Alina Oprea: Reforma regimului european al insolvenţei transfrontaliere: Regulamentul nr. 848/2015
16 august 2016 | Cosmina SIMA
Lect. dr. Alina Oprea a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2016 articolul intitulat „Reforma regimului european al insolvenţei transfrontaliere: Regulamentul nr. 848/2015”.
În materia insolvenței transfrontaliere, Regulamentul nr. 1346/2000 a fost abrogat, urmându-i adoptarea Regulamentului nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență, care se va aplica doar procedurilor de insolvență deschise începând cu 26 iunie 2017. Sfera de aplicare materială a regulamentului este inspirată din cea a Regulamentului nr. 1346. Spre deosebire de acesta, Regulamentul nr. 848/2015 poate fi aplicat inclusiv pentru procedurile de restructurare în care debitorul păstrează controlul activelor și activităților sale, iar patrimoniul său plasat sub controlul sau supravegherea instanței. În Anexa A din regulament sunt enumerate expres procedurile vizate, în România fiind menţionate procedura insolvenţei (reorganizare, faliment) şi concordatul preventiv, care are la bază dificultăţile financiare ale debitorului. Autoarea este de părere că Regulamentul nr. 848/2015 nu poate fi aplicat în cazul unor proceduri precum cele menţionate în Capitolele III, V şi VI din Legea nr. 151/2015, dar nu exclude ca, la cererea autorităţilor naţionale, Anexa A să fie în viitor modificată, cu o lărgire corelativă a sferei de aplicare a regulamentului.
Centrul intereselor principale ale debitorului (CIP/COMI) este un concept fundamental în procedurile de insolvenţă cu elemente de extraneitate, prezentând relevanţă, în mod special, în privinţa stabilirii instanţei competente pentru deschiderea procedurii principale şi a legii aplicabile. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a adus clarificări cu privire la acest concept prin jurisprudenţa sa. Astfel, prezumţia de localizare a centrului intereselor principale ale debitorului în statul de sediu social al acestuia are o importanţă deosebită, iar răsturnarea acesteia presupune aprecierea unor aspecte sau fapte obiective, ce pot fi verificate de terţi. Conform Curţii, dacă organele de conducere şi control ale unui debitor sunt localizate în statul de sediu social, iar deciziile sunt luate din acest stat de către terţi, prezumţia este operaţională şi nu poate fi înlăturată. Dar, dacă din punctul de vedere al terţilor, administraţia centrală şi sediul social al debitorului nu sunt în acelaşi stat, prezumţia poate fi răsturnată, cu condiţia să existe suficiente elemente de fapt (de exemplu, locul realizării activităţilor economice, prezenţa unor bunuri), care să permită o concluzie contrară celei ce decurge din textul legal.
În Regulamentul nr. 848/2015 este prevăzută obligaţia instanţei de a verifica din oficiu competenţa anterior deschiderii procedurii. Tot ca element de noutate, sunt consacrate două reguli speciale privitoare la acţiunile auxiliare procedurii insolvenţei. În primul rând, instanţa competentă se va putea pronunţa şi asupra oricărei acţiuni care decurge în mod direct din procedura de insolvenţă şi care este strâns legată de aceasta, precum acţiunile revocatorii. În al doilea rând, dacă acţiunea litigioasă este conexată cu o altă acţiune în materie civilă şi comercială, practicianul în insolvenţă va putea sesiza, pentru ambele acţiuni, instanţa din statul membru de domiciliu al pârâtului (sau al domiciliului unuia dintre pârâţi, dacă sunt mai mulţi), dacă aceste instanţe sunt competente conform Regulamentului nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis). Pe cale de consecinţă, împotriva aceluiaşi debitor pot fi deschise, în acelaşi timp, mai multe proceduri, una principală şi altele secundare. Acestea sunt armonzate print-o serie de măsuri, care privesc: instituirea procedurilor secundare virtuale, reconfigurarea generală a procedurilor secundare şi întărirea cooperării între autorităţi.
S-a decis că procedurile secundare deschise în număr foarte mare nu sunt indicate, deoarece aduc complicaţii. Comisia Europeană propune o singură procedură, cu un dosar unic, un set unic de notificări, un lichidator unic şi proceduri comune în faţa unei singure instanţe. Privitor la reconfigurarea procedurii secundare, caracterul ei în raport cu procedura principală este întărit, iar ea nu va mai fi obligatoriu procedură de lichidare. Referitor la coordonarea propriu-zisă, perspectiva europeană este aliniată aceleia a CNUDCI/UNCITRAL, ce prevedea cooperarea între instanţe, respectiv între instanţe şi practicieni, asigurată prin orice mijloc adecvat. Ideea urmărită a fost, la fel ca în Regulamentul nr. 1346/2000, aceea a menţinerii unui sistem de cooperare simplu, uşor de înţeles şi care să susţină eventualele eforturi de salvgardare a debitorului. Cât despre ameliorarea informării creditorilor, Regulamentul nr. 848/2015 obligă statele membre să creeze registre (electronice) de insolvenţă în care să publice informaţii privitoare la proceduri, interconectate cu registrele din alte state membre şi dotate cu servicii de căutare în toate limbile oficiale ale UE.
În concluzie, Regulamentul nr. 848/2015 urmăreşte susţinerea pieţei interne, odată cu îmbunătăţirea funcţionării sale generale, facilitarea restructurării întreprinderilor viabile şi ameliorarea tratamentului rezervat creditorilor. Soluţiile din Regulament se rezumă, în mare, la codificarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
