Secţiuni » Sistemul judiciar » Alegeri CSM
Alegeri CSM
4 comentarii

Un nou început…
12.08.2016 | Roxana ANDRIESCU

Secţiuni: Alegeri CSM, Opinii, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Luni, ora 7.00 dimineaţa. Încerc să mă gândesc la tot ce am de făcut în acea zi. Sunt prea obosită însă. Lucrasem şi în weekend la birou şi ajunsesem târziu acasă.

Ajung la birou. Primul impact este năucitor. Aceeaşi încăpere neprimitoare. Aprind lumina. Primul instinct este să deschid fereastra pentru a putea respira, dar îmi amintesc imediat că nu există. Mă aşez la birou şi aerul condiţionat mă loveşte în creştetul capului. Peste tot sunt numai dosare, unele pentru motivare, altele de verificat în procedura prealabilă. Găsesc şi câteva mape cu încheieri, iar unele dintre ele trebuie motivate. Observ şi mapa cu cereri de urgentare. Intră un grefier cu alte dosare şi cereri pentru comunicare încheieri. Încerc să stabilesc ce să fac mai întâi. Sună între timp şi telefonul. Mâine se dau restanţele. Nu reuşisem să ajung să motivez de mai bine de 3 săptămâni. Nu voi reuşi nici acum să scad ceva. Am avut două săptămâni încărcate, cu 4 şedinţe de judecată. În weekend am făcut pronunţări şi tot nu le terminasem. Mai motivasem hotărâri de la sector pe care nu mai reuşisem să le fac. Mă gândesc că voi motiva mai mult în concediu. Dar asta doar dacă mi se va acorda având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere care este în sensul ca: „Cererile de concediu formulate de către judecători pentru perioada vacanţei judecătoreşti vor cuprinde menţiuni referitoare la numărul hotărârilor judecătoreşti neredactate în termenul prevăzut de lege. În funcţie de numărul acestora, preşedinţii de secţii vor analiza dacă se impune sau nu avizarea favorabilă a acestora.” Mă uit pe cererile de urgentare. Aş vrea să motivez dosare mai urgente şi mai dificile, dar la birou mereu apare ceva urgent de făcut. Plec târziu de la birou. De multe ori mai lucrăm şi acasă. A doua zi aceeaşi forfotă, aceeaşi agitaţie. Acelaşi aparat de aer condiţionat deasupra capului. Acelaşi birou mic, plin de dosare şi plin de praf. Aceeaşi uşă deschisă pentru a putea respira aerul viciat de pe hol. Acelaşi zgomot. Aş vrea să am un birou cu geam, spaţios, cu biblioteca atât de necesară, organizat, un birou în care să pot lucra în linişte, să pot citi nu numai dosare, dar şi doctrină, jurisprudenţă. Aş vrea să am şi timpul atât de necesar pentru toate acestea şi să nu sacrific timpul pe care trebuie să-l acord familiei. Aş vrea un volum normal de muncă, de 8 ore pe zi. Aş vrea să am timp şi să mă odihnesc. Îmi dau seama că până acum chiar am crezut că va fi cineva care se va preocupa de toate acestea. Că va pleca cineva dintre noi şi va duce mesajul nostru mai departe. Nu s-a întâmplat aşa. Din contră, măsurile care s-au luat s-au raportat doar la numărul de dosare ce trebuie soluţionate şi la termenul rezonabil de soluţionare. Nu ştiu dacă s-a gândit cineva şi la sacrificiile pe care le facem pentru a face faţă volumului de muncă, pentru a da chiar şi în aceste condiţii soluţii corecte, pentru a nu face totuşi rabat de la calitate. Există o preocupare deosebită pentru a răspunde destinatarilor actului de justiţie dar fără a se ţine cont de situaţia concretă. Aş vrea să fie cineva care să le spună ce se întâmplă, să le spună câte ore se lucrează zilnic, câte dosare studiem, cât timp este necesar redactării hotărârilor. De altfel, mulţi dintre ei observă şi în şedinţele de judecată numărul de dosare pe care le avem, unele dintre ele având chiar foarte multe volume. S-a întrebat vreodată cineva cât timp ar trebui să alocăm studierii unui astfel de dosar filă cu filă? Pentru că aşa le studiem. Încerc să nu mai caut răspunsuri la aceste întrebări. Am în sertar o sesizare făcută împreună şi cu alţi colegi către Inspecţia Muncii cu privire la condiţiile de muncă la care nu am primit până în prezent niciun răspuns şi o invitaţie către doamna ministru Raluca Prună pentru a veni să constate condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea şi a lua măsuri în acest sens. Niciun răspuns până acum de la doamna ministru. Oare problemele pe care le-am semnalat sunt atât de puţin importante? Activitatea noastră este de o importanţă vitală în orice societate democratică. Avem o răspundere imensă. Şi totuşi nu avem niciun răspuns. Nu înţeleg exact ce se întâmplă. Aş vrea să vorbesc cu cineva, să-i prezint realitatea. Îmi amintesc că pe birou găsisem într-o zi un anunţ cu privire la calendarul alegerilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Mă uit pe calendar. Mai sunt câteva zile până expiră data depunerii candidaturilor. Mai am şi o şedinţă de judecată în care trebuie să intru. Trebuie să fac şi un proiect. Mă gândesc cu toate acestea să candidez. Nu văd o altă soluţie în acest moment. Nu am avut niciodată o funcţie de conducere dar cu siguranţă mă voi descurca. Vreau să duc mai departe mesajul meu şi al colegilor. Vreau să primesc un răspuns. Sunt probleme importante care aşteaptă de mult timp o rezolvare şi care pun în pericol înfăptuirea justiţiei. În aceste condiţii, mă prezint în faţa colegilor:

Roxana Andriescu, judecător la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă.

Proiectul privind principalele obiective pe care le voi urmări în cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii

1. Normarea muncii judecătorilor prin asigurarea unui volum optim de muncă.

Pentru realizarea acestui obiectiv se impune efectuarea unei evaluări din care să rezulte volumul de activitate ce poate fi realizat de un judecător într-un interval de 8 ore zilnic, volum care se raportează la toate activităţile desfăşurate de un judecător: pronunţări, motivări, verificarea dosarelor din procedura prealabilă, verificare încheieri, timpul alocat studiului dosarelor, a legilor care se aplică, a jurisprudenţei şi doctrinei, etc. La acest program se impune participarea şi a unor specialişti: medici de medicina muncii şi psihologi care pot aprecia limitele suportabilităţii fizice şi psihice raportat la specificul activităţii noastre. Această evaluare se va face prin raportare la un program normal de 8 ore zilnic, excluzând sîmbăta şi duminica.

În urma acestei evaluări se vor face propunei pentru a se mări numărul de judecători la instanţele foarte încărcate, inclusiv măsuri pentru asigurarea funcţionării acestor judecători la aceste instanţe prin asigurarea unor condiţii de lucru cu tot ce implică aceasta. Se va lua în calcul atunci când se vor face propunerile de suplimentare a schemelor de judecători şi a faptului că oricând pot interveni şi situaţii care pot duce la îngreunarea activităţii celorlalţi judecători: concediu de creştere a copilului, delegări, detaşări, concedii medicale şi de odihnă astfel ca şi în aceste situaţii care intervin destul de des să nu fie perturbat volumul de activitate al celorlalţi judecători.

Este important ca, indiferent de forma în care va fi efectuată, această evaluare să reflecte date cât mai precise pentru ca în baza acesteia să se facă propuneri concrete pentru finanţarea necesarului de resurse umane.

Pentru reducerea volumului de activitate la instanţele supraîncărcate ar trebui iniţial avansate şi propuneri de modificare a Codului de procedură civilă şi aici mă refer la prevederi clare fără posibilitatea de interpretare cu privire la lipsurile cererii de chemare în judecată care conduc la anularea cererilor şi care au până la urmă rolul de a disciplina justiţiabilul sau cu privire la admiterea cererilor de reexaminare (clarificarea sintagmei “dispusă eronat”), la imposibilitatea depăşirii termenului de 10 zile pentru complinirea lipsurilor. Sunt necesare şi propuneri pentru creşterea duratei termenului de motivarea a hotărârilor, structura hotărârii judecătoreşti, o structură mai simplificată.

Asumarea de către Guvern a necesarului de resurse umane va necesita şi o implicare activă a Consiliului prin prezentarea situaţiei reale a sistemului judiciar, prin invitarea reprezentanţilor Guvernului pentru a vedea în mod concret şi direct activitatea unui judecător, ce implică aceasta, timpul alocat acestei activităţi, pentru a observa eforturile supraomeneşti care se depun în înfăptuirea actului de justiţie.

Tot în sensul asigurării unui volum optim de muncă poate fi avută în vedere şi redistribuirea posturilor de la instanţele cu activitate mai scăzută dar o astfel de redistribuire trebuie corelată foarte bine cu situaţia reală a instanţelor implicate; nu ştim însă în ce măsură se rezolvă problema numărului necesar de judecători la nivelul întregii ţări.

De asemenea se pot lua şi măsuri provizorii cu privire la stabilirea unui termen mai mare de verificare a cererilor de chemare în judecată şi de declarare a căilor de atac pentru a se mai reduce la instanţele foarte încărcate volumul de muncă dar trebuie avut în vedere că o astfel de măsură are efect doar pe termen scurt, iar în timp va duce la o încărcare a şedinţelor de judecată.

Până la determinarea volumului optim de muncă se poate introduce în sistemul informatic Ecris un punctaj anual mai redus al cauzelor ce pot fi soluţionate anual, dar această măsură pe termen scurt va conduce la creşterea duratei de soluţionare a cauzelor.

Se observă, aşadar, că măsurile cele mai eficiente rămân cele privitoare la asigurarea unui volum optim de muncă, a unui număr optim de judecători raportat la încărcătura instanţelor şi la o redistribuire raţională a posturilor de judecători între instanţe.

Munca pe care o desfăşurăm este esenţială în orice societate democratică. Lucrând şi în condiţii de muncă improprii ni se impune soluţionarea unui număr foarte mare de dosare, normarea muncii fiind inexistentă. În aceste condiţii suntem permanent monitorizaţi cu privire la numărul de dosare soluţionate, redactate în termen; se lucrează cu mult peste 8 ore pe zi, inclusiv în weekend, iar concediile noastre sunt ca şi inexistente; mai mult, acordarea concediilor, care oricum sunt destinate de majoritatea dintre noi redactării hotărârilor, a devenit condiţionată de numărul de hotărâri restante (existând în acest sens la Tribunalul Bucureşti si o hotărâre de colegiu pe care am atacat-o în instanţă) în condiţiile în care trebuie să soluţionăm şi să motivăm un număr foarte mare de dosare care în niciun caz nu pot fi soluţionate şi motivate într-un timp normal de muncă.

Încă mai avem dispoziţii legale potrivit cărora pronunţările se fac în aceeaşi zi cu cea a şedinţei de judecată, iar redactarea hotărârilor în termen de 30 de zile. Aceste dispoziţii legale sunt însă inaplicabile în sistemul actual în care toate dosarele, imediat ce sunt înregistrate, sunt aduse pe biroul judecătorului pentru începerea procedurii prealabile şi în condiţiile în care şedinţele de judecată sunt încărcate, extrem de obositoare, durează mult, nemaivorbind de şedinţele de judecată care încep după ora 13:00 din cauza lipsei sălilor de judecată. La Tribunalul Bucureşti de exemplu se intră în şedinţe şi de 4 ori pe luna (aceasta fiind regula la secţiile civile), iar cel puţin două dintre aceste şedinţe sunt de minim 40 de dosare, unele având un număr impresionant de volume. Nu mai vorbim de timpul alocat verificării încheierilor de şedinţă şi verificării dosarelor aflate în procedura prealabilă.

Normarea muncii este un pas important spre o justiţie sănătoasă, care să ne acorde timpul necesar studiului dosarelor, studiului jurisprudenţial, studiului doctrinei, deliberărilor, motivărilor şi nu în ultimul rând odihnei atât de necesare şi importante în activitatea noastră. Neexistând o astfel de normare nu se poate face de altfel nici o delimitare a muncii pe care ar trebui să o prestăm în condiţii normale de muncă şi munca forţată interzisă de art. 42 din Constituţie şi art. 4 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Interesul destinatarilor actului de justiţie este nu doar de a obţine în termen scurt o hotărâre cât mai ales ca acea hotărâre să reflecte o soluţie dată în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale, o soluţie temeinic argumentată prin raportare la toate probele pertinente, concludente şi utile care s-au administrat şi care pot contura soluţia mai apropiată de adevăr.

Prin acordarea unor astfel de condiţii de muncă şi lipsa unei normări a muncii ne sunt încălcate drepturile fundamentale recunoscute de Constituţie şi Convenţiile internaţionale, respectiv dreptul la viaţă – art. 22 din Constituţie şi art. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, dreptul la muncă (acest drept incluzând şi dreptul la măsuri de protecţie socială: securitatea şi sănătatea salariaţilor, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, formarea profesională, durata normală a zilei de lucru) – art. 41 din Constituţie şi art. 4 din Convenţia europeană a drepturilor omului, dreptul la viaţa de familie care este grav afectată din cauza timpului acordat acesteia (dincolo de roba pe care o purtăm suntem oameni normali, cu viaţă de familie, avem răspunderi legate de viaţa de familie) – art. 26 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Munca într-un asemenea mediu, care reprezintă un stres permanent şi ne pune în pericol viaţa, epuizarea fizică şi psihică din cauza volumului mare de muncă determinat de inexistenţa unei normări a muncii, monitorizarea lunară vizând doar date statistice (numărul dosarelor motivate şi nu şi complexitatea acestora-timpul alocat pronunţării şi motivării unui dosar complex putând fi chiar şi echivalentul timpului alocat pentru soluţionarea a 10-15 dosare) sunt factori de presiune asupra noastră care pot avea consecinţe negative asupra actului de justiţie. Desfăşurăm o activitate intelectuală, soluţionăm de multe ori dosare complexe care implică alocarea unui timp mare de studiu şi avem nevoie de timp pentru a analiza cu atenţie cauzele deduse judecăţii, mai ales că, în multe dintre acestea, dăm soluţii definitive, astfel că o statistică precum cea aferentă unei activităţi de producţie, o monitorizare permanentă (raportări lunare şi chiar şi de mai multe ori pe lună), nu pot avea decât consecinţe negative, nu pot fi percepute de noi decât ca factori de presiune care nu ar trebui să se regăsească în acest sistem.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că este deosebit de important ca acest obiectiv să fie unul dintre priorităţile acestui Consiliu.

Bineînţeles că pot exista şi alte opinii cu privire la identificarea volumului optim de muncă pe care le voi susţine atât timp cât acestea ar conduce la rezultate care să înlăture discrepanţele şi dezechilibrele existente în sistem referitoarea la activitatea unui judecător.

Important este să se concretizeze în cel mai scurt timp posibil acest deziderat care în realitate nu reprezintă decât revenirea la o situaţie de normalitate.

2. Măsuri pentru verificarea periodică a aplicaţiei Ecris

Am în vedere aici disfuncţionalităţile pe care le observăm periodic (imposibilitatea utilizării acestui program anumite intervale de timp, chiar de mai multe ori pe săptămână), aspect care nu este deloc justificat raportat la complexitatea acestui program.

Se impune şi efectuarea unei expertize informatice privind acest program pentru a se verifica totodată şi repartizarea echitabilă a cauzelor între complete şi toate intervenţiile efectuate până în prezent la acest sistem.

Totodată ar trebui instituită şi obligativitatea raportării periodice de către instanţe şi consemnării de către acestea a tuturor intervenţiilor în acest sistem şi a motivelor care au determinat aceasta: blocare complete, scăderi sau creşteri ale volumului de activitate şi posibilitatea accesării de către fiecare judecător a aplicaţiilor care vizează activitatea tuturor judecătorilor, pentru o analiză comparativă.

Ne confruntăm chiar şi cu situaţii în care, la începutul vacanţei judecătoreşti şi la finalul anului nu se pot acorda termene la 2 luni distanţă, completele nefiind deschise nu se pot introduce aceste termene în Ecris, existând şi hotărâri de colegiu în acest sens, ceea ce conduce automat la obligativitatea rulării unui volum mare de dosare în ultimele şedinţe de judecată (când starea de epuizare a judecătorilor este maximă), de fapt a tuturor dosarelor care nu au fost soluţionate până la acel moment şi inclusiv a celor care se află în procedura prealabilă la acel moment. Apreciez că o astfel de măsură care obligă judecătorul să dea în orice situaţie termen de judecată în şedinţa imediat următoare reprezintă de fapt o imixtiune în activitatea de judecată, termenul de judecată fiind un aspect care poate fi apreciat doar de judecător de la caz la caz, în funcţie de urgenţa cauzei, probele ce se administrează, solicitările părţilor, etc. Judecătorul este suveran în cauzele pe care le judecă, inclusiv cu privire la acordarea termenelor de judecată.

Apreciez că realizarea acestui obiectiv nu poate fi decât benefică actului de justiţie datorită implicaţiilor majore pe care le comportă o bună funcţionare a programului care gestionează practic toate dosarele.

3. Salarizarea corespunzătoare a judecătorilor având în vedere răspunderea acestora, interdicţiile pe care le au şi demnitatea profesiei.

O remunerare adecvată, care apreciez că în prezent nu există, are totodată şi rolul de a-i proteja de ingerinţe exterioare.

Problema remunerării trebuie văzută şi din perspectiva faptului că judecătorii au, cel puţin în prezent, prea puţin timp care să fie alocat vieţii de familie ceea ce implică eforturi financiare substanţiale în suplinirea acestuia.

4. Asigurarea unor sedii corespunzătoare desfăşurării activităţii noastre.

Încă există multe instanţe care îşi desfăşoară activitatea în condiţii improprii şi care ne pun în pericol viaţa şi sănătatea.

Chiar locul în care personal îmi desfăşor activitatea este neadecvat necesităţilor pe care le implică activitatea noastră.

La Tribunalul Bucureşti, de exemplu, putem constata:

– existenţa unor birouri care nu au aerisire şi lumină naturală (iluminatul artificial şi insuficient creşte solicitarea ochilor, apar dificultăţi de focalizare, vedere înceţoşată, dureri de cap), create în spaţii foarte mici sau în spații mai mari, dar cu personal numeros (foste spaţii de depozitare ale Magazinului Junior). Această împrejurare ne determină să lucrăm cu uşile deschise, fiindu-ne astfel mult îngreunată activitatea din cauza zgomotului (care scade performanţa mentală, produce oboseală suplimentară prin efortul de percepere a informaţiei şi afectează memoria), a aerului viciat de pe hol şi cel mai important din cauza lipsei de oxigen care ne provoacă destul de des stare de lipotimie;

– birourile nu sunt amenajate ergonomic – fiind clar că în aceste spaţii în care nu pătrunde lumină naturală nu se poate vorbi de o poziţionare a birourilor în funcţie de sursele de lumină;

– lipsa dotării birourilor cu mobilier adecvat pentru depozitarea  dosarelor, praful rezultat din acestea şi care nu se poate elimina din cauza lipsei ferestrelor, ne provoacă afecţiuni respiratorii, boli de piele şi afecţiuni oftalmologice;

– sistemul de ventilaţie nu este dotat pentru împrospătarea aerului, ci doar pentru recircularea acestuia, nefiind posibila reglarea manuală, iar poziţionarea jetului de aer chiar deasupra birourilor face în cele mai multe cazuri imposibilă utilizarea acestuia, ca urmare a riscurilor de îmbolnăvire, provocând dureri de cap, inflamarea sinusurilor, afecţiuni ale articulaţiilor sau dureri musculare la nivelul gâtului sau spatelui. Filtrele acestor sisteme nu sunt schimbate şi verificate periodic;

– mediul în care ne desfăşurăm activitate este extrem de nociv din cauza imposibilităţii de aerisire a spațiilor și a prafului care se acumulează permanent din dosare, neexistând aşadar un microclimat adecvat (temperatură, umiditate, oxigen).

De altfel, la data de 16.06.2016 am adresat împreună cu alţi colegi o invitaţie şi doamnei ministru Raluca Prună pentru a veni la Tribunalul Bucureşti şi a constata condiţiile inumane în care ne desfăşurăm activitatea şi pentru a lua de urgenţă măsurile care se impun ca urmare a celor constatate.

Doamna ministru nu a răspuns până în prezent acestei invitaţii.

Am semnalat că nu se poate respira în aceste birouri, iar eforturile pe care le depunem pentru a ne concentra şi a munci aici sunt supraomeneşti. Lucrăm cu uşile deschise pentru a putea respira, dar aerul pe care îl respirăm zilnic este cel de pe hol, un aer viciat, fără a mai vorbi şi de zgomotul de pe hol care ne produce oboseală suplimentară şi ne afectează capacitatea de concentrare. Aceste aşa-zise birouri, pe lângă faptul că nu au suprafeţe corespunzătoare raportat la numărul de judecători care lucrează în ele, nu oferă nici oxigen şi nici lumină, elemente vitale absolut necesare.

Sistemul de ventilaţie, chiar dacă ar funcţiona corespunzător, tot nu rezolvă problema unui microclimat adecvat pentru activitatea noastră intelectuală intensă pe care o depunem, fiind imperios necesar o ventilaţie naturală prin eliminarea directă a aerului viciat în mediul natural.

Birourile sunt supraaglomerate, sutele de dosare care trec săptămânal prin birourile noastre sunt depozitate pe jos, iar praful rezultat din acestea efectiv nu are unde se elimina, fiind inhalat de noi atunci când respirăm. Alte sute de dosare rămân în aceste birouri perioade mari de timp, fiind aduse la judecători pentru a fi motivate. Birourile nu sunt dotate cu mobilier adecvat şi cu aparatură tehnică corespunzătoare, unii dintre noi lucrând la calculatoare vechi, formate din componentele altor calculatoare. Din cauza spaţiului redus imprimantele pentru unele birouri sunt amplasate în alte spaţii fiind necesară deplasarea permanentă pentru a prelua lucrările efectuate. Există şi birouri care au geamuri, dar care nu se pot deschide, fiind şi supraaglomerate, iar puţinele birouri care au geamuri şi se deschid sunt de asemenea supraaglomerate, printre aceste birouri unele fiind birouri pentru grefieri.

Întreaga clădire în care lucrăm este improprie activităţii noastre, fiind de fapt o clădire concepută pentru un magazin universal şi adaptată pe parcurs ca urmare a creşterii numărului judecătorilor şi personalului auxiliar, ajungând în acest fel să lucrăm în foste spaţii de depozitare.

Mulţi dintre noi am fost nevoiţi să apelăm deseori la medici specialişti pentru diferite afecţiuni dobândite din cauza acestor condiţii de muncă. Suferim permanent de stări de lipotimie, dureri de cap, probleme respiratorii şi oftalmologice, afecţiuni dermatologice.

Aceste condiţii inumane şi degradante de muncă, pe lângă faptul că, în primul rând, ne pun în pericol sănătatea şi viaţa şi implicit a familiilor noastre, aduc atingere şi demnităţii noastre, atât ca om, cât şi ca judecător, aduc atingere respectului pentru munca noastră de o importanţă vitală într-o societate democratică, o muncă grea, cu o răspundere imensă.

Ne aplecăm cu seriozitate asupra miilor de dosare care trec prin mâinile noastre, cu conştiinţa răspunderii imense care apasă pe umerii noştri, dar în acelaşi timp se impune acordarea unor condiţii normale de muncă, adecvate, specifice activităţii pe care o desfăşurăm.

Este foarte important şi aici o implicare fermă a Consiliului pentru ca factorii decidenţi financiari să constate efectiv aceste condiţii de muncă care cu siguranţă există şi în alte instanţe şi să răspundă în cel mai scurt timp solicitărilor noastre de finanţare corespunzătoare a sistemului în acest scop.

De aceea consider că, din cauza consecinţelor grave la care suntem expuşi, realizarea acestui obiectiv se impune cu celeritate.

5. Promovarea judecătorilor

În ceea ce priveşte promovarea pe loc, susţin o astfel de promovare având ca unic criteriu obţinerea unei anumite medii (inclusiv pentru fiecare materie de concurs), fără limitarea numărului de locuri, inclusiv o promovare pe loc pentru obţinerea gradului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Această măsură trebuie corelată cu adoptarea unor criterii suplimentare în eventualitatea unor cereri de transfer (de ex. o anumită perioadă de vechime la instanţa inferioară celei pentru care se solicită transferul, etc.).

Trebuie avut în vedere că promovarea pe loc nu se face în limita unui număr dat de locuri pentru nicio altă categorie socio-profesională şi că modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare pe loc în funcţii de execuţie în prezent, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Sintagma în limita numărului de locuri din art. 45 din Legea nr. 303/2004 contravine şi art. 53 din Constituţie deoarece, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, restrânge exerciţiul dreptului magistratului de a promova. Asigurarea finanţării corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei şi posibilitatea judecătorilor de a se transfera ulterior la instanţe corespunzătoare gradului profesional dobândit, nu justifică, prin raportare la art. 53 din Constituţie, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare pe loc.

În art. 27 alin. 2 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare este prevăzută o condiţie pentru acordarea gradului profesional superior, respectiv media generală peste 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs. Adăugarea sintagmei în limita numărului de locuri impune analiza acesteia prin raportare la art. 53 din Constituţie.

Promovarea pe loc nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, iar obţinerea gradului profesional ulterior nu creează decât o vocaţie la un transfer la instanţa corespunzătoare gradului profesional obţinut, transfer care oricum va fi admis doar pe locurile vacante existente la momentul cererii de transfer şi în funcţie de celelalte criterii menţionate în Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor.

Posibilitatea finanţării unui anumit număr de locuri nu se justifică niciodată în cazul organizării acestor concursuri, iar această condiţie, aşa cum am arătat anterior, nu este impusă pentru nicio altă categorie socio-profesională.

Numărul de locuri care se stabileşte în acest fel este oricum foarte mic raportat la numărul candidaţilor, ceea ce face ca dreptul de promovare să devină un drept iluzoriu, mulţi candidaţi fiind respinşi chiar cu medii foarte mari. Mai mult, problema finanţării putea fi eliminată şi prin stabilirea unei medii mai mari pentru obţinerea gradului profesional superior. În acelaşi mod, şi pentru transfer se pot stabili anumite criterii clare, obiective şi să nu fie astfel necesară restricţionarea posibilităţii de a obţine gradul profesional superior. Se constată aşadar că măsura impusă cu privire la stabilirea unui anumit număr de locuri nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, ceea ce contravine art. 53 din Constituţie şi este o măsură discriminatorie prin raportare la condiţiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii care este asimilat magistraţilor inclusiv sub acest aspect.

Totodată această măsură, prin faptul că limitează excesiv numărul de locuri pentru promovare raportat la numărul candidaţilor, aduce atingere însăşi existenţei dreptului de a promova.

Stabilirea unei anumite medii pentru a promova este suficientă şi proporţională cu scopul urmărit prin organizarea unui concurs de promovare pe loc, aşa cum s-a stabilit pentru toate celelalte categorii socio-profesionale.

Condiţia existenţei unui anumit număr de locuri vacante în acest sistem se impune doar în cazul promovării efective, iar posibilitatea unui transfer ulterior nu dă naştere unui drept ci doar la o vocaţie, analiza unei eventuale cereri de transfer implicând analiza mai multor criterii, inclusiv situaţia locurilor vacante existente la momentul cererii de transfer.

Se impune în acest sens un dialog eficient cu Ministerul Justiţiei pentru o finanţare corespunzătoare şi dacă este necesar chiar realizarea unui studiu de impact financiar în acest sens.

De asemenea, se impune stabilirea datei examenului de promovare în corelare cu celelalte examene pentru a se putea asigura în timp scurt ocuparea posturilor, care devin astfel vacante, de judecătorii care susţin examenul de capacitate şi implicit posibilitatea acestora din urmă de a opta pe locurile astfel vacantate.

Totodată, apreciez că este suficient susţinerea unui examen a cărei durată să nu fie mai mare de 4 ore şi susţinerea doar a unei probe practice.

Ar fi totodată de dorit ca examenul de promovare să aibă loc etapizat pentru fiecare grad de jurisdicţie pentru a se da posibilitatea candidaţilor de la instanţele inferioare să candideze pe locurile vacante de la instanţele superioare şi adoptarea unei proceduri simplificate şi urgente pentru validare.

6. Transfer

Se impune stabilirea unei ordini de preferinţă a criteriilor prevăzute de regulament care se analizează în soluţionarea acestor cereri cu excepţia criteriilor legate de situaţia personală care implică aprecieri de la caz la caz şi motivarea tuturor hotărârilor prin analiza comparativă a cererilor formulate pe acelaşi post vacant.

7. Monitorizarea activităţii judecătorilor

În prezent, având în vedere volumul mare de activitate ar trebui ca rapoartele cu privire la redactarea hotărârilor să se facă cel mult anual.

Există suficienţi factori de presiune asupra judecătorilor aşa cum am arătat la obiectivul Normarea muncii astfel că nu se mai impune menţinerea unei astfel de monitorizări. Am observat că există o preocupare reală şi efectivă a judecătorilor pentru realizarea activităţii astfel că, o astfel de măsură, mai ales în condiţiile în care nu există o normare a muncii, nu se impune.

Aceste date statistice cu privire la hotărârile restante reflectă de fapt dificultăţile cu care ne confruntăm din cauza volumului mare de muncă.

8. Transferul bugetului instanţelor de la Ministerul Justiţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar sumele care provin din taxele de timbru să fie alocate în integralitate finanţării sistemului judiciar, asigurându-se astfel independenţa şi stabilitatea judecătorilor.

Gestionarea resursele financiare pot constitui pentru Ministerul Justiţiei, respectiv puterea executivă, un factor de presiune asupra magistraţilor şi orice modificare salarială poate deveni un factor de lezare a independenţei magistraţilor.

În acest moment ne confruntăm de altfel cu refuzul plăţii drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin Legea nr. 71/2015 ceea ce reprezintă de fapt o încălcare a independenţei judecătorilor, un mijloc de presiune asupra acestora cărora nu li se aplică acelaşi tratament în raport cu alte categorii aparţinând aceluiaşi corp profesional (aplicarea legii la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurorii din România, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii).

9. Evaluarea judecătorilor

O evaluare obiectivă, precisă, este greu de realizat şi ar trebui să se raporteze la foarte multe criterii, depinzând de mai mulţi factori, dar în primul rând de capacitatea celui care face evaluarea.

Aş milita chiar pentru înlăturarea evaluării sau efectuarea acesteia la perioade mai mari de timp. Neexistând o normare a muncii nu ştiu cum s-ar putea face o astfel de evaluare care să fie în acelaşi timp justă şi obiectivă. Mai mult trebuie să ţinem cont şi de faptul că există diferenţe între instanţe privind încărcătura pe judecător iar eu consider că o evaluare ar trebui să privească judecătorul naţional şi nu judecătorul instanţei (prin raportare la un volum de muncă aproximativ egal).

10. O gestionare eficientă a resurselor umane prin crearea posibilităţii înlocuirii cât mai repede a judecătorilor detaşaţi, aflaţi în concediu de creştere a copilului sau în concedii medicale care duc la lipsa acestora perioade mari de timp (instituirea unei posibilităţi de transfer temporar).

La fel se impune şi înlocuirea cât mai rapidă a judecătorilor transferaţi, promovaţi, prin crearea posibilităţii transferării altor judecători pe aceste posturi.

11. Preocuparea constantă pentru perceperea unei imagini corecte a justiţiei şi respinsă ferm, categoric şi prompt orice atingere adusă independenţei judecătorilor. Este importantă o comunicare deschisă, lipsită de echivoc şi care să reflecte întocmai modalitatea de înfăptuire a actului de justiţie. Este importantă totodată şi evidenţierea aspectelor pozitive legate de înfăptuirea justiţiei şi a efortului care se depune, a implicării responsabile a judecătorilor în înfăptuirea acesteia chiar în pofida condiţiilor grele în care îşi desfăşoară activitatea.

Orice atingere nejustificată, nedovedită, adusă unui judecător se răsfrânge asupra imaginii justiţiei în ansamblu.

Urmărind acelaşi raţionament prezentat anterior, voi reflecta şi cu privire la toate celelalte probleme cu care ne confruntăm şi care vor fi în atenţia Consiliului pe parcursul mandatului. Este imperios necesară o regândire a sistemului în ansamblu, o corelare eficientă şi raţională a măsurilor care se adoptă pentru a asigura un sistem judiciar funcţional. Consiliul trebuie să aibă o atitudine fermă împotriva atingerilor aduse independenţei judecătorilor şi să-şi îndeplinească atribuţiilor constituţionale şi legale cu corectitudine, transparenţă, responsabilitate, integritate, să manifeste preocupare permanentă pentru cunoaşterea şi găsirea unor soluţii eficiente la problemele ce apar pe parcurs, să acorde o atenţie deosebită şi calităţii actului de justiţie.

Garantarea independenţei justiţiei se traduce de fapt şi în preocuparea cu privire la toate aceste probleme pe care le-am expus anterior, preocuparea pentru un volum optim de muncă, pentru o justiţie sănătoasă, pentru problemele cu care se confruntă zi de zi un judecător.

Realizarea obiectivelor prezentate anterior nu poate avea decât un impact pozitiv asupra actului de justiţie ceea ce va conduce automat la creşterea încrederii în justiţie. Avem nevoie de o justiţie sănătoasă, funcţională, foarte bine organizată, care să facă faţă oricăror modificări legislative.

Am ajuns să fim evaluaţi doar prin raportare la date statistice în rapoarte de bilanţ. Oare aceasta este adevărata menire a noastră? Soluţionarea în timp scurt a cât mai multor dosare? Şi aceasta cu ce preţ, în încercarea noastră de a nu face rabat de la calitatea actului de justiţie.  Oare altfel nu se poate? Am ajuns ca în cercul vicios care s-a creat în jurul nostru prin tot felul de măsuri să nu mai ştim care este normalitatea. Suntem sufocaţi de dosare şi toată viaţa noastră se raportează la acestea, preocupaţi de rezolvarea lor, mereu preocupaţi să nu ne scape ceva din cauza extenuării şi oboselii pe care le resimţim zilnic. Totul se rezumă de fapt la o finanţare corespunzătoare a acestui sistem.

În acest moment nu-mi doresc decât ca într-o zi să plec de la birou şi să spun că am terminat ce aveam de lucru în acea zi şi totodată mulţumită de ce am făcut. Să plec liniştită acasă, să pot să am o viaţă de familie normală, să ajung odihnită a doua zi la birou, să-mi văd dosarele în linişte, lucrând în condiţii decente. Ceea ce vreau eu de fapt este normalitate, aşa cum aceasta ar trebui să fie într-o societate democratică, într-o societate care  manifestă respect faţă de justiţie şi judecători.

Mi-a fost greu de altfel să scriu şi aceste obiective pentru că de-a lungul anilor s-au scris mii de pagini dar s-a concretizat extrem de puţin. Avem nevoie şi de certitudini, de concretizări şi nu doar de vorbe. Este însă important acest proiect pentru a da posibilitate colegilor care nu mă cunosc să înţeleagă modul meu de gândire, de abordare a problemelor.

Am luat decizia de a candida constrânsă de situaţia grea în care ne aflăm şi având în vedere că în această calitate aş putea duce mesajul mai departe, aş putea discuta direct şi susţine problemele cu care ne confruntăm. Am luptat întotdeauna pentru corectitudine şi normalitate atât cât am putut. Vreau să fim auziţi şi ascultaţi. Este adevărat că până acum am tot aşteptat să vină cineva care să ne reprezinte, care să ne înţeleagă. Nu a fost însă să fie aşa. Voi lupta oricum în continuare indiferent din ce postură, important este de altfel ca şi aceste rânduri pe care le-am scris aici să fie citite. Nu sunt preocupată de obţinerea unor funcţii, de altfel nici nu am avut vreodată funcţii de conducere, dar dacă voi primi voturile de încredere ale colegilor, cu siguranţă voi face în aşa fel încât să nu îi dezamăgesc.

Judecător Roxana Andriescu
Tribunalul Bucureşti

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti