Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la dreptul de a concedia o persoană cu handicap
15.08.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL

Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la dreptul de a concedia o persoană cu handicap (C-270/16 Ruiz Conejero)

Situația de fapt:
1. principiile, obiectivele și misiunile tratatelor
2. nediscriminare, politica socială
4. reglementare naţională potrivit căreia angajatorul are dreptul de a concedia un angajat pentru motive obiective:
4.1. pentru absență/e de la locul de muncă, chiar şi justificate, dar intermitente,
4.2. care ajung la 20% din zilele lucrătoare în două luni consecutive,
4.3. cu condiția ca numărul total de absențe:
4.3.1. în cele 12 luni anterioare să ajungă la 5% din zilele lucrătoare
4.3.2. sau la 25% în 4 luni neconsecutive într-o perioadă de 12 luni,
5. cazul unui lucrător care trebuie considerat o persoană cu handicap în sensul directivei, atunci când absența de la locul de muncă a fost cauzată de handicap
6. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii, și în special o anumită directivă, se opun unei astfel de reglementări naționale în cazul de la punctul 5.

Dispoziții incidente: Directiva 2000/78/CE (judecătorul nu trimite la o dispoziție anume)

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la dreptul de a concedia o persoană cu handicap”

  1. Avocatul general propune:

    – „în examinarea aplicării Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă în cazul concedierii unui salariat în împrejurări care ar putea constitui o discriminare indirectă în sensul directivei, este necesar mai întâi să se analizeze aplicarea articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) și a articolului 5 din directivă. În cazul în care un angajat suferă de un handicap, iar angajatorul său fie are cunoștință, fie ar trebui, în mod rezonabil, să aibă cunoștință despre handicapul respectiv, angajatorul va fi supus obligației de a lua măsuri adecvate pentru a asigura amenajări corespunzătoare în conformitate cu articolul 5 din directivă, cu excepția cazului în care acest lucru ar impune o sarcină disproporționată asupra sa. În caz contrar, concedierea salariatului contravine cerințelor prevăzute de directivă;

    – pentru a stabili validarea unei măsuri naționale care (i) permite unui angajator să concedieze un angajat care trebuie tratat ca persoană cu handicap în sensul Directivei 2000/78 (ii) din cauza absenței/absențelor angajatului respectiv de la locul de muncă drept urmare a handicapului său și (iii) stabilește un prag sau o serie de praguri pe care o astfel de absență/astfel de absențe trebuie să îl/le depășească pentru ca o astfel de concediere să fie legitimă, trebuie să se aibă în vedere criteriile prevăzute la punctele 71 și 91 din Hotărârea Curții din 11 aprilie 2013, HK Danmark (C‑335/11 și C‑337/11, EU:C:2013:222). În această privință, se poate afirma că o măsură națională care urmărește combaterea absenteismului la locul de muncă atunci când există probe că un astfel de absenteism cauzează un prejudiciu atât la nivel național, cât și pentru angajatorii care trebuie să suporte consecințele acestuia reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din directivă. În ceea ce privește proporționalitatea măsurii naționale în discuție, instanța de trimitere trebuie să examineze reglementarea în context și să aibă în vedere efectele negative pe care le poate avea pentru persoanele vizate. Revine instanței de trimitere sarcina să stabilească dacă sfera perioadelor de absență prevăzute de această reglementare este atât de largă încât să cuprindă inclusiv absențele care intervin doar ocazional sau sporadic – caz în care acestea nu sunt în mod evident proporționale – sau dacă acestea sunt adaptate în mod corespunzător pentru a îndeplini obiectivul de combatere a absenteismului. Măsura în care indemnizațiile de boală trebuie să fie plătite de către angajator poate de asemenea să constituie un aspect relevant. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste elemente nu este decisiv luat separat. Întrebarea esențială este aceea dacă măsura este adecvată și necesară, iar verificarea acestui aspect revine instanței de trimitere.”

  2. Curtea declară:

    Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că un angajator poate concedia un lucrător pentru motivul unor absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, în situația în care aceste absențe sunt consecința unor boli imputabile handicapului de care suferă acest lucrător, cu excepția cazului în care această reglementare, urmărind totodată obiectivul legitim de combatere a absenteismului, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.