BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Suceava. Schimbarea încadrării juridice. Efectele acordului de mediere
17.08.2016 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Curtea de Apel Suceava a decis că pentru următoarele fapte:
– pătrunderea, după lăsarea întunericului, prin escaladarea gardului, în curtea locuinţei părţii vătămate 1, şi sustragerea a patru găini, un cocoş şi un porumbel (în data de 17 ianuarie 2012)
–  pătrunderea, după lăsarea întunericului, prin escaladarea gardului, în curtea locuinţei părţii vătămate 2, prin forţarea sistemului de asigurare al uşii de la o poiată, şi sustragerea a doi cocoşi, două găini (în data de 21 ianuarie 2012)
–  pătrunderea, după lăsarea întunericului, prin forţarea lacătului, în garajul părţii vătămate 3, şi sustragerea unei butelii de aragaz şi 35 l vin (la data de 3 februarie 2012),
celor doi inculpaţi le este favorabilă legea penală veche, schimbând încadrarea juridică a faptelor din trei infracţiuni de furt calificat, aşa cum a stabilit prima instanţă (conform art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b vechiul Cod penal), într-o singură infracţiune de furt calificat (conform art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i vechiul Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, precum și a disp. art. 37 lit. b vechiul Cod penal).

De asemenea, Curtea a apreciat că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege în acest caz a fost minimă, faptele fiind lipsite de gradul de pericol social al unor infracţiuni, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, persoana și conduita inculpaților care au avut o conduită constant sinceră pe parcursul procesului penal și au înțeles să acopere prejudiciile cauzate, drept pentru care a admis apelurile inculpaţilor.

Deşi în dosarul de apel a fost depus un acord de mediere, instanţa nu poate da curs cererii formulate de către inculpați în sensul încetării procesului penal (conform art. 16 lit. g Cod procedură penală), întrucât acesta nu s-a realizat cu toate persoanele implicate în conflictul penal, una din parţile civile decedând pe parcursul procesului penal, dar va avea în vedere efectele acestui acord în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei. (Decizia penală nr. 199 din data de 24 ianuarie 2016 pronunţată de Secţia penală a Curţii de Apel Suceava, portal.just.ro)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel Suceava. Schimbarea încadrării juridice. Efectele acordului de mediere”

  1. Gheorghe IONESCU spune:

    Felicitări d-lor judecători ai Curţii de Apel Suceava- Secţia penală, care au pronunţat decizia mai sus citată!
    Ceea ce ne surprinde, totuşi, este următoarea chestiune :de ce nu au fost obligate părţile civile să le asigure – pentru o perioadă de cel puţin un an, fiecare dintre ele! -pensiune completă hoţilor, pentru ca aceştia să se obişnuiască cu gospodăriile în cauză, astfel încât la viitoarele fapte să nu mai fie nevoite să sară gardul (dacă-şi rup vreo mână,vreun picior, Doamne fereşte)?
    Lăsând gluma la o parte, cum este posibilă o asemena soluţie? Ce efect de prevenţie poate să aibă o asemena hotărâre?
    Ea nu este decât o încurajare a unor recidivişti – de genul lui A.N, (atenţie – recidivă post executorie!), sau semirecidivişti – de genul lui ZM (acesta fusese condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, în 2013, deci după comiterea faptelor în discuţie), la comiterea de noi fapte antisociale!
    Cum se explică faptul că un dosar în care, încă din faza de urmărire penală, hoţii au recunoscut infracţiunile comise, iar judecata – în ambele faze, s-a desfăşurat potrivit procedurii simplificate, să fie soluţionat în fond la 10.12.2013, iar în apel – abia la 24.01.2016, deci după mai bine de 2 ani?! (tot cca. doi ani au durat, cumulate, urmărirea penală şi fondul, faptele fiind comise în ianuarie-februarie 2012).
    Nu ni se spune nici măcar pentru ce infracţiuni fuseseră condamnaţi cei în cauză,iniţial, pentru a ne forma o idee despre statutul lor…
    … Mă întreb: oare cum ar fi reacţionat domnii judecători care au pronunţat o asemenea soluţie – dacă domniile lor ar fi păgubiţii?
    Aceeaşi blândeţe nejustificată ar fi manifestat?
    Daţi-mi voie să mă îndoiesc…

  2. Gheorghe IONESCU spune:

    … Speţa în discuţie mi-a adus în memorie o alta, destul de mult comentată şi aceea, la vremea ei. O femeie săracă a furat din supermarketuri, în 2 rânduri, mai multe alimente, inclusiv pentru a o hrăni pe fiica ei, minoră. IG a fost condamnată, finalmente, de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, la 3 (trei) ani de închisoare, cu executare – deci în regim de detenţie! (a se vedea dosarul 34.324/299/2014, în care s-a pronunţat decizia 313/26.02.2015).
    Estimativ, prejudiciile cauzate, prin furturile comise, de IG (din speţa CAB) şi ZM (din speţa CAS), sunt apropiate valoric, iar situaţia lor juridică este cvasi-identică.
    Ce fel de ţară este însă aceea în care justiţia penală o condamnă pe prima la 3 ani de închisoare cu executare, iar pe cel de-al doilea la 1.000 lei amendă administrativă (pe care pun pariu că nu a plătit-o nici până în ziua de azi!)???
    Ce fel de justiţie penală este aceea în care criteriile de apreciere, în legătură cu infracţiunile deduse judecăţii, sunt situate la distanţe astronomice, de la o instanţă la alta?
    Quo vadis, România?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate