Secţiuni » Interviuri
Interviuri
2 comentarii

Radu Rizoiu: Și așa am ajuns să văd eu Dreptul scos din cărți și pus la treabă într-o societate de avocatură…
16.08.2016 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust

Alina Matei: Bună ziua, domnule profesor!

Radu Rizoiu: Bună ziua!

Alina Matei: Vă mulțumesc pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro!

Radu Rizoiu: Eu vă mulțumesc că v-ați gândit că aș putea să spun ceva interesant.

Alina Matei: Vara asta a fost o vară specială pentru dumneavoastră și mă refer la faptul că una dintre fiicele dumneavoastră v-a produs o bucurie foarte mare prin reușita la examenul de admitere în clasa a IX-a și prin nota ei minunată. Cine a avut mai mari emoții?

Radu Rizoiu: În primul rând, observ că JURIDICE.ro este foarte informat. Încep deja să cred că aveți legături comutate la Informații. Sincer, nu știu care a fost mai stresat, dar am avut emoții cu toții în familie. Până la urmă s-au dovedit a fi nefondate, dar observ că seamănă cu mine. Și eu am avut întotdeauna emoții înainte de fiecare examen, dar din fericire de multe ori norocul m-a ajutat. Și ea a prins niște zile bune și a reușit să intre acolo unde și-a propus.

Alina Matei: Cum a ales Liceul Lazăr? Faptul că este mai aproape de Facultatea de Drept este mai reconfortant pentru dumneavoastră?

Radu Rizoiu: Nu cred că are vreo legătură. Pur și simplu l-a ales, cred, pentru că este liceul care are legături foarte strânse cu școala pe care a urmat-o, este și relativ aproape de casă și a existat undeva prin clasa a VII-a o întreagă mișcare în cadrul școlii lor de colegi care se hotărâseră deja că dau la Liceul ”Lazăr”. Așadar, a fost urmarea acestei efuziuni în cadrul colegilor. Sunt, însă, încântat că am contribuit la alegerea profilului. Asta într-adevăr a fost o discuție foarte interesantă, ea nefiind deloc convinsă că vrea un astfel de profil. Până la urmă, împreună cu soția, am reușit să o convingem – fără să o obligăm -, i-am spus că alegerea este numai a ei, dar am reușit să îi oferim argumente în sensul că o orientare de tip real îi lasă porțile deschise pentru orice ar vrea să facă în continuare. Între altele, oferindu-i exemplul că poți face și științe sociale după ce ai terminat un profil real.

Alina Matei: O să vă calce pe urme sau încă se mai gândește?

Radu Rizoiu: Deocamdată se gândește, în sensul că nu intenționează să facă ceva legat de domeniul juridic. A zis că îi ajunge cât aude acasă discuții în acest sens, unu la mână. Doi la mână, având în vedere din nou experiența mea – părinții mei voiau să fac studii de politehnică și chiar și eu am vrut până în clasa a XI-a, aproape până într-a XII-a, acest lucru – nu am de gând să îi impun o anumită carieră. Tocmai de aceea am pledat pentru un profil real care să îi poată oferi deschiderea ca într-a XI–a sau a XII-a, când o să se hotărască, să poată să își aleagă ce își dorește ea.

Alina Matei: Și pentru că vorbeam cât de importante sunt alegerile în viață, în ce clasă din liceu ați știut că o să urmați Facultatea de Drept, dacă până în clasa a XI-a – a sau a XII-a credeați că o să faceți politehnica? Când anume v-ați hotărât? Și șoferia ați lăsat-o pentru altă viață, să înțeleg?

Radu Rizoiu: Cred că da. Sincer, undeva spre sfârșitul clasei a XI-a m-am hotărât să dau la Drept. Până atunci dădeam la Aeronave. M-am hotărât să dau la Drept în lipsă de alternativă, ca să spun așa. Nu a fost o alegere foarte conștientă, a fost mai mult o întâmplare cu privire la care pot să spun acum, peste ani, că a fost o întâmplare fericită. Am avut și de data asta noroc. Cu timpul a început să îmi placă acest domeniu. Recunosc că în timpul facultății mi se părea doar ceva exotic, nu neapărat că îmi plăcea, dar treptat a început să îmi placă.

Alina Matei: Când a apărut realitatea despre avocatură? Alte profesii juridice nu v-au făcut cu ochiul?

Radu Rizoiu: Sincer să fiu, iarăși alegerea a fost mai puțin o alegere și mai mult rezultatul unei întâmplări, a unui hazard, în care norocul a avut un rol. De fapt, întreaga mea viață stă sub semnul acesta al norocului și al hazardului fericit. Nu aveam nicio idee despre ce voiam să devin. Undeva prin anul II, recunosc că m-a fascinat ideea avocaturii datorită cursurilor, dar mai ales seminariilor – am fost ultima generație care am avut privilegiul să facem seminarii cu profesorul Valeriu Stoica. La acele seminarii, în anul II, făceam procese simulate – ceva ce era din altă lume. Brusc am descoperit că Dreptul poate fi un joc interesant, nu numai o chestiune de învățat o nouă limbă. Dar în continuare avocatura era ceva nebulos, nu era foarte clar. Pe undeva prin anul III începusem deja să mă conving că nu am stofă de judecător.

Alina Matei: De ce?

Radu Rizoiu: Pentru că am observat că nu pot să iau niște decizii tranșante, nu pot să zic ”e albă” sau ”e neagră”, întotdeauna vedeam în nuanțe de gri. Nu știu dacă erau 16, 256 sau 50. Prin urmare, îmi venea greu să mă văd în postura celui care trebuie să tranșeze o situație. Eram ca în bancul cu rabinul care spunea ”și tu ai dreptate, și tu ai dreptate”, moment în care unul dintre oameni se plânse ”dar nu putem avea amândoi dreptate în același timp”, iar rabinul îi răspunse: ”și tu ai dreptate”. După care, partea de noroc a venit la începutul anului IV când același profesor Stoica, sub semnul căruia s-au întâmplat multe lucruri plăcute în viața mea, mi-a făcut propunerea de a face practică în cadrul societății pe care dumnealui tocmai o părăsea, devenind incompatibil în acel moment. Și așa am ajuns să văd eu Dreptul scos din cărți și pus la treabă într-o societate de avocatură. Și de atunci n-am mai schimbat macazul.

Alina Matei: Și pentru că am tot vorbit de profesorul Valeriu Stoica, mă interesează amintirea când, deși Senior Partner la o firmă renumită de avocatură, STOICA & ASOCIAȚII, ați zis RIZOIU ȘI ASOCIAȚII. Chiar dacă sunt de acord cu Marcel Proust care spunea că amintirea lucrurilor trecute nu este în mod necesar amintirea lor așa cum a fost. Vă rog.

Radu Rizoiu: Vedeți, diferența dintre noi și probabil și dintre profesorul Stoica – despre care cred că l-ar fi citat tot pe Proust – și mine este că eu prefer să-l citez pe Murphy. Una din legile lui Murphy – și am văzut că și Andreea a invocat recent tocmai această lege pe care eu o repet de multe ori – ”îmi atinsesem limita de incompetență.” Pur și simplu făcusem în cadrul acelei structuri cam tot ceea ce fusesem eu capabil să fac și deja simțeam că mă aflam într-o poziție în care nu mai puteam să mai aduc nimic pentru organizație, lucru pe care i l-am spus profesorului Stoica la acel moment.

Alina Matei: Și ce a zis profesorul Stoica?

Radu Rizoiu: Profesorul Stoica a zis că sunt încă tânăr și că mă grăbesc și mi-a oferit șansa să mă dezvolt în alte direcții, numai că pentru mine partea de management organizațional n-a fost niciodată o pasiune, recunosc. Și în consecință, în momentul în care am văzut că nu mai pot să aduc un „plus-valoare” – cum se spune astăzi – în organizație am avut o discuție cu profesorul Stoica. Dumnealui, ca întotdeauna, a înțeles exact ce mă frământa pe mine și a convenit să îmi dea libertatea să încerc și altceva. Deși la acel moment nu îmi pusesem problema respectivă, iarăși hazardul norocos a făcut ca timpul liber pe care l-am avut imediat după plecare să îmi permită să îmi dezvolt latura academică a carierei, ceea ce mă mulțumește foarte mult.

Alina Matei: Cât vreți să extindeți echipa de avocați la RIZOIU ȘI ASOCIAȚII?

Radu Rizoiu: După cum am spus mai devreme, partea de management organizațional n-a fost niciodată punctul meu forte. Prin urmare, nu am un plan foarte bine pus la punct în acest sens. Nu îmi doresc să ajungem la un număr de… Îmi doresc două lucruri care sper să fie compatibile. Pe de o parte, îmi doresc să avem întotdeauna o dimensiune care să permită menținerea elementului uman ca element esențial în această meserie și nu sub forma de resurse umane, adică să nu ne transformăm în roboței și în niște cifre pe hârtie. Pe de altă parte, doresc să mențin un anumit nivel de rigoare și de element de știință a dreptului. Invocându-l iarăși pe profesorul Stoica, împreună cu dumnealui ajuseserăm acum mulți ani la concluzia că nu întotdeauna un bun jurist va fi un bun avocat și reciproca este în mod egal adevărată. Ei bine, eu încerc totuși să mă mențin în acea zonă în care avocații din cadrul societății să fie și buni juriști. Știu că este un deziderat greu de atins, dar speranța moare ultima. Eu către asta tind. Prin urmare, dimensiunea nu reprezintă un parametru care să mă intereseze.

Alina Matei: Ca și profesor la Facultatea de Drept a Universității din București, dar și ca formator la INM, care este stilul dumneavoastră? Vorbeam deunăzi cu un puști de 15 ani, Gabi, care studiază în America, și care este olimpic (locul I) la anatomie, despre sistemul de învățământ practicat în State. Sistemul ingestare-regurcitare, profesorul predă, elevul scrie, e practicat și acolo, dar pentru copiii cu un nivel nu foarte mare de performanță. El era destul de încântat de sistemul AP, advanced planed, unde copiii citesc acasă materia și la ora discută cu profesorul.

Radu Rizoiu: Stilurile sunt oarecum diferite. O să încep cu facultatea. La facultate, trebuie să recunosc că am avut o dificultate de abordare, pentru că eu predau la anul I. Studentul la Drept în anul I, în România, are o mare dificultate. Trebuie să învețe o limbă străină și trebuie să învețe despre ceva cu care nu s-a confruntat până atunci din punct de vedere metodologic. I se pare că știe, cu toții știm Drept, televizorul pare să ne ofere în fiecare zi de la știrile de la ora 5 până la știrile de seară, informații juridice, dar de fapt sunt niște informații scoase din context și de multe ori răstălmăcite. Prin urmare, anul I este un an al bulversării. Este un an în care, pe de o parte, trebuie să își dea seama că ceea ce li se pare că știu, de fapt nu știu sau nu e complet corect, iar pe de altă parte trebuie să pună bazele pentru ceea ce trebuie să învețe. Așadar, anul I de facultate la Drept este întotdeauna sub semnul acumulării, al tocelii. Țin minte și astăzi cum profesorul Molcuț la primul curs, în stilul dumnealui hâtru, ne spunea: ”Cine v-a pus să dați la Drept?! Sunteți condamnați să tociți! Nu veți înțelege nimic decât atunci când veți ajunge în anii mai mari, în anul III, în anul IV sau chiar după ce veți termina facultatea.” Oricât de dur pare a fi acest discurs, el are partea lui de adevăr. Și acum revenind la răspunsul la întrebare, pornind de la ideea că studentul din anul I are cunoștințe de Drept care tind la zero, partea de predare clasică este absolut necesară. Mai mult, experiența mi-a arătat că simpla indicare a unor surse nu va fi suficientă, cel puțin în anul I. Astfel încât, la curs, ceea ce încerc să fac este să prezint sistemul văzut de sus. Să prezint niște scheme, pădurea văzută din avion. Acel ”eagle eyes view”, dacă tot vorbim de sistemul american, care este absolut necesar pentru a oferi niște puncte de sprijin, niște puncte de reper studentului aflat în anul I. La seminar, pe de altă parte, încerc să provoc discuții, încerc să arăt copacii din cadrul pădurii și să ne alergăm în jurul acelor copaci. Câteodată îmi iese, alteori nu îmi iese. Asta ține de normal.

La INM, pe de altă parte, deja vorbim de niște oameni care au absolvit o facultate de Drept, ştiu și pădurea, cunosc și mulți dintre copaci. Acolo problema este de a le preda secretele unei meserii. Acolo trebuie să îi învățăm să taie acei copaci uscați, respectiv să planteze noi copaci în locurile unde își vor prinde bine rădăcini. Și în acest sens, pornim de la baza de cunoștințe și încercăm să o aplicăm la niște dosare concrete. Toate seminariile de la INM pornesc cu un dosar copiat de la instanță în față. Avem un dosar, cum procedăm? Cam asta este de fapt. Și la facultate și la INM, însă, apropo de sistemul de învățământ românesc, în ultimii ani, din ce în ce mai pregnant, am văzut o tendință – pe care eu încerc să o reprim cât mai mult – de a avea rețete. În sensul în care studentul sau auditorul vrea să știe care este întrebarea și care e răspunsul corect. De ce? Pentru că ținta lor imediată este ce o să facă la examen. Putem spune că este o abordare pragmatică, însă eu care știu cum am ieșit din facultate și – când am dat cu nasul de chestiunile practice – am rămas blocat, nu cred că este calea corectă.

Țin minte și acum – fac o paranteză – primul dosar în calitate de avocat era să studiez o analiză fiscală de trei pagini și să spun dacă din punct de vedere juridic schema respectivă era corectă. Am stat jumătate de zi, nu pentru că era în engleză și nu înțelegeam terminologia (poate că și ăsta a fost un element), ci pentru că pur și simplu nu înțelegeam despre ce era vorba. Asta până când am reușit să găsesc într-o carte despre ce era vorba. Nu învățasem la facultate despre impozit prin reținere la sursă și că există niște convenții. După ce am prins acest fir, am reușit să găsesc și convenția respectivă de evitare a dublei impuneri și să înțeleg despre ce se vorbea în acel document.

Ei bine, dacă aș fi avut o abordare de genul ”asta e întrebarea, ăsta este răspunsul corect”, probabil că și în ziua de azi îmi puneam problema ce este un impozit prin reținere la sursă. Asta încerc să le spun și studenților, dar mai ales auditorilor. Dreptul este un domeniu mult prea vast pentru a avea un inventar clar de întrebări cu răspunsurile asociate. În plus, este un domeniu dinamic, răspunsurile se pot modifica. Dacă tu vrei să știi răspunsurile la întrebări nu vei avea niciodată succes. Din păcate, majoritatea examenelor de la admiterea la facultate, până la admiterea în profesiile juridice sunt structurate pe acest model și ei asta văd și deja au mintea deformată de acest tip de examinare de forma testului grilă. Recunosc că și eu sunt vinovat că și  la examenul de Persoane și Prescripție din anul I există subiecte de tip grilă, numai că eu îi las cu Codul civil pe masă. Prin urmare, toată informația o au acolo, trebuie să știe doar cum să o citească și să o interpreteze. Pentru a răspunde la mine la grilă trebuie să știi să interpretezi 2-3 articole împreună – nu vei găsi niciodată răspunsul într-un singur articol – și trebuie să știi să citești Codul. Asta este iarăși o chestiune pe care noi, cu toții din catedră, ne străduim să o predăm studenților încă din anul I.

Alina Matei: Fiind o chestiune de viziune, stilul profesorului poate crește numărul viitorilor specialiști într-un domeniu sau, dimpotrivă, să nu îi atragă deloc pe studenți, iar materia să nu fie studiată. Rolul profesorului îl vedeți dincolo de predarea și înțelegerea materiei de către studenți și care îl transformă pe acesta dintr-un profesor amabil într-un veritabil profesor?

Radu Rizoiu: Iarăși cred că răspunsul este mai complex. Vedeți, de asta nu m-am făcut judecător, nu pot să răspund cu da sau nu. Depinde și de elev, în mare măsură. Și vă spun asta, pentru că totuși la Facultatea de Drept a Universității din București într-un an de studiu sunt vreo 700 de studenți. Într-o grupă sunt în jur de 30 de studenți. Rolul meu nu este numai acela de a vorbi cu 2-3 studenți dintr-o grupă care chiar sunt interesați de acele chestiuni și de acea materie. Rolul meu este să încerc să aduc cât mai mulți la un nivel de înțelegere de bază. Și cred că reușesc acest lucru, pentru că statistic vorbind, trecând acum la cifre, la sfârșitul semestrului, notele de la examen arată că majoritatea studenților dintr-o grupă iau notă de trecere. E drept că poate o porțiune semnificativă se situează în zona aceea a lui 5-6, dar examenul este în așa fel calibrat încât nota 5 să arate că ai trecut o dată prin materie. De altfel, le spun chiar înaintea examenului, când le dau foile: ”Nu încercați să copiați, nu vă chinuiți! Aveți Codurile oricum în față, iar dacă ați trecut o dată prin materie, eu vă asigur că nota 5 o veți lua.”  Ca să iei nota 10, trebuie să fi și înțeles acea materie. Și acolo se văd acei 2, 3, 4, 5 într-o grupă care chiar au avut interes. Iarăși, în timpul seminariilor, spețele pun atât probleme de bază, cât și probleme mai dificile. Nivelurile de citire sunt diferite. Până și la examen, speța pe care le-o dau e făcută în așa fel încât să nu îi plictisească. Anul acesta, de exemplu, una dintre spețe a fost despre numele copilului Antoniei și al lui Alex Velea. Anul trecut a fost o speță cu penultimul film din seria James Bond. Probleme de prescripție și de persoane găsim peste tot în jurul nostru. Și chiar m-a distrat că la ieșirea din examen unii studenți aveau un zâmbet așa pe față și veneau la mine și mă întrebau: ”Auziți, A. V. era Alex Velea, nu?” sau ”J. B. era James Bond, nu?”. Deci încerc să stimulez și creativitatea, dar pentru a avea creativitate trebuie prima dată să ai bazele.

În Statele Unite, Dreptul se face ca facultate de specializare. Faci înainte o facultate (în general, de orientare economică) pentru a-ți asigura niște baze, după care faci trei ani de Drept, ca facultate de specializare. La noi pornind direct de la zero, cel puțin în anul I, trebuie să pui bazele, iar discuțiile filozofice sunt mai puțin filozofice.

Alina Matei:  Iar studenții cum să fie mai buni, mai performanți? Ce datorie au ei? Trăiesc doar în epoca Internetului, a Facebook-ului. Pokemon e la putere. La o primă vedere, ar părea suficiente pretexte pentru a evita datoria. Dar eu cred că Internetul, Facebook-ul și chiar Pokemonii dezvoltă puterile minții.

Radu Rizoiu: Sunt absolut convins, numai că trebuie să aibă grijă să transforme această imensă sursă de informații într-un ajutor și nu într-un handicap. În momentul în care eu eram student, sursele de informare erau extrem de limitate. Țin minte și azi cum am alegrat prin tot Bucureștiul în anul I, la vreo trei locuri de vânzare de carte și la vreo patru facultăți, pentru că umblau zvonurile despre unde se mai găsea cursul profesorului Beleiu sau unde mai găseam cursul profesorului Iorgovan. Alergam după informație. Acum informația este la îndemână, o poți avea. Singura problemă este să o filtrezi și să încerci, cel puțin în anul I, să înțelegi care este informația esențială.

Mai este o altă problemă legată de domeniul juridic. Problema ține de calitatea surselor. De multe ori sunt surse care și-au dezvoltat un anumit pedigree, sunt cărți considerate fundamentale. Din păcate, unele dintre ele nu au ținut pasul cu modificările, cu reforma legislativă. Ele au în continuare acel pedigree – ”Ah, dacă învăț din cartea aia totul este perfect”. Și câteodată pedigree-ul ăsta mai are o altă calitate – apropo de bombardamentul informațional – avem toată informația la îndemână, dar o avem în porții foarte mici. Durata medie a atenției tinerilor din ziua de azi s-a redus extrem de mult față de cea din vremea când eu eram tânăr. Problema este următoarea: în momentul în care văd o carte de 100 de pagini spun ”Ah, ăsta este manualul perfect! Îl pot citi într-o noapte, înainte de examen și am rezolvat-o.” Noi nu limităm sursele, nu cerem să se citească după cursul publicat de colegii de la disciplină. Le spunem că orice curs din domeniul respectiv este bun de citit, dar întotdeauna mai adăugăm ceva. Mai vine ceva după virgulă și s-ar putea să pierdem atenția la momentul respectiv. Trebuie să citești cu codul lângă tine și să înțelegi argumentele de acolo, nu doar să le reții. Să le înțelegi și să înveți care e echivalentul lor în texte. O să îți dai seama câteodată că s-ar putea ca o afirmație să fie hazardată. Noi în general și la curs subliniem ”Vedeți că se afirmă într-o carte mai veche că… dar între timp s-a schimbat”. Și totuși am surpriza la contestațiile de la examen să mi se spună ”Dar în cartea…” – și mi se trimite și poză făcută, evident, cu telefonul mobil – ”Uitați, la pagina asta scrie că…” și răspunsul meu este: ”Da, știu și tocmai pentru că știu v-am spus să aveți grijă și v-am oferit și argumentul. Dacă dumneavoastră îmi oferiți argumentul de ce e cum scrie în cartea aia, eu vă admit contestația.” În afară de argumentul ”așa scrie în carte” nu se merge mai departe sau se spune ”ah, da, acum îmi amintesc” sau ”da, aveți dreptate”.

Alina Matei: Vorbiți-ne, vă rog, de profesorul Aladar Sebeni și despre deschiderea porților garanțiilor reale. Sunteți autorul unei impresionante cărți intitulate ”Garanțiile reale mobiliare. O abordare funcțională”.

Radu Rizoiu: Mirel Sebeni a fost, după profesorul Stoica, probabil cel care mi-a influențat cariera juridică cel mai mult. El a fost persoana desemnată de către doamna Cristiana Irinel Stoica să mă țină sub supraveghere când am început să fac practica avocațială și mai târziu când am devenit avocat în cadrul STOICA & ASOCIAȚII. La acel moment, Mirel se ocupa de vreo 2-3 dosare care aveau un element comun. Era vorba de niște finanțări cu garanții. Și țin minte și acum când mi-a spus ”Trebuie să înveți cum e cu garanțiile. Uite, citește bibliorafturile astea” – și erau vreo 5-6 bibliorafturi mari – ”și după ce ai terminat vino la mine și întreabă-mă ce nu ai înțeles.” În acel moment, vă dați seama că am înlemnit. Mi-am dat seama ulterior, apucându-mă să citesc, că acele contracte de garanție de câte 50 de pagini, scrise în engleză, erau mai multe versiuni ale aceluiași contract, dar vedeam evoluția, cum s-a negociat respectivul contract. După care, atunci când nu înțelegeam ceva, mă duceam la Mirel și îl întrebam. De la Mirel am învățat că examenul de admitere în facultate la care trebuie să știi gramatică este foarte util, pentru că mi-a spus ”Atunci când găsești o frază lungă de jumătate de pagină, cum sunt americanii obișnuiți, într-un contract, ia-o și împarte-o în propoziții cu creionul, exact cum te-ai pregătit pentru admiterea la facultate și o să vezi că lucrurile devin mai clare”. Exact așa am făcut și chiar și în ziua de azi mai fac acest lucru. Deci, o mulțime din „șmecheriile meseriei”, eu le-am învățat de la Mirel. În același timp, am învățat de la Mirel rigoarea raționamentului juridic și despre ce este vorba în domeniul garanțiilor. Și pentru că vorbeați de cartea din 2011 care are la bază teza mea de doctorat din 2010, acea carte a început să fie scrisă prin 2000, dacă stau să mă gândesc. Iar înaintea ei a existat – și întotdeauna voi spune acest lucru – o teză de doctorat extraordinară care nu știu din ce motive nu a văzut încă lumina tiparului și anume teza de doctorat despre garanții reale mobiliare a lui Mirel Sebeni, care se găsește la biblioteca Facultății de Drept și în care prezintă comparativ sistemul nord-american și sistemul românesc adus de titlul VI al Legii nr. 99/1999. Este o carte extraordinară care pornește de la rădăcinile de drept roman ale garanțiilor. De acolo am prins și eu gustul de a încerca să mă duc cât mai mult în urmă și să văd cum au evoluat anumite garanții. Deci da, Mirel este și va rămâne întotdeauna mentorul meu în materie de garanții.

Alina Matei: Ca scriitor de carte juridică, ce aveți în plan?

Radu Rizoiu: Ca scriitor de carte juridică sunt un client atipic al editorilor, în sensul că niciodată nu vreau să semnez contract de editare până nu am cartea gata. Niciodată editorii nu au înțeles această abordare și spun ”Haideți să semnăm contractul și după aia o să vedem noi cu scrisul cărții”. Eu răspund: ”Nu. Întâi scriu cartea și după aceea semnăm contractul”. Astfel încât, în general nu prea îmi fac planuri. La modul generic, îmi propun să reușesc să pun cap la cap un curs de garanții, pentru că până acum am scris numai părți fragmentare. Am scris despre garanții reale mobiliare, încetul cu încetul am încercat să dezvolt o teorie generală a garanțiilor reale, acum încerc să dezvolt o teorie generală a garanțiilor în care să prind și garanțiile personale și garanțiile reale, dar în acelați timp să ofer un suport de curs pentru cei care vor să intre în acest domeniu. Când va fi gata nu pot să vă spun. Mi-am găsit și ajutoare, nu o să scriu singur, astfel încât atunci când va fi gata, va fi pe piață.

Alina Matei: Și dacă v-ar întreba fetele dumneavoastră ce are ”superprioritate” în viață, ce le-ați spune?

Radu Rizoiu: Deja am spus-o la un moment dat în prefața de la prima mea carte că superprioritate vor avea ele. Prin urmare, eu cred că familia este pe primul loc. Familia neînsemnând neapărat ideea de celulă de bază a societății, familia însemnând oamenii care îți sunt aproape, oamenii care te fac să te simți bine, oamenii cu care îți place să stai. Și cred că dacă reușești să îți creezi o sferă de persoane de care să îți placă și care să te placă, după aceea orice este posibil. Având această stabilitate emoțională, poți face absolut orice îți dorești. Și asta nu face nicio trimitere la teoria hegeliană că voința este totul, ci pur și simplu experiența mi-a demonstrat că dacă ai o bază solidă din punct de vedere emoțional, poți să îți propui o mulțime de proiecte și să le și duci la bun sfârșit.

Alina Matei:  Un mesaj, vă rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.

Radu Rizoiu: Le recomand cititorilor, în primul rând, să citească JURIDICE.ro, chiar și atunci când publică studii de o întindere mai mare, chiar și atunci când au note de subsol, chiar și atunci când au trimiteri către alte surse. Fata mea cea mare întotdeauna glumește pe seama mea spunând ”Și note de subsol ai scris?” De asemenea, le recomand să încerce să vadă cu un ochi critic ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Radu Rizoiu: Și eu vă mulțumesc pentru ocazie!

Secţiuni: Interviuri, Selected, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO