nefericire, nu se precizează nimic despre alte zeci de probleme existente în sistem, care împiedică sau încetinesc modernizarea sa.

Obiectivele proiectului

Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti și parchetele de pe lângă acestea fac parte din categoria organizaţiilor, aşa cum sunt acestea definite de ştiinţa managementului, respectiv ”un sistem alcătuit, de regulă, din mai multe persoane care conlucrează în baza anumitor reguli prestabilite, în vederea realizării unui scop”.[8] Prin urmare, obiectivele trebuie să fie specifice, măsurabile, adaptabile, realiste și să vizeze o anumită perioadă, ca puncte de referință pentru demersurile specifice funcțiilor manageriale situate în aval de previziune.

Ceea ce propunem mai jos reprezintă obiective realiste, însă un termen clar este dificil de fixat, cât timp noul Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să aibă o filosofie colectivă clară, în baza unui program care să preia idei sănătoase. Primele sedințe ale noului CSM vor putea fixa și repere temporale realiste.

I. Deficiențe sistemice

Măsuri propuse:

1. Normarea muncii

Volumul optim de activitate trebuie gândit pe criterii obiective, ce pot fi utilizate pentru determinarea gradului de dificultate/complexitate al diverselor cauze. Trebuie realizat un studiu serios în acest domeniu, fiind de evitat soluțiile prezente, generate de aprecieri „din propria experiență” debândită de vreun membru al CSM. Demersurile trebuie să fie continue. Un departament exclusiv cu acest obiect de lucru ar trebui creat rapid. Realizarea unui act de justiţie de calitate presupune alocarea timpului minim necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare, iar nu pronunțarea unor soluții ce pot fi nelegale, din lipsă de timp și supraîncărcare. Chiar dacă determină creșterea duratei procedurilor și acesta se întâmplă practic la instanţele foarte încărcate, normarea muncii este esențială. Judecătorul ar trebui să aibă un număr maxim de dosare de soluţionat într-o lună, pentru tot ceea ce judecă suplimentar fiind necesar a fi plătit suplimentar. Se poate adopta și un model de repartizare a dosarelor, în condiții de supraîncărcare, derogând de la principiile de competență ale procedurii civile, la instanțe de același grad, foarte apropiate teritorial, pe raza aceluiași tribunal sau a aceleiași curți de apel, până la echilibrarea sau măcar apropierea volumului de lucru aferent.

2. Reconsiderarea aplicării unor dispoziţii din Noul Cod de procedură civilă

Este necesar a fi reconsiderată intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale, precum cele care privesc desfăşurarea, ca regulă, a şedinţelor de judecată în camera de consiliu.

Din perspectiva şedinţelor de judecată în camera de consiliu, instanţele din Bucureşti şi celelalte instanţe foarte mari din ţară sunt în incapacitate de a asigura o astfel de participare a justiţiabililor. Urmare a numărului mare de cauze care sunt judecate zilnic în aceste instanţe, procedura ce va fi aplicată în continuare paralel cu anteriorul Cod de procedură civilă va provoca mai mult haos decât o organizare mai bună a şedinţelor de judecată. Un număr foarte mare de persoane se vor regăsi permanent în aşteptare, în timp ce justiţiabilii ce sunt implicaţi în procese în ședințe publice se vor găsi în săli. Totodată, numărul de cauze judecate zilnic la aceste instanţe (între minim 60 şi urcând chiar până la 180 de cauze) nu permite o judecare a cauzelor în camera de consiliu.

Percepţia publicului român cu privire la o astfel de judecată este extrem de negativă. De altfel, la nivel mondial există preocuparea filmării și a difuzării online a tuturor proceselor de judecată, ceea ce trimite în istorie preocuparea recentă a legiuitorului român de a prevedea desfășurarea şedinţelor de judecată în camera de consiliu, dacă se poate, ”între patru ochi”. Doar în cazul în care încrederea justiţiabilului în desfăşurarea fără imparţialitate a atribuţiilor de judecător va atinge o cotă acceptabilă, se va putea aplica fără rezerve dispoziţia. Prin urmare, estimăm că doar în momentul în care fiecare judecător va avea atribuite spre judecare între 10 şi 20 dosare pentru ziua de şedinţă se vor putea pune în aplicare în mod efectiv dispoziţiile privind judecarea în camera de consiliu.

Această măsură trebuie corelată cu o modificare legislativă care să permită ca unele atribuţiile să poată fi delegate unor grefieri cu studii superioare. De asemenea, este necesară suplimentarea schemelor de personal auxiliar. În vederea aducerii la îndeplinire la dispoziţiilor privind parcurgerea etapelor prealabile desfăşurării şedinţei de judecată, fiecare judecător trebuie să fie asistat de un asistent, un grefier cu studii superioare pentru şedinţă şi un agent procedural.

3. Durata de soluţionare a cauzelor – evitarea pe cale legislativă a apariţiei unor litigii care încarcă rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv prin proceduri administrative care să asigure realizarea drepturilor persoanelor interesate

Este cazul unor procese, precum cele în care există o jurisprudenţă constantă şi îndelungată a instanţelor judecătoreşti, fundamentată pe hotărâri CEDO, CJUE sau pe decizii pronunţate în hotărâri prealabile sau în recurs în interesul legii, care justifică o intervenţie legislativă însoţită de măsuri de finanţare sau alternative (compensaţie, eşalonare pe termen scurt etc.).

II. Statutul magistraților

Măsuri propuse:

1. Consultarea efectivă a corpului magistraţilor (direct şi prin asociaţii profesionale) în procesul de elaborare a strategiilor publice în justiţie şi în materia propunerii sau a avizării unor acte normative de interes pentru sistemul judiciar. Respingerea imediată și fermă a unor propuneri de modificare a legilor justiţiei

Statutul magistratului trebuie să fie previzibil şi stabil, la fel şi strategiile de resurse umane.

Propunerile recente de modificare a legilor justiţiei au fost iniţiate de CSM în condiţii de totală netransparenţă, în raport cu impactul pe care textele propuse îl pot realiza asupra corpului de magistraţi şi asupra sistemului judiciar, în general. De asemenea, nu a existat vreun studiu cu caracter științific ori de drept comparat pentru susținerea acestor modificări sau măcar o analiză minimală a datelor statistice, pe termen scurt, mediu și lung.

Rapoartele MCV, care au apreciat evoluția magistraturii, au oferit indiciul sigur că o astfel de modalitate de promovare meritocratică constituie baza asigurării unui corp judiciar independent şi liber de orice fel de influenţe, atât din interior, cât şi din exterior. Revenirea la promovarea pe criterii subiective, lipsite de orice control obiectiv din partea magistraţilor, de orice posibilitate de contestare şi previzibilitate, va lipsi sistemul judiciar de această bază.

Totodată, trecerea atribuţiei de redistribuire a unui judecător dintr-o secţie în alta sau de pe un complet specializat pe un altul, de la colegiul de conducere al instanţei (organism colegial) către o singură persoană – preşedintele instanţei, reprezintă o ingerinţă în independenţa judecătorului, de natură a-i afecta inamovibilitatea în cazul unei mutări intempestive de pe completul de judecată pe care îl conduce, ceea ce presupune garanţii procedurale suplimentare, remediul contestării măsurii în instanţă nefiind suficient. Puterea repartizării judecătorilor pe complete este de natură să afecteze serios cariera unui magistrat, putând reprezenta un instrument susceptibil de a fi folosit în mod subiectiv, astfel că trebuie căutate alte remedii pentru cazurile excepţionale în care există situaţii de blocaj în activitatea unei instanţe, fără a răsturna un întreg principiu al democraţiei participative. 

În concret, acest instrument va permite preşedintelui instanţei, fără sancţiune imediată (doar cu o sancţiune în faţa CSM, care evaluează mandatul) şi fără posibilitate de contestare, să mute judecători de pe o specializare pe alta, de pe o secţie pe alta, fără garanţii suficiente că acest lucru are o fundamentare obiectivă, textul propus spre modificare neconţinând niciun criteriu clar şi concret. Referirea din text la volumul de activitate nu poate fi considerată ca instituind un criteriu obiectiv. În măsura în care există situaţii de blocaj în activitatea instanţelor, atunci CSM ar trebui să gândească un mecanism de deblocare, iar nu să treacă atribuţia de a stabili completele de judecată de la colegiul instanţei, organ reprezentativ al judecătorilor, în sfera atribuţiilor unei singure persoane. În măsura în care s-au identificat blocaje în activitatea instanţelor, din responsabilitatea unor colegii de conducere dezechilibrate ca reprezentativitate, nu există nicio garanţie că o singură persoană nu va menţine dezechilibrul sau nu va crea dezechilibre acolo unde ele nu sunt.

Puterea repartizării judecătorilor pe complete nu reprezintă o simplă măsură administrativă, ci este de natură să afecteze serios cariera unui magistrat. Schimbarea frecventă a specializărilor, lăsată la îndemâna unei singure persoane, în condiţiile în care noţiunea de dezechilibru al instanţelor nu este definită, poate reprezenta un instrument susceptibil de a fi folosit în mod subiectiv.

2. Formare continuă adecvată. Detaşări, transferuri

Puterea de care dispune un magistrat e atât de mare încât trebuie să i se asigure inamovibilitate şi libertatea de conştiinţă si de judecată, corelate cu garanţiile unei temeinice pregătiri profesionale. Însă aceasta nu se poate realiza în condiții de supraîncărcare, deseori se face cu eforturi serioase și nu este întotdeauna mulțumitoare. Toţi judecătorii au dreptul la formare continuă în cursul anului calendaristic, nu doar cei selectaţi. Fiecare magistrat trebuie să beneficieze anual sau cel puţin la doi ani de materiale gratuite, reprezentând adnotări la zi, jurisprudenţiale şi doctrinale, ale principalelor coduri şi legi, potrivit specializării existente în instanţe şi parchete, materiale realizate de formatorii INM. În Franța, spre exemplu, judecătorul primește anual, gratuit, coduri adnotate Dalloz, în raport de specializarea sa. Trebuie să existe acces gratuit la baze de date juridice internaţionale, pe modelul existent la universităţile de prestigiu din România. Evaluarea trebuie să genereze pentru fiecare magistrat stimularea participării în cadrul formării continue tocmai în domeniile unde cunoștințele trebuie aprofundate.

Sunt inadmisibile detaşările unor preşedinţi de instanţe în alte autoităţi, inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii. Există judecători detaşaţi care au dobândit mai multă vechime în autoritatea în care au fost detaşaţi decât în instanţa judecătorescă sau parchet. Nu ar trebui să se permită promovarea în funcţii de execuţie în timpul detaşării. De asemenea, este necesară încetarea detaşărilor judecătorilor şi a procurorilor în autorităţi din afara sistemului judiciar, spre exemplu Ministerul Mediului sau Instituţia Prefectului.

Trebuie regândită situaţia transferurilor, cu criterii clare şi previzibile, prevăzute în legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Trebuie motivate amplu soluţiile date acestor cereri, în aceeaşi hotărâre pentru toţi cei ce vin în concurs pentru o anumită instanţă şi un anumit post.

3. Salarizarea și pensiile magistraţilor. Lege separată de salarizare faţă de restul personalului bugetar. Menţinerea pensiei de serviciu

Ca principiu, salarizarea judecătorilor şi a procurorilor se stabileşte ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de importanţa socială a muncii, de răspunderea, complexitatea, dificultăţile şi riscurile în exercitarea profesiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege. Legea de salarizare a magistraților trebuie să fie separată, așa cum există în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Salarizarea trebuie să le asigure magistraților o reală independenţă economică, cerinţă esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie.

Singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este echivalarea cu indemnizațiile stabilite la nivelul remuneraţiei înalţilor funcţionari, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcţiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească, egală cu puterea legislativă și puterea executivă.

Bază de raportare specifică magistraturii – raport CEPEJ 2014 – Menţinerea unei proporţii medii la sfârşit de carieră în magistratură, de minim 7,6 între salariul brut anual al unui judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi salariul mediu brut anual pe economie în România (Legea nr. 340/2015) – 7,6 x 2681 lei x 12 luni = 244.507 lei[9].

În Canada, indemnizația președintelui Curții Supreme este superioară celei a primului ministru (cu 8%) și a deputaților federali (cu peste 50%), unul dintre criteriile stabilite de Legea privind instanțele judecătorești pentru stabilirea remunerației judiciare fiind compararea evoluției remunerației judecătorilor cu aceea a altor categorii plătite din fonduri publice. Însă, așa cum Curtea Supremă din Canada a reținut în cauza Renvoi relatif aux juges de l’Î.-P.-É. [10], ”judecătorii nu trebuie să fie considerați drept funcționari, în ceea ce privește stabilirea politicii de remunerare. Funcționarii fac parte din executiv, în timp ce judecătorii, prin definiție, sunt independenți de executiv. Cele trei caracteristici de bază ale independenței justiției – inamovibilitatea, securitatea financiară și independența administrativă – reflectă această distincție fundamentală, deoarece acestea oferă magistraților protecția judiciară de care funcționarii nu se bucură, în temeiul Constituției.

În prezent, pensionarii magistraţi sunt mai bine plătiţi decât magistraţii aflați în activitate. De asemenea, calculul veniturilor lunare ale magistraţilor trebuie să fie efectuat în mod unitar, la toate serviciile de contabilitate din instanţele şi parchetele din ţară. Menţinerea pensiei de serviciu este obligatorie, în raport de suprasolicitarea, răspunderea, complexitatea, dificultăţile şi riscurile în exercitarea profesiei.

4. Eliminarea probei interviului pentru promovarea în funcția de judecător la ICCJ

Una dintre măsurile apreciate şi în interiorul sistemului, dar şi la nivelul Comisiei Europene, a fost eliminarea portiţelor de recrutare şi promovare pe alte baze decât meritocraţia. Astfel, s-a ajuns la eliminarea normelor privind accesul în magistratură pe bază de interviu, iar promovările la tribunale, curțile de apel și Parchetul de pe lângă ICCJ s-au realizat pe baza unor examene serioase, în care factorul subiectiv în aprecierea rezultatului unui candidat a fost diminuat în mod concret. Prin urmare, nici pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot fi acceptate artificii legislative prin care selecția candidaților să fie realizată în continuare de Plenul CSM, în condițiile unor factori subiectivi, ci trebuie excluse orice astfel de mijloace care nu pot fi compatibile cu promovare într-o funcție de elită, cea mai înaltă a sistemului judiciar. În cazul extrem, această probă ar trebui ar putea căpăta cel mult un caracter simbolic, cu reducerea la minim a ponderii sale în cadrul concursului.

Pe de o parte, o astfel de probă este de prisos, întrucât aspectele legate de conduita, deontologia şi integritatea candidaţilor, motivaţia şi competenţele umane şi sociale ale acestora sunt inerente îndeplinirii funcțiilor de judecător sau procuror. De asemenea, spre exemplu, verificarea bunei reputații se realizează într-o procedură distinctă, reglementată de art. 27 ind. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu în cadrul unui examen de promovare, nici măcar organizat pentru Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte, experiența acestor interviuri a reliefat unele aspecte nu tocmai riguroase şi serioase, pe lângă impresia selecției individuale de Plenul CSM tocmai a candidaților doriți pentru a ocupa funcția de judecător la instanța supremă. Judecătorul/procurorul astfel examinat de Plenul CSM, inclusiv de colegi cu grad profesional inferior și unii membri ai societății civile, în contextul promovării sale la Secția de contencios și fiscal al ICCJ, va soluționa și recursuri formulate împotriva hotărârilor CSM sau împotriva unor sentințe pronunțate de curțile de apel cu obiect alte hotărâri emise de CSM, ceea ce pune serios în balanță aspecte legate de imparțialitatea sa, cel puțin pentru o anumită perioadă de la data promovării la ICCJ.

Peste 86% dintre cei aproximativ 1500 de judecători și procurori care și-au exprimat voința asupra acestor chestiuni, în cadrul adunărilor generale organizate în luna septembrie 2015, au susținut propunerile formulate în acest sens de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România.

5. Prevederea în lege a termenului de valorificare a rezultatelor la examenele de promovare

Termenul actual de 3 luni afectează în substanţa sa însuşi dreptul recunoscut magistratului prin practica CSM de a i se valorifica rezultatul obţinut la un examen de promovare pe posturile devenite vacante în cadrul termenului de posibilitate a valorificării. Acest termen acoperă doar perioada de vară (iunie, iulie, august) în cadrul căreia CSM nu funcţionează, iar sistemul judiciar se află în vacanţă. Practica CSM a dovedit că în termenul de 6 luni se poate asigura pe deplin valorificarea rezultatelor examenelor. Luând în considerare arbitrariul dictat de interese de moment, se impune prevederea în lege a termenului pentru valorificarea rezultatelor obţinute la examenele de promovare.

6. Asigurări de răspundere profesională pentru magistraţi

În România nu există reguli privind asigurarea pentru malpraxis a judecătorilor şi procurorilor. CSM se poate implica în oferte private de asigurare, ce ar urma să fie negociate de asociațiile profesionale ale magistraților, cum se întâmplă în Portugalia.[11]

7. Acţiuni eficiente de apărare a reputaţiei profesionale a magistraţilor

Ar fi utile campanii de informare în presă, pentru a se cunoaşte şi evita, pe cât posibil, formele de obstrucţionare a justiţiei (spre exemplu, denunţurile calomnioase). Mapa profesională a fiecarui magistrat trebuie să fie electronică, accesibilă individual acestuia.

Așa cum reține Raportul MCV din 2016, Noul Consiliu Superior al Magistraturii ”ar trebui să stabilească dacă pot fi întreprinse măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției”.

8. Menținerea normativă a programului de lucru flexibil pentru magistrați

Activitatea unui judecător sau procuror nu este similară producerii de șuruburi de un robot alimentat la curent electric între orele 08.00 și 16.00. Aceasta presupune creație, logică, determinare, cap limpede. Prin urmare, este obligatorie flexibilitatea programului de lucru.

9. Susținerea independenței Inspecției Judiciare

Rapoartele Comisiei Europene în cadrul MCV au vizat aproape de fiecare dată Inspecția Judiciară, inclusiv recrutarea inspectorilor în conformitate cu unele criterii obiective adoptate.[12] Impactul pozitiv al noilor proceduri în ameliorarea transparenței, eficienței și obiectivității a fost demonstrat prin aplicarea lor în practică. Actualul CSM dorește modificarea art. 70 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 (a se vedea propunerile de modificare și completare a art. 70 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, transmise Comisiei nr. 1 – independenţa şi responsabilizarea justiţiei, eficientizarea activităţii acesteia şi creşterea performanţei judiciare, integritatea şi transparența sistemului judiciar din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii de DLDC prin adresa nr. 16294/2015), în sensul în care concursul pentru un post de inspector judiciar să presupună și un interviu, care nu se știe în fața cărei comisii imparțiale se va susține (în principiu, tocmai pentru afirmarea şi garantarea independenţei inspectorilor judiciari, trebuie exclusă orice implicare a Plenului CSM în derularea unui astfel de interviu, pentru că nu membrii CSM trebuie să aleagă inspectorii judiciari, cu vreo bănuială de subiectivism și viitoare recunoștință a celor aleși), în plus ponderea sa va fi „de maximum 30% în media finală a concursului”, element neclar, imprevizibil, inconstant, lăsat la aprecierea exclusivă a Plenului CSM și care va putea fi modificat apoi prin regulamente, în funcție de conjunctură.

În scopul susținerii independenței Inspecției Judiciare, sunt necesare și repartizarea computerizată a lucrărilor, un audit de activitate, înlăturarea oricăror imixtiuni în activitatea inspectorilor, precum și reglementarea strictă a formelor de comunicare publică, pentru asigurarea discreției cercetărilor disciplinare.

Trebuie gândit un Consiliu de Etică, creat prin lege organică, în acord cu recomandările din Avizul nr. 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni. Răspunderea disciplinară și implicarea Inspecției Judiciare trebuie delimitate de domeniul eticii profesionale.

III. Gestionarea resurselor materiale

Măsuri propuse:

1. Trecerea bugetului instanţelor judecătoreşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Soluția legislativă actuală, aflată în contradicție cu recomandările Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni[13], pune o problemă serioasă de independenţă a justiţiei, cât timp bugetul este controlat de puterile executivă și legislativă.

Resursele financiare pot constitui pentru Ministerul Justiției, respectiv puterea executivă, un element de presiune asupra corpului magistraţilor, astfel că este necesară trecerea de îndată a bugetului instanţelor la titularul de drept al gestionarii bugetului puterii judecătoreşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

2. Evaluarea situaţiei tuturor sediilor de instanţe şi parchete prin raportare la cerinţele noilor coduri

Sunt în curs de desfășurare unele lucrări de construcție sau de reabilitare a sediilor instanțelor, finanțate prin împrumuturile de la Banca Mondială. Însă acestea nu au plecat de la studii clare de impact, discutate cu magistrații. Se reabilitează o instanță, dar e posibil ca sediul acesteia să devină neîncăpător, ca urmare a noilor competențe dobândite prin legi recente. Lipsește o coordonare în acest sens.

3. Desfiinţarea instanţelor şi a parchetelor cu un volum de activitate sub 1.500 de dosare pe an

Într-o primă etapă, se impune desfiinţarea tuturor judecătoriilor cu personal situat sub limita de 5 judecători/procurori ori indiferent de numărul de judecători/procurori cu un volum mai mic de activitate decât 1.500 dosare. România este singurul stat din Uniunea Europeană care menţine un sistem judiciar caracterizat îndeobşte ca fiind greoi de administrat şi mai greu de înţeles. Organizarea tribunalelor, ca prim grad de jurisdicţie, trebuia să conducă la o organizare mult mai eficientă a sistemului şi la alocarea resurselor umane într-un mod care să răspundă nevoilor populaţiei. Argumentul că justiţia trebuie să fie cât mai aproape de cetăţeni nu mai este pertinent, deoarece infrastructura permite în prezent deplasarea cestora cât mai rapidă la instanţe. Această necesitate de vecinătate imediată trebuie îndeplinită doar în sistemul de învăţământ sau în cel de sănătate. Or, se constată în România că în localităţi (comune sau oraşe foarte mici) în care nu există spitale sau şcoli, nu mai funcţionează ori funcţionează în condiţii improprii, există întotdeauna o judecătorie unde abundă litigii penale de mică importanţă ori litigii privind tulburări de posesie. Este vorba de cauze în care intervenţia organelor de poliţie şi a organelor administrative ale primăriei ori, de ce nu, chiar a unui mediator (care, de altfel, trebuie să se găsească în interiorul comunităţilor) îşi găsesc mai degrabă justificarea.

4. Înfiinţarea unor mecanisme prealabile de triere a cauzelor. Pârghii alternative de soluționare a litigiilor

Rolul judecătorilor într-un stat ce se pretinde membru al UE nu mai poate fi asumat din perspectiva aspectului că acesta are obligaţia a interveni în absolut toate relaţiile sociale ivite în conflictele de zi cu zi ale cetăţenilor. Statul are obligaţia a stabili pârghiile necesare pentru a soluţiona conflictele minore, de orice natură dintre cetăţeni, dintre cetăţeni ori organele administrative locale ori centrale, dintre alte formaţiuni, un număr limitat de judecători neavând capacitatea necesară pentru a decide în toate conflictele create de relaţiile sociale în număr crescând în societatea actuală. Este necesar a fi identificată formula intervenţiei statului prin alte organe decât organele judiciare în aspectele minore sau de minimă importanţă din conflictele inter-sociale, precum şi impunerea prin lege a unor mecanisme prealabile de triere a cauzelor. Ambele modalităţi vor avea drept rezultat scăderea conflictelor inter-sociale, responsabilizarea cetăţenilor şi scăderea litigiilor.

Spre exemplu, în Franţa şi Germania există diverse modalităţi prevăzute de lege de triere a cauzelor: în Franţa, în cazul litigiilor de muncă procedura prealabilă a Consiliului Patronatelor şi Sindicatelor, în cazul litigiilor comerciale impunerea ca procedură prealabilă a procedurii arbitrajului sau a concilierii, în Germania, în cazul litigiilor privind contravenţiile sau delictele minore, parcurgerea procedurii prealabile în faţa unor organe administrativ-jurisdicţionale organizate fie la primării, fie la organele de poliţie; instituirea regulii de achitare a unor taxe de timbru pentru toate cererile formulate în justiţie.

5. Gestionarea fluxurilor de justițiabili prin sisteme de afișaj electronic în exteriorul sălilor de şedinţă (afişarea electronică a listei dosarelor şi evidenţierea cauzei care este în curs de solutionare) și ticketing pentru compartimentele auxiliare (bonuri de ordine) pentru descongestionarea acestora

Un astfel de sistem se poate obţine printr-un proiect care presupune:

– Montarea unui panou (ecran) central, de dimensiuni mari, la intrarea în instanță, pe care să fie afișate toate ședințele de judecată în curs de desfășurare, cu indicarea numărului sălii de ședință, a locației din clădire (etajul, aripa etc.), a indicativului completului de judecată și, dacă este posibil, a numărului dosarului aflat la ordine.

– Montarea unui panou (ecran), de dimensiuni reduse, la intrarea în fiecare sală de ședință, pe care să se afișeze numărul dosarului aflat la ordine (în prezent, aplicația de înregistrare audio a ședințelor de judecată folosește lista de ședință și funcționează prin selectarea dosarului aflat la ordine, informație ce poate fi preluată cu ușurință de o extensie care să transmită panoului de la intrarea în sală numărul dosarului). Această facilitate este necesară și pentru persoanele cu handicap hipoacuzic.

– Montarea unui sistem de ticketing (bonuri de ordine) la intrarea în fiecare compartiment care are relații cu publicul (registratură, arhivă, birou de relații cu publicul etc.), format din consola operatorului, imprimantă, unitate centrală (server) și dispozitiv de afișare a ordinii, echipamente ce pot fi instalate fără a se interveni în arhitectura clădirii.

Sistemul de ticketing trebuie să permită organizarea a două fluxuri (pentru justițiabili și pentru participanți prioritari conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești), dar și selectarea tipurilor de operațiuni dorite (spre exemplu: studiu dosar, depunere acțiune, informare privind stadiul dosarului, fotocopiere înscrisuri din dosar etc.), astfel încât să poată fi gestionate la nevoie separat, în funcție de specializarea personalului disponibil într-un interval de timp. Un astfel de sistem ar permite și evidențierea statistică a fluxului de persoane și a tipului de operațiuni solicitate, în funcție de care se pot reorganiza compartimentele pe termen lung sau, pe termen scurt, se poate suplimenta personalul auxiliar pentru reducerea timpului de așteptare.

6. Modernizarea transferului dosarelor şi al actelor de procedură prin folosirea tehnologiei informaţiei. Generalizarea dosarelor electronice pentru părți și judecători, introduse cu titlu experimental în câteva instanțe

Scopul constă în reducerea timpului alocat gestionării dosarelor în cadrul instanței și, implicit, a costurilor de personal, eficientizarea circuitului actelor în instanță.

Prin arhivarea dosarelor după un cod de bare generat automat, dosarele dintr-o ședință întreagă pot fi scanate în 30 de secunde la arhivă atunci când grefierul le ridică / înapoiază, încât să nu se mai lucreze manual (în prezent, pentru fiecare dosar se tastează numărul în sistemul ECRIS, este accesată rubrica privind circuitul dosarului, și se salvează modificarea, ore întregi fiind alocate de personalul auxiliar acestei activități).

Aceeași operațiune este realizată și în momentul transferului dosarelor în căile de atac sau al restituirii la instanța de fond. La primire, se efectuează aceeași operațiune, timpul alocat de personalul auxiliar fiind practic irosit cu o activitate care ar putea fi realizată automat. Citaţiile sau comunicările ar putea fi scanate la întoarcerea în instanţă, încât să apară automat în sistemul ECRIS opțiunea de selectare a datei de la care curge termenul pentru următoarea operaţiune, în funcție de care se generează alertele (în prezent, pentru fiecare dosar se tastează numărul în sistemul ECRIS, este accesată rubrica privind comunicarea actelor de procedură și se salvează modificarea, ore întregi fiind alocate de personalul auxiliar acestei activități).

Potrivit Noului Cod de procedură civilă, citaţiile se întorc la instanţă dacă nu sunt înmânate celui citat (cu domiciliul în raza instanţei), iar justițiabilii se vor prezenta și pentru a ridica acte, nu doar pentru a le depune. Efortul grefierilor arhivari este dublu, iar implementarea arhivării după un cod de bare ar crea premisele gestionării mult mai inteligente a dosarelor (depozitare după anumite criterii, cu datele incluse în codul de bare), dar și a actelor de procedură. Aplicația poate fi extinsă, spre exemplu pentru a permite sortarea automată a actelor de procedură, interconectarea cu un serviciu poștal etc. Codurile de bare pot conține senzori detectabili de aparate speciale (cum sunt cele folosite de comercianți), astfel încât orice sustragere a dosarului dintr-o locație (arhivă, spre exemplu) să fie imediat observată.

Investițiile necesare constau în:

– Modificarea aplicației ECRIS pentru a genera codul de bare unic, în funcție de numărul unic al dosarului;

– Crearea unei pagini în aplicația ECRIS cu interfață specială pentru funcțiile la care sunt folosite codurile de bare (spre exemplu: circuitul dosarului în instanță, de la grefierul de ședință la arhivă, de la arhivă la grefierul de ședință (cu selectarea numelui), de la o instanță la alta, introducerea datei comunicării efective a citațiilor potrivit Noului Cod de procedură civilă etc.;

– Modificarea aplicației ECRIS, încât codul de bare să apară pe colțul citaţiilor sau să poată fi printat pe un autocolant și lipit si pe dosar;

– Achiziționarea de echipamente tehnice: cititoare de coduri de bare (2 pe secţie) şi imprimante (1 pentru registratură și 1 pentru arhivă).

Pe colțul citației se poate printa cu imprimantele existente, pe hârtie normală. Numai pentru imprimarea pe autocolant este necesară achiziționarea de imprimante speciale.

Existența dosarelor electronice pentru părți și judecători, introduse cu titlu experimental în câteva instanțe, s-a dovedit o măsură benefică. Aceasta trebuie generalizată.

IV. Gestionarea resurselor umane

Măsuri propuse:

1. Demersuri imediate pentru finanţarea posturilor vacante din schemele de personal şi suplimentarea schemelor de personal în instanţele şi parchetele supraaglomerate. Asigurarea finanţării pentru angajarea de personal auxiliar suficient, astfel încât un grefier să lucreze cu un singur judecător. Angajarea de personal semicalificat în instanţele supraaglomerate, pe bază de contracte individuale de muncă pe termen determinat. Transferul unor atribuții administrative și judiciare de la judecători la grefieri

Măsura are ca scop disiparea activităţilor cronofage dinspre judecător şi grefier către aceste categorii de personal, astfel încât energiile celor dintâi să fie canalizate către activităţile jurisdicţionale, ce necesită specializare. Este inadmisibil ca un judecător să-şi irosească timpul dactilografiind partea introductivă a hotărârii (ce cuprinde susţinerile părţilor şi desfăşurarea procesului), scanând cereri de chemare în judecată, întâmpinări etc., în loc să redacteze considerentele hotărârii, folosind raţionamente complexe, fără a fi presat de problema timpului. Totodată, este inadmisibil ca un grefier cu studii superioare să realizeze munci necalificate (legarea şi numerotarea dosarelor, transportul pe circuitul arhivă> birou propriu> birou judecători> arhivă, trierea de citaţii / alte acte etc.), în condiţiile în care nivelul de pregătire profesională îi permite să fie un asistent al judecătorului (căutarea de acte normative incidente cauzei, inclusiv practică judiciară etc.) și i-ar oferi posibilitatea de a pretinde și obține/câștiga venituri mai mari, în raport de noile atribuții. Angajarea personalului semicalificat presupune costuri mult mai mici decât recrutarea de judecători, produce efecte imediate în ceea ce priveşte percepţia asupra calităţii muncii desfăşurate de judecători şi grefieri, eliminând sentimentul de frustrare datorat faptului că timpul este irosit pentru activităţi necalificate. Personalul necalificat / semicalificat poate fi supus, atunci când este cazul, mobilităţii profesionale (în raza aceleiaşi localităţi cel puţin), în timp ce judecătorii se bucură de inamovibilitate, astfel că reducerea încărcăturii într-o instanţă nu ar permite delegarea / detaşarea judecătorilor la o altă instanţă fără acordul acestora.

2. Reducerea schemelor de personal ale C.S.M. şi M.J., prin reconsiderarea statutului unor categorii profesionale, dar şi a politicii de resurse umane la nivelul acestor instituţii, inclusiv în ceea ce priveşte detaşările magistraţilor

Susţinem necesitatea eliminării din legislație a categoriei personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, fiind de resortul Ministrului Justiției și al Consiliului Superior al Magistraturii inițierea unor demersuri în acest sens și găsirea unor soluții pentru transformarea acestei categorii profesionale.[14]

Nu există vreo justificare constituțională pentru existenţa personalului asimilat magistraţilor, statutul acestora din urmă impunându-se a fi unic şi specific numai celor ce sunt judecători sau procurori. Indiferent de motivele avute în vedere de legiuitor la adoptarea legilor justiţiei, în prezent, o asemenea reglementare este în dezavantajul sistemului judiciar, în ansamblu, cei care doresc a beneficia de statutul şi de drepturile magistraţilor trebuind să aibă şi responsabilităţile acestora în societate, prin accederea efectivă în corpul judecătorilor sau în cel al procurorilor.

Existenţa unei categorii paralele coboară în derizoriu însăşi demnitatea şi statutul funcţiei de judecător şi procuror. „Personalul asimilat” judecătorilor și procurorilor, salarizat similar acestora din urmă și beneficiind de pensii speciale identice, nu îndeplineşte activităţi judiciare în sensul celor prevăzute de Constituţia României, fiind în parte subordonat administrativ puterii executive (prezent în cadrul serviciilor de achiziţii publice şi protocol, a birourilor relaţii cu publicul, la grefa secţiilor CSM, la direcţiile economice şi administrative, la serviciile de resurse umane ori în cadrul birourilor IT), fără a putea fi vorba de atribuţii similare celor care necesită independența judecătorilor sau stabilitatea procurorilor.

Existenţa acestei categorii produce grave confuzii cu privire statutul judecătorului şi procurorului, inducând publicului impresia existenţei unor magistrați „de cancelarie”, subordonaţi administrativ, lucru inacceptabil într-un stat de drept. ”Personalul asimilat” exercită, cel mult, atribuţii specifice consilierilor juridici, fără ca în activitatea lor să existe asemănări cu cea a magistraţilor. Mai mult, ”personalul asimilat” se bucură de drepturi mai extinse decât judecătorii și procurorii înșiși, spre exemplu, beneficiind de număr nelimitat de locuri pentru promovare în grad, realizată printr-un simplu examen, diferit de concursurile de promovare susținute de judecători și procurori, cu concurență acerbă, ori fără a exista, în privința personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nici măcar o procedură de sancţionare disciplinară, până la 14 octombrie 2015.

3. Regândirea competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Este obligatorie regândirea competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a fi eficientă în unificarea practicii judiciare. Înalta Curte de Casaţie trebuie să soluţioneze rapid cererile de pronunțare a unor hotărâri prealabile formulate de instanţele judecătoreşti, ale căror condiţii de exercitare trebuie să devină mai flexibile și mai puţin stricte, eventual accesibile fără a mai aştepta conturarea practicii diferite a instanţelor judecătoreşti prin soluții definitive. Inclusiv sub aspectul asigurării condiţiilor materiale necesare, ICCJ trebuie să aibă confortul și liniștea oricărei curți supreme dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

4. Creșterea capacităților umane și materiale ale Direcției Naționale Anticorupție

Într-un stat măcinat de o corupție endemică, este necesară creșterea capacităţii instituţionale de luptă împotriva corupţiei, inclusiv pentru recuperarea prejudiciilor, care descurajează fenomenul. Dat fiind că volumul de activitate al DNA s-a triplat față de înființare[15], acesta reprezintă principala vulnerabilitate și marea provocare a instituţiei, volumul de activitate și complexitatea cauzelor depășind resursa fizică existentă.

Declaraţia adoptată de Adunarea Generală a Reţelei Partenerilor Europeni împotriva Corupţiei şi Reţelei Europene a Punctelor de Contact Naţionale (EPAC/EACN), care a avut loc la 20 noiembrie 2015, la Paris, relevă faptul că fenomenul corupţiei reprezintă o serioasă ameninţare pentru dezvoltare şi stabilitate, are consecinţe negative la toate nivelurile de guvernare şi subminează încrederea publică în democraţie și impune factorilor de decizie europeni întărirea luptei împotriva corupţiei, în special introducerea unui schimb automat transfrontalier de informații financiare pentru investigarea faptelor de corupţie, accesibil agenţiilor/instituţiilor de aplicare a legii, stabilirea unui instrument corespunzător atât la nivel naţional, cât şi transnaţional, pentru protejarea martorilor cheie ameninţaţi şi a celor care denunţă infracţiuni de corupţie și intensificarea cooperării şi a schimbului de informaţii dintre autorităţile anticorupţie şi structurile de supraveghere a poliţiei din Europa, prin utilizarea noului instrument de comunicare EPAC/EACN din cadrul Platformei pentru Experţi Europol.

V. Transparența, responsabilitatea și relațiile internaționale ale Consiliului Superior al Magistraturii

Măsuri propuse:

1. Adoptarea urgentă a procedurii revocării membrilor CSM

Este necesară adoptarea urgentă a procedurii revocării membrilor CSM. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 196/2013, a constatat că dispoziţiile art. 55 alin. (4) şi (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstituţionale. De la acea dată, procedura revocării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă, de mai bine de trei ani, un aspect nereglementat, de natură a permite membrilor Consiliului Superior al Magistraturii să își exercite funcţia fără responsabilitate față de magistraţi, dar și de cetăţeni, în mod firesc afectaţi de deciziile luate de aceștia asupra justiţiei.

Procedurile de revocare a membrilor CSM nu trebuie să mai fie blocate de președinți de instanță, așa cum s-a întâmplat la una dintre cele mai mari instanțe din țară la începutul anului 2013, indiferent de unde provine membrul CSM supus procedurii revocării. Adunările generale în acest sens trebuie să devină obligatorii.

2. Prezentarea raportului pe justiție în fața magistraților de la instanțe și parchete

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să prezinte raportul pe justiție în fața instanțelor și a parchetelor, magistrații putându-l adopta sau respinge în adunările lor generale. Politicile publice și deciziile trebuie discutate periodic în adunările judecătorilor și procurorilor, pe forumurile de discuții ale magistraților, cu asociațiile profesionale și societatea civilă.

Un vot de blam în adunările generale legat de raportul CSM într-o proporție însemnată (spre exemplu, 2/3 din numărul magistraților ce constituie adunarea generală de la 2/3 din instanțele în cauză) trebuie să fie similar unei revocări, cu obligația morală a membrului CSM de pe acel palier de a-și prezenta demisia.

3. Atragerea oricăror finanțări posibile din fonduri europene

CSM a fost perceput ca un salon de odihnă și recreere, în care membrii săi vizitează destinaţii exotice, beneficiază de diurne și indemnizații serioase și au realizări invers proporționale cu acestea. În ultimii 6 ani, nici măcar un studiu de drept comparat serios, legat de instituții din state civilizate și înaintate din perspectiva justiției nu a fost realizat. CSM pare un vapor în derivă. Presa arată, fără a fi combătute aceste afirmații de CSM, că în anul 2014 s-au propus Comisiei Europene patru proiecte în vederea finanțării din fonduri europene, trei din acestea fiind refuzate.[16] De asemenea, au fost refuzate unele finanțări.[17] Aceste aspecte sunt incalificabile.

4. Publicarea materialelor discutate pe ordinea de zi a ședințelor

Notelor direcțiilor și serviciilor la care se face referire în ordinea de zi a ședințelor de Plen sau de secții trebuie publicate pe site-ul CSM. Accesul la Emap trebuie deschis tuturor magistraților români, fără limite. Opiniile separate trebuie motivate, pentru toate hotărârile individuale adoptate în CSM.

 5. Transferul unor competenţe tehnice

Consiliul Superior al Magistraturii are obligația de a transfera în continuare atribuții administrative la curțile de apel sau parchetele de pe lângă curțile de apel, pentru a împiedica acapararea ordinii de zi de chestiuni legate de transformarea unor funcții de șofer, aprod, grefier etc. Instanțele trebuie încurajate pentru autonomie în multe decizii administrative de interes local, însă practicile administrative trebuie corelate printr-un ghid sau regulament.

6. Valorificarea prezenţei în Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se implice mai serios în cadrul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare. Trebuie propuse proiecte din partea României, trebuie exploatată deschiderea colegilor din statele membre pentru asistența colegilor români.


[1] Disponibil aici.
[2] Magistraţii protestează împotriva modificării legilor justiţiei. UPDATE semnături: 1366.
[3] CSM pregăteşte cel mai mare experiment judiciar – test de rezistenţă a sistemului de justiţie la metehnele anilor `90.
[4] Peste 1000 de magistraţi români protestează faţă de problemele recurente privind stabilirea şi plata remuneraţiei. UPDATE: 1420 de susținători.
[5] A se vedea această pagina web, respectiv pagina web disponibilă aici.
[6] Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 54 alin.(1) teza întâi din Legea nr. 317/2004 sunt constituţionale în măsura în care persoana aleasă pentru ocuparea unui loc vacant îşi exercită calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru restul de mandat rămas până la expirarea termenului de 6 ani. Nu a existat o asumare publică a lipsei de reacţie care a permis ingerinţa în funcționarea unei autorități publice cu rol de garant al independenței justiției, din partea membrilor CSM care ar fi beneficiat în mod direct de efectele hotărârii Senatului, dar și din partea membrilor CSM care au acceptat tacit o astfel de situație, printre aceștia regăsindu-se și Ministrul Justiției. Disponibil aici.
[7] Decizia nr. 374 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (1) teza întâi şi art. 57 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
[8] A se vedea Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Fundamentele managementului organizației, ediţie nouă, Editura Universitară, București, 2008, p. 94 şi următoarele.
[9] Calculul are în vedere dispoziţiile Legii nr. 340/2015 a Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pe anul 2016, unde câștigul salarial mediu brut pentru anul 2016 a fost stabilit la nivelul sumei de 2.681 lei, însă trebuie avut în vedere faptul că legea salarizarii urmeaza a fi aplicata gradual, de aceea previziunile noastre au avut in vedere ritmul de creștere a acestui venit mediu pe economie, conform istoricului din domeniul asigurarilor sociale de stat.
[10] Hotărârea este disponibilă aici.
[11] Aceste date au fost obținute în urma unui demers lansat de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România în cursul anului 2016, prin care au fost solicitate informaţii în acest sens de la autorități reprezentative din alte sisteme judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene (ministere ale justiției, consilii judiciare/ale magistraturii, școli de magistratură etc.). Materialul urmează a fi publicat în Revista Forumul Judecătorilor nr. 2/2016.
[12] A se vedea, spre exemplu, acest raport.
[13] A se vedea Opinia nr. 2/2001 a CCJE, par. 11, disponibilă aici.
[14] Disponibil aici.
[15] Disponibil aici.
[16] Disponibil aici.
[17] Disponibil aici.


Judecător Dragoș Alin Călin
Curtea de Apel București

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week