Întrebare preliminară cu privire la jurisprudența națională
17 august 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la posibilitatea ca jurisprudența națională să încalce dispoziții dintr-o directivă (C-243/16 Miravitlles Ciurana și alții)
Situația de fapt:
1. libertatea de stabilire
2. necesitatea de a afla dacă creditorul societății comerciale care solicită creanța salarială în fața instanțelor spaniole competente – cele pentru litigii de muncă – are dreptul de a formula simultan, în fața aceleiași instanțe:
2.1. atât o acțiune directă împotriva întreprinderii în vederea recunoașterii creanţei salariale,
2.2. cât și o acțiune împotriva persoanei fizice – administratorul societății – în calitate de persoană care răspunde în solidar pentru datoriile societății, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor comerciale prevăzute în directivele incidente și transpuse în Legea societăților de capital spaniolă
3. necesitatea de a afla dacă jurisprudența națională pertinentă poate fi considerată ca încălcând mai multe articole din directivele incidente, dar și din Carta DFUE, deoarece statuează că:
3.1. instanțele spaniole pentru litigii de muncă nu pot aplica în mod direct, în ceea ce privește o creanță salarială, garanțiile prevăzute în aceste directive comunitare, în cazul în care persoanele responsabile în ultimă instanţă – persoane fizice – încalcă cerințele formale de publicitate a actelor esențiale ale societății prevăzute în directive și transpuse
3.2. obligă creditorul salarial – lucrător salariat – să exercite două proceduri judiciare – prima, în fața instanței pentru litigii de muncă, pentru a obține recunoașterea creanței salariale împotriva întreprinderii și, ulterior, în fața instanței civile/comerciale, pentru a obține garanția solidară a administratorului societăţii sau a altor persoane fizice în condițiile în care această cerință nu este impusă pentru niciun alt tip de creditor, indiferent de natura creanței sale,
Dispoziții incidente:
1. articolele 2, 6, 7 și 8 din Directiva 2009/101/CE
2. articolele 19 și 36 din Directiva 2012/30/UE
3. articolele 20 și 21 coroborate cu articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente)
Corespondențe pentru România identificate:
1. articolul 232, articolul 58 alineatul (3), articolul 237 alineatele (6), (7), (9) și (10), articolul 73 alineatul (1) litera (e), articolul 53 alineatul (1), articolul 153 indice 24 și articolul 208 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 302/2005, Legea nr. 164/2006, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 441/2006, Ordonanța de urgență nr. 82/2007, Ordonanța de urgență nr. 52/2008, Legea nr. 284/2008, Legea nr. 88/2009, Ordonanța de urgență nr. 43/2010, Ordonanța de urgență nr. 54/2010, Legea nr. 202/2010, Ordonanța de urgență nr. 37/2011, Legea nr. 71/2011, Ordonanța de urgență nr. 2/2012, Ordonanța de urgență nr. 47/2012, Legea nr. 76/2012, Legea nr. 255/2013, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 152/2015 și Legea nr. 152/2015
2. articolul 4 alineatul (2) din Constituția României din 21 noiembrie 1991, republicată, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003
dr. Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
