Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Cele mai importante obiective
12.08.2016 | Lia SAVONEA

JURIDICE - In Law We Trust

Despre mine

Sunt judecător la Curtea de Apel Bucureşti.

Am o experienţă profesională de 20 de ani, numai în funcţia de judecător.

Sunt absolventă a Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, iar de la absolvire (1996) şi până în prezent, mi-am desfăşurat activitatea în instanţele din Bucureşti: judecător stagiar şi ulterior definitiv la Judecătoria sectorului 6; după 7 ani am promovat la Tribunalul Bucureşti de unde, după alţi 5 ani de activitate, prin concurs, am promovat la Curtea de Apel Bucureşti.

Tot prin concurs am ocupat şi funcţii de conducere, în prezent fiind preşedinte în cadrul instanţei în care îmi desfăşor activitatea.

IMG_1522

Sunt o persoană optimistă şi am o gândire pozitivă, constructivă. Cred şi acţionez în spiritul unor valori ca: adevăr, cinste, seriozitate, responsabilitate, moderaţie, respect. Am experienţă de lucru „în echipă” şi înţelegerea principiilor de funcţionare a unui organism colegial.

Departe de a pretinde că deţin monopolul acestor calităţi sau că mi-ar fi străine anumite insuficienţe ori greşeli, am conştiinţa propriei măsuri, a propriilor posibilităţi.

La fel ca şi dvs., îmi doresc şi cred că putem schimba în mai bine sistemul judiciar.

Câteva îngrijorări

1. Un eşec istoric repetat

Deşi în ultimii ani au fost făcute câteva progrese importante, cu deosebire în zona poziţiilor de apărare a independenţei justiţiei, sau prin implicarea în anumite proiecte ori modificările aduse legislaţiei secundare, şi chiar dacă o parte dintre membri şi-au îndeplinit mandatul cu demnitate şi responsabilitate, persistă sentimentul că actualul final de mandat CSM este, în realitate, capătul unui eşec istoric repetat.

Incapacitatea gestionării dezacordurilor, orgoliile nemăsurate, individualităţile, poziţiile publice contrare celor asumate în plen sau secţie, climatul de suspiciune şi neîncredere, vedetismele, au contrastat puternic cu sobrietatea, cu atitudinea matură, cu responsabilitatea ce ar fi fost de aşteptat din partea membrilor CSM.

Această stare comportă un risc de alterare a speranţelor în schimbare şi, finalmente, de slăbire a legitimităţii CSM.

2. Instituţia respectului – în declin

Intenţionat sau nu, uneori poate inconştient, valoarea cardinală a respectului celuilalt a fost coborâtă la un prag minim.

În interior, s-a făcut o ipocrită campanie pentru ”respect” pe fundalul unor acţiuni care trădau mai degrabă dispreţul. S-au cultivat retorica joasă, comentariul acid, observaţia zgomotoasă. Adevărul a fost pervertit într-o problemă de rating. Încet – încet, competenţa şi-a pierdut motivaţia deoarece s-a văzut că se poate reuşi fără efort şi că străduinţa nu conduce neapărat la succes.

În afară, justiţiabilii, reprezentanţii altor profesii juridice vorbesc prea des, pentru a nu fi considerat cel puţin un serios semnal, despre desconsiderare, despre sindromul ”turnului de fildeş”.

Eu cred că trebuie să încercăm să recuperăm reflexele normalităţii. Pentru aceasta este nevoie să aibă loc o trezire a interesului cognitiv faţă de celălalt, este nevoie de un spor de empatie. Pentru a putea să interpretăm corect diferenţele dintre noi, a le asuma şi a le înţelege.

3. Tendinţe de antagonizare, de radicalizare a opiniilor

Fie că s-a întâmplat în spaţiul nostru juridic intern, fie în raporturile cu alte profesii juridice sau chiar în sălile de judecată, radicalismul dezbaterilor a adus în prim plan chestiunea toleranţei. Toleranţa înseamnă armonizarea înţeleaptă a deosebirilor. A fi tolerant nu înseamnă să fii tot timpul în consens, în acord cu celălalt. Înseamnă să admitem că celălalt are o părere diferită de a noastră, să acceptăm că are dreptul la această diferenţă.

Absenţa unei dezbateri reale asupra unor semnale repetate, neclarificarea situaţiei unor atitudini concret imputate, neconcilierea în interiorul sistemului a unor diferenţe artificial construite de tipul: ”inm-ist” vs judecător fără institut; cei din asociaţii vs judecător neangajat; judecător fără funcţie vs ”şefi” ş.a.m.d., au conturat în exterior imaginea unui CSM sindicalizat, iar in interior, un sentiment de neputinţă, paralizat de prudenţă când se cere acţiune şi hiperactiv, când e necesară rezerva.

4.  Statutul judecătorilor se află într-un echilibru destul de fragil -precaritate funcţională

În ultimii ani s-a înregistrat un regres evident în ceea ce priveşte statutul nostru, atât legislativ cât şi, mai ales, faptic. Legislativ, prin extinderea sferei abaterilor disciplinare, aşa încât judecătorul răspunde în prezent şi pentru încălcarea normelor de drept material şi procedural, deşi, în mod tradiţional, doar o instanţă ierarhic superioară era (şi ar trebui să fie) în măsură să infirme sau să confirme un raţionament juridic dintr-un caz dat.

Tot legislativ, suntem avertizaţi periodic cu iniţiative legislative care să amputeze din drepturile şi statutul judecătorilor, fie că este vorba despre domeniul salarizării sau al stabilităţii pensiei, fie al înăspririi răspunderii acestora.

Ministrul justiţiei refuză judecătorilor acordarea unor drepturi prevăzute explicit prin lege[1], punându-i într-un dezavantaj semnificativ faţă de alţi colegi magistraţi cărora, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, respectivele drepturi le sunt recunoscute şi acordate începând cu anul 2015. Consiliul Superior al Magistraturii a avut o poziţie lipsită de fermitate în tranşarea acestei chestiuni, rezumându-se la pronunţarea unei hotărâri de plen în mod formal, fără să epuizeze toate instrumentele instituţionale în vederea clarificării acestei situaţii umilitoare pentru întreg corpul de judecători din instanţe.

Acestea sunt doar câteva dintre situaţiile care vorbesc de la sine despre ce se întâmplă atunci când cei aleşi să conducă destinele justiţiei şi să-i apere independenţa nu disting între prioritar şi secundar, între esenţial şi neesenţial, între semnificativ şi nesemnificativ.

De ce avem nevoie

un statut consolidat al judecătorilor

remunerare adecvată

volum optim de muncă în instanţe şi evitarea supraaglomerării

promovarea unui profil de judecător ataşat valorilor independenţei, imparţialităţii, integrităţii, competenţei profesionale, responsabilităţii

cariera judecătorului –atribut exclusiv al secţiei pentru judecători

vizibilitate în politicile publice care privesc justiţia

stabilitate normativă şi instituţională

creşterea gradului de transparenţă decizională

iniţiativă

redefinirea ariei competenţelor CSM în scopul reducerii actualei birocraţii

creşterea competenţei decizionale la nivelul instanţelor, descentralizare în scop de eficientizare

o balanţă fină în exercitarea acţiunii disciplinare faţă de pericolul afectării independenţei judecătorului

o imagine care să sporească încrederea în CSM, atât în raporturile cu judecătorii, cât şi, în ansamblu, în rândul societăţii

menţinerea unui contact corect şi permanent cu judecătorii

mai multă deschidere în raporturile cu societatea civilă şi cu celelalte profesii juridice

regândirea nevoii de a institui un organism independent, format din judecători, care să avizeze conform actul de urmărire penală împotriva unui judecător

rezolvarea problemei finanţării, implicit aceea a sediilor de instanţe improprii pentru desfăşurarea activităţilor judiciare

mandatul de membru CSM este unul de interes public. Drept urmare, el este important nu doar pentru judecători, ci şi pentru cetăţean.

Cum putem schimba lucrurile

printr-un inventar corect al situaţiei actuale. O evaluare a folosirii bugetului CSM, pentru a şti cât din totalul cheltuielilor sunt în beneficiul justiţiei, al judecătorilor. Această evaluare ne va ajuta să răspundem la două întrebări cheie: 1. Unde suntem? 2. Cum putem face un progres?

printr-o responsabilitate crescută din partea membrilor CSM

prin acţiune din partea acestora, prin convergenţă şi nu prin nesfârşite dezbateri sterile

prin mai multă coeziune. CSM trebuie să rămână conectat la problemele judecătorilor, iar aceştia să se simtă realmente respectaţi

prin recuperarea şi recunoaşterea poziţiei puterii judecătoreşti. În România, chiar de la cel mai înalt nivel, se vorbeşte prea mult despre activitatea procurorilor şi aproape deloc despre munca judecătorilor. Se vorbeşte, în mod curent, despre „actul de justiţie făcut în sediul parchetelor”. Or, aceasta ţine şi de un deficit de comunicare publică, cu rol de facilitare a înţelegerii rolului şi funcţiilor justiţiei într-un stat de drept.

prin dezbaterea problemelor reale ale sistemului judiciar, aşa cum sunt semnalate cel dintâi de către colegi

printr-o evaluare responsabilă a semnalelor de derapaje grave din partea unor colegi, venite din partea societăţii civile sau din partea altor profesii juridice. Minimalizarea problemelor grave de comportament, de integritate ori de atitudine abuzivă, contrare oricăror standarde profesionale sau, mai grav, „acoperirea” lor, decredibilizează întreaga magistratură şi erodează, nepermis, acurateţea muncii unei majorităţi categorice.

CELE MAI IMPORTANTE OBIECTIVE

1. APĂRAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORILOR

Independenţa justiţiei este un beneficiu pentru societate. Este garanţia esenţială pentru respectarea drepturilor omului. Importanţa independenţei justiţiei este nu doar recunoscută unanim, ci şi consacrată legislativ atât prin Constituţie cât şi prin legile care reglementează domeniul justiţiei.

În ciuda acestor recunoaşteri, în ultima vreme statutul magistraţilor a cunoscut un declin.

1. Răspunderea disciplinară a judecătorului, un risc pentru chiar independenţa lui atunci când se pune problema exercitării acţiunii disciplinare pentru încălcarea normelor de drept material sau de procedură

În domeniul răspunderii disciplinare a fost extinsă sfera abaterilor[2], judecătorul fiind pasibil de răspundere şi pentru modul în care interpretează şi aplică normele de drept material şi procedural, iar ministrul justiţiei este titular al acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor.

Înăsprirea răspunderii disciplinare a judecătorilor a fost fundamentată pe nevoia eliminării unor disfuncţiuni şi, pe alocuri, abateri de la lege, dar măsura a fost şi este disproporţionată.

Fără a nega nevoia unei responsabilităţi sporite în sistemul judiciar, trebuie subliniat potenţialul crescut de afectare a independenţei justiţiei în raport de instituirea acestui tip de control atipic al hotărârilor judecătoreşti prin mecanismul activităţilor de inspecţie judiciară.

Singurul remediu este modificarea dispoziţiilor legale care reglementează această materie, aşa încât independenţa judecătorilor să fie efectiv garantată.

2. Remunerare adecvată, potrivit demnităţii profesiei şi responsabilităţilor specifice.

Pentru ca independenţa noastră să fie efectiv asigurată este necesară o remunerare adecvată, în acord cu locul şi rolul justiţiei în statul de drept, importanţa socială a muncii, răspunderea, complexitatea, riscurile în exercitarea funcţiei, incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru magistraţi.

Prin lege este statuat că salarizarea magistraţilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, drept condiţie pentru protecţia acestora împotriva oricăror atingeri aduse imparţialităţii şi independenţei lor în înfăptuirea justiţiei.

Aceste texte de lege nu au, în acest moment, o transpunere faptică, remunerarea activităţii judecătorilor fiind chiar inferioară funcţiilor de demnitate publică ale celorlalte puteri din stat, fie că este vorba despre cele alese, fie despre cele numite.

În acest context, apărarea independenţei financiare a judecătorilor va fi o prioritate pentru activitatea mea din CSM.  Voi propune stabilirea, pe toată durata mandatului, a unui reprezentant (membru CSM) care să participe la toate dezbaterile din Parlamentul României pe această temă şi să iniţieze orice alte demersuri necesare apărării acestei componente de independenţă, urmând ca  judecătorii să fie informaţi constant cu privire la situaţia dintr-un moment sau altul.

3. Transferul efectiv al bugetului instanţelor în gestiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau chiar a CSM ori a curţilor de apel

Întârzierea aplicării dispoziţiilor legale care obligă Ministerul Justiţiei să facă transferul bugetului către ÎCCJ are un impact negativ asupra fiecărui judecător în parte, dar şi asupra activităţii curente a instanţelor.

În ceea ce-i priveşte pe judecători, exercitarea atributului de ordonator de credite de către ministrul justiţiei afectează statutul fiecăruia, de multe ori într-un sens negativ. Cel mai recent caz este cel în care judecătorilor li se refuză acordarea unor drepturi prevăzute prin lege, punându-i în situaţia de a iniţia noi procese, situaţie cu care nu se confruntă magistraţi, colegi de-ai noştri, care îşi desfăşoară activitatea în alte autorităţi (Parchete, ICCJ, CSM) care sunt ordonatori principali de credite, iar bugetul este gestionat autonom.

Acesta este un exemplu relevant (şi nu este izolat) privitor la tratamentul inechitabil şi discriminatoriu care le este aplicat judecătorilor, cu potenţial de afectare a independenţei lor, argument puternic pentru soluţionarea, cât mai urgentă, a chestiunii gestionării bugetului instanţelor.

Consider că şi în ceea ce priveşte activitatea curentă a instanţelor, preluarea bugetului de la minister se va reflecta pozitiv. Eliminarea acestui ”intermediar” al cărui obiectiv principal îl constituie aplicarea politicilor publice ale guvernului şi care doar într-un plan secundar se preocupă de problemele concrete ale instanţelor, va avea un efect de dinamizare în rezolvarea problemelor specifice activităţilor judiciare.

În orice caz, soluţia transferului atribuţiilor de gestiune bugetară trebuie să corespundă necesităţilor de reprezentativitate şi de plasare în afara riscului oricărei imixtiuni în activitatea jurisdicţională.

4. Volumul optim de muncă. Evitarea supraaglomerării

Stabilirea unui volum optim de muncă pentru judecători şi celălalt personal din instanţe trebuie sa fie şi va fi una dintre priorităţile CSM. Instanţele de judecată sunt, în majoritate, subfinanţate, deficitul de resurse umane fiind semnificativ.

Doar prin identificarea unui volum optim de activitate se va cunoaşte necesarul efectiv de judecători şi personal auxiliar, aşa încât să fie înlăturate inechităţile actuale pentru cei care sunt obligaţi să folosească resurse personale (de timp, altele) pentru a face faţă unui volum de muncă extenuant.

Judecătorul va fi cu adevărat respectat doar în momentul în care îi vor fi asigurate toate instrumentele necesare desfăşurării activităţii de judecată, aşa încât singura lui grijă să fie reprezentată de pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte.

Pentru a vorbi de standarde profesionale adecvate, judecătorul trebuie să aibă săli de judecată pentru organizarea activităţilor judiciare, birouri de lucru corespunzătoare, personal auxiliar satisfăcător, atât numeric cât şi ca standard de pregătire profesională.

Raportul judecător/personal auxiliar ar trebui să fie de 1:2 în orice instanţă, pentru a asigura condiţiile minime care să permită creşterea calităţii şi eficienţei instanţelor.

În prezent, cel puţin în instanţele supraaglomerate, unde un grefier este alocat unui număr de 2-3 judecători, aceştia din urmă sunt puşi în situaţia să desfăşoare activităţi care exced competenţelor lor specifice sau să-şi tehnoredacteze integral hotărârile judecătoreşti.

Nu poţi să ceri continuu performanţă prin sacrificiu personal. Este obligaţia CSM şi a Ministerului Justiţiei să rezolve cât mai urgent problematica deficitului de personal auxiliar din instanţe, aşa încât într-o perioadă cât se poate de scurtă să se realizeze şi degrevarea judecătorilor de anumite activităţi care se impune a fi  preluate de către personalul auxiliar.

O altă măsură în scopul optimizării volumului de muncă şi care nu implică alte costuri ţine de revizuirea hărţii judiciare şi de modificarea circumscripţiilor teritoriale ale instanţelor.

5. Nevoia instituirii unui organism independent, format din judecători, care să avizeze un act de urmărire penală împotriva unui judecător

În aceste zile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a condamnat 2 procurori pentru comiterea infracţiunilor de represiune nedreaptă[3].

Fapta constă în ticluirea, de către aceştia, a unor probe  pentru ”reducerea la tăcere” a unui ofiţer de poliţie judiciară ce îşi desfăşura activitatea în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet  şi pentru a-l înlătura din funcţia deţinută.

Procurorii ar fi folosit cu rea-credinţă atât funcţia cât şi instrumentele procedurale, obţinând colectarea unui material probator cu aparenţă de legalitate şi temeinicie, inclusiv prin determinarea unor martori să declare împotriva adevărului, în scopul punerii sub acuzare şi reţinerii respectivului ofiţer.

Această nefericită situaţie este, de acum, un fapt pentru noi. Este dovada că puterea exercitată fără niciun control este dispusă la abuz, că se poate face un dosar penal în scop de răzbunare.

În contextul menţionat, anchetarea unui judecător ar trebui să fie supusă unei formalităţi sporite, iar instituirea unei astfel de proceduri trebuie privită ca o garanţie pentru asigurarea independenţei judecătoreşti, nicidecum ca şi o barieră în calea anchetei.

De altfel, o dovadă a înţelegerii corecte a mecanismului acestui tip de act-condiţie şi a faptului că nu a fost transformat într-un abuz de imunitate este felul în care actuala secţie pentru judecători din CSM a procedat în privinţa avizelor de reţinere/percheziţionare/arestare[4].


[1] Este vorba despre aplicarea dispoziţiilor prev. de Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 pentru salarizarea personalului plătit din fondurile publice.
[2] Făcută odată cu modificările aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 24/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 51/23 ianuarie 2012.
[3] Hotărârea nu este definitivă, a fost pronunţată în data de 30 iunie 2016 în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.
[4] Un astfel de aviz-condiţie se regăsește şi în alte sisteme judiciare din Europa. Şi în reglementarea anterioară a legii de organizare judecătorească ( art. 91 alin. 2 din Legea nr. 92/1992) era stipulat expres că magistraţii nu pot fi cercetați penal fără aviz.


Judecător Lia Savonea
Preşedinte Curtea de Apel Bucureşti



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.