Jurisprudenţă inedită CITR (16): creditorul garantat are dreptul să fie înscris cu dobânzi în tabelul suplimentar?
12 august 2016 | Adrian Ștefan CLOPOTARI
Adrian Ștefan Clopotari
Regula stopării curgerii accesoriilor pentru creanţele născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei este tranşantă, însă interpretarea excepţiei destul de şovăielnică. Excepţia are în vedere dreptul creditorilor garantaţi de a calcula accesorii în caz de valorificare a bunului obiect al garanţiei în anumite condiţii.
Dar asta înseamnă că creditorul garantat are dreptul să pretindă debitoarei plata dobânzilor înainte de vânzare? Dacă nu are acest drept, există măcar dreptul de a se înscrie la masa credală cu aceste dobânzi? Dacă nu se recunoaşte acest drept, atunci cum va putea obţine plata accesoriilor? Neînscrierea la masa credală a accesoriilor se traduce în imposibilitatea de a le pretinde ulterior? În fond, aceste accesorii sunt creanţe născute ulterior deschiderii procedurii sau anterioare, urmând regimul debitului principal?
Problemele de drept sunt identice în aplicarea Legii insolvenţei, fie că vorbim de Legea nr. 85/2006 sau nr. 85/2014.
Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 decretează că „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii”, ruda acestuia din Legea nr. 85/2014 având un conţinut similar, art. 80 alin. (1) arătând că „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 103”.
Excepţia este înscrisă la alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula”. Aceeaşi excepţie este reluată la art. 103 din Legea 85/2014 „creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment”.
B. STAREA DE FAPT
În procedura de insolvenţă în formă generală, creditorul bancar a fost înscris în tabelul definitiv, cu o creanţă garantată cu un imobil din averea debitoarei. După deschiderea procedurii de faliment, creditorul garantat a formulat o declaraţie de creanţă pentru înscrierea în tabelul suplimentar cu dobânzile acumulate între data deschiderii procedurii de insolvenţă şi data falimentului.
Problema de drept care s-a pus în cauză este aceea dacă, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006[1], se impune, în raport de calitatea de creditor garantat, înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe a valorii dobânzii acumulate în perioada de observaţie.
Învestite cu soluţionarea aceleiaşi probleme de drept, o curte de apel a răspuns în mod afirmativ, în timp ce o alta a răspuns negativ. Redăm în cele ce urmează motivările, urmând ca la final să expunem şi poziţia CITR.
C. MOTIVE PENTRU CARE DOBÂNZILE SE ÎNSCRIU ÎN TABELUL SUPLIMENTAR
1. împrejurarea că sumele cu care creditorul a solicitat să fie înscris în tabelul suplimentar izvorăsc dintr-o creanţă născută anterior deschiderii procedurii nu fac inadmisibilă cererea de înscriere în tabelul suplimentar.
2. cu toate că izvorul creanţei este o creanţă bancară născută anterior procedurii, sumele în discuţie nu sunt anterioare procedurii, fiind născute în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment – ipoteză vizată de art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2005, care arată că tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora.
3. Invocarea de către recurenţi a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în sprijinul susţinerii că în tabelul suplimentar pot fi înscrise numai creanţe principale, este lipsită de pertinenţă. Potrivit textului invocat, „Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care niciun plan de reorganizare nu este confirmat.” Ipoteza textului nu are legătură cu speţa de faţă, câtă vreme în cauză nu este vorba de accesoriile creanţelor născute după data deschiderii procedurii, ci de accesoriile unor creanţe născute anterior deschiderii procedurii, situaţia care aduce în discuţie eventuala incidenţă a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2).
4. Prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 nu pot fi interpretate în sensul că s-ar opune calculării accesoriilor la o creanţă garantată, după întocmirea tabelului definitiv, din moment ce excepţia instituită de la art. 41 alin. (2) de la regula consacrată de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 priveşte tocmai posibilitatea calculării accesoriilor şi după deschiderea procedurii insolvenţei, instituind o singură limită, cea privind valoarea superioară până la care aceste accesorii vor putea fi încasate – constând în preţul valorificării activelor asupra cărora poartă garanţia.
5. Fraza a II-a a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 infirmă susţinerea că accesoriile ar putea fi percepute numai până la momentul întocmirii tabelului definitiv al creanţelor, întrucât textul face referire la suma (principal şi accesorii) înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat. Or, tabelul definitiv consolidat, astfel cum rezultă din art. 3 pct. 19 din Legea nr. 85/2006 cuprinde nu numai creanţele ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe, ci şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar.
6. În concluzie, Curtea de apel constată că art. 3 pct. 18 din Legea nr. 85/2006 nu face vreo diferenţiere între felul creanţei (principal sau accesoriu) care poate fi înscrisă în tabelul suplimentar, iar normele art. 41 alin. (1) şi (2) şi alin. 4 din Legea nr. 85/2006 nu exclud perceperea accesoriilor la creanţele garantate.
7. S-ar putea eventual discuta de utilitatea înscrierii în tabel a unor astfel de creanţe, câtă vreme art. 41 alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2006 vorbeşte de calculul lor („accesoriile ce se vor calcula”) la momentul valorificării bunului garantat şi din moment ce ele nu vor putea fi încasate decât din valoarea preţului obţinut pentru bunul garantat. Însă, în condiţiile în care nu există o normă expresă care să excludă înscrierea în tabel a accesoriilor certe, lichide şi exigibile, aferente unei creanţe garantate, Curtea reţine că în mod judicios s-a dispus în cauză în sensul înscrierii acestora.
Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 7530/13.11.2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
D. MOTIVE PENTRU CARE DOBÂNZILE NU SE ÎNSCRIU ÎN TABELUL SUPLIMENTAR
1. Creanţa asupra căreia creditoarea contestatoare solicită calcularea şi înscrierea valorii dobânzii acumulate, este una născută înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, înscrisă ca atare în tabelul preliminar.
2. Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nicio dobândă, majorare ori penalitate de orice fel, cheltuială numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
3. Interdicţia vizează fără vreo limită momentul ulterior deschiderii procedurii insolvenţei. Urmează că regula instituită de textul de lege menţionat se aplică oricărei încercări de calculare de accesorii după acest moment până la închiderea procedurii, inclusiv, deci momentului la care potrivit legii se întocmeşte tabelul suplimentar de creanţe
4. Textul art. 41 alin. (2) nu reprezintă o excepţie de la regula instituită de art. 41 alin. (1) menţionat, ci are în vedere modalitatea în care se înscriu în tabelul definitiv (iar nu în tabelul suplimentar de creanţe) creanţele garantate, respectiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare precum şi modalitatea prin care creanţele garantate vor putea fi calculate şi achitate la valoarea garanţiei astfel stabilite, respectiv doar în măsura în care bunurile aduse în garanţie se vor valorifica la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv. Aceste dispoziţii, aşa după cum se poate observa, privesc calcularea şi achitarea creanţelor garantate la momentul vânzării bunului garantat, pe baza unui calcul în raport de preţul vânzării bunului iar nu a cuantumului creanţei înscrisă în tabelul suplimentar de creanţe aşa după cum se pretinde de către creditoarea apelantă.
5. Nici trimiterea la prevederile art. 123 din Legea nr.85/2006privind distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor nu este relevantă în ce priveşte obiectul contestaţiei acesteia, plata cu prioritate a creanţelor garantate în care se găseşte creanţa acesteia şi ordinea de prioritate instituită neputând fi împiedicate.
6. Plata efectivă a capitalului şi a dobânzilor a căror înscriere se solicită se va realiza în funcţie de suma efectiv obţinută din valorificarea garanţiei în sensul că dacă garanţia a fost valorificată la un preţ mai mare decât cel evaluat de lichidator, suplimentul obţinut revine tot creditorului garantat, în vederea recuperării întregii creanţe principale şi a accesoriilor, chiar dacă pentru suma ce excede evaluării, creanţa fusese trecută chirografară.
7. Aşa după cum s-a arătat, în situaţia valorificării bunurilor din averea debitoarei grevate de ipoteca contestatoarei apelante, sumele vor fi distribuite creanţei acesteia cuprinzând tot capitolul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, în conformitate cu clauzele contractului de credit încheiat între părţi, gradul de acoperire al creanţei astfel constituită fiind în funcţie de suma obţinută din vânzarea garanţiei.
Argumentele au fost extrase din Decizia nr. 141/31.03.2015 a Curţii de Apel Alba Iulia. În același sens, se poate prelua motivarea din Decizia nr. 797/24.04.2015 a Curții de Apel Bacău.
E. OPINIA CITR
Dreptul creditorului garantat de a calcula accesorii la creanţele anterioare deschiderii procedurii şi a pretinde plata acestora se naşte doar dacă preţul vânzării bunului obiect al garanţiei este superior valorii creanţei cu care a fost înscris creditorul în tabelul definitiv.
Observăm că suntem în prezenţa unei adevărate condiţii suspensive. Creanţele se nasc retroactiv, fiind obligaţii din perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data falimentului. Înscrierea în tabel fără condiţie poate conduce la o pondere artificială de vot a creditorului garantat. Totodată, acesta ar putea primi distribuiri de sume cu o valoare mai mare decât ar fi îndreptăţit, în calitatea sa de chirografar, în situaţia în care se face aplicarea art. 121 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sau 159 alin. (3) din Legea nr. 85/2014[2].
Dacă conchidem că sunt creanţe născute după data deschiderii procedurii, însă lovite de condiţie suspensivă, creditorii au obligaţia de a formula declaraţie de creanţă? Lipsa înscrierii accesoriilor în tabelul suplimentar sau definitiv consolidat este sancţionată cu decăderea acestor creditori din dreptul de a şi le recupera din preţul vânzării? Art. 109 alin. (4) arată că: „titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 76”[3].
Răspundem negativ şi indicăm că art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, precum şi art. 80 alin. (1) şi 103 din Legea nr. 85/2014 reglementează adevărate excepţii de la regula înscrierii în tabel a creanţelor anterioare. Textele fac vorbire de „accesoriile ce se vor calcula până la data valorificării bunului”. Creditorii au dreptul să formuleze declaraţie de creanţă, pe care, analizând-o, lichidatorul o va admite sub condiţia suspensivă a valorificării bunului la o valoare superioară creanţei. Dacă creditorii nu-şi exercită acest drept, iar obiectul garanţiei este vândut la o valoare superioară, lichidatorul va fi obligat oricum să achite accesoriile calculate de creditor, neputând opune decăderea acestuia din dreptul de a le încasa.
Astfel, creditorii nu suferă niciun prejudiciu prin neînscrierea accesoriilor. Întărim această concluzie, cu argumentul că nici art. 121 din Legea nr. 85/2006, nici 159 din Legea nr. 85/2014 nu condiţionează plata accesoriilor de înscrierea acestora în tabelul suplimentar, respectiv a celui definitiv consolidat[4].
[1] Sau 80 din Legea nr. 85/2014.
[2] Cu privire la acest ultim drept, a se vedea Adrian Ştefan Clopotari, Andra Buţiu, Dreptul creditorului garantat de a participa la orice distribuire de sume realizată înainte de vânzarea garanţiei sale.
[3] Echivalentul art. 146 alin. (6) din Legea nr. 85/2014: („Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cerere de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 114”).
[4] Astfel, distribuirile din valorificarea obiectului garanţiei se efectuează în temeiul art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006 „fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: (…) 2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii”. Legea nr. 85/2014 conţine prevederi similare la art. 159 alin. (1) pct. 3.
Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
