Dragoș Călin: CSM a pretins deseori că este mult mai puternic decât justiția a cărei independență ar fi trebuit să o garanteze

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule judecător Dragoș Călin pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii J. Ați cumpănit adânc în ceea ce privește candidatura pentru CSM: pe de o parte, a face ceva pentru colegii judecători, iar pe de altă parte, riscurile de a fi într-un organism colectiv. De fapt, dacă ar fi să fie o posibilă teamă, cred că aceea ar fi să nu vă dezamăgiți colegii care v-au creditat cu o așa mare responsabilitate și posibilitatea de a fi singur în realizarea unor proiecte în CSM, fără susținerea reală a celorlalți membri ai Consiliului. Și totuși v-ați asumat această încercare. Ce a fost determinant?

Dragoș Călin: Într-adevăr, a fost o decizie dificilă. Însă nu teama de a-mi dezamăgi colegii a stat pe un taler al balanței, ci faptul că vorbim de un organism administrativ, total diferit de o instanță de judecată, cu reguli specifice, aflat departe de sala de judecată şi de dosarele zilnice. Această autoritate ar trebui să lupte permanent pentru justiție, ca for administrativ, neavând însă menirea de a face justiție, esenţa activităţii unui magistrat obișnuit. Prin urmare, teama poate ține de o oarecare deprofesionalizare, în raport de magistratul de scaun. A nu-i dezamăgi pe colegi trebuie să fie cel mai important obiectiv general al unui membru CSM, iar în ceea ce mă priveşte, cât timp am avut o colaborare extrem de bună cu sute sau chiar mii de judecători și procurori, alături de care am iniţiat şi promovat diverse acţiuni (memorii, petiţii, participări la dezbateri etc.) pentru o justiție curată, eficientă, occidentală, este evident că nu aș fi singur în CSM, ci alături de colegi ce vor susține cel puțin o parte din ideile exprimate în proiect, dezbătute, de altfel, de ani buni în corpul magistraților. Astfel, determinantă a fost dorința de a pune în aplicare aceste proiecte și soluții, asumate față de colegi și care nu pot rămâne în sertarele autorităților decizionale, aşa cum am observat că se întâmplă de multe ori în toată această perioadă în care am luptat pentru principii.

Alina Matei: Uitându-mă pe lista judecătorilor de la curți de apel care se vor înfrunta, aceștia se împart în două categorii: judecători cu funcții de conducere, președinți de curți de apel, și judecători care au luat atitudine, s-au implicat în asociațiile magistraților, au fost vizibili prin luările lor de poziție. Cei cu funcţii de conducere pornesc cu un mic avantaj sau la aceste alegeri mai importante sunt omul, proiectul, ce a realizat până la acest moment, cât de influent este?

Dragoș Călin: Nu știu dacă distincția pe care ați realizat-o este esențială. Important este, în primul rând, ca magistratul ales în CSM să fie curat, incoruptibil, echilibrat și profesionist. Însă o funcție de conducere a oferit posibilitatea celui care a ocupat-o să arate lucruri reale, deținând pârghii importante pentru a-și dovedi energia și eficiența. Dar când ai ”ruginit” într-o astfel de funcție (cum un fost președinte de curte de apel sugera pe bună dreptate într-un recent interviu pentru JURIDICE.ro, pentru situația generală a eternizărilor în funcții de conducere), fără a te implica în nimic din ceea ce înseamnă sprijinirea colegilor tăi, fără a avea o singură ieșire publică atunci când aceștia erau umiliți din punct de vedere al statutului lor, în favoarea metehnelor justiției anilor 1990, inclusiv sub aspect salarial, nu ai vreo legitimitate pentru a-i reprezenta în CSM.

Forul administrativ al magistraturii nu reprezintă un ”dormitor” pentru șase ani. El are nevoie de magistrați dedicați profesiei și energici, preocupați zilnic de soarta propriilor colegi, nu de oportuniști sau amatori de plimbări exotice în Panama sau Hong Kong ori îndrăgostiți de ”dormitorul”de care vorbeam, cu încercări disperate şi neconstituţionale de a mai ţine frâiele justiţiei şi după expirarea mandatului colectiv, așa cu s-a întâmplat în anul 2016. Prin urmare, omul și proiectul sunt esențiale. Influența, jocurile de culise, înțelegerile preelectorale, duplicitatea, nu sunt compatibile cu statutul de magistrat. Nu poți trafica viitoare funcții pentru colegii care te sprijină, acel sprijin nefiind unul real, ci o formă de interes nepotrivită. Refuz să cred că un magistrat adevărat practică astfel de jocuri. Pentru mine, ele nu există. CSM trebuie să aibă o filosofie colectivă abia atunci când este format, colegii nu te aleg pentru alianțele realizate, ci pentru inițiativele, seriozitatea și profesionalismul de care ai dat dovadă. Alegătorii nu mai sunt naivi, nu cred că mai pot fi păcăliți prin cuvinte goale sau prin scandaluri create în preziua votului, prin mail-uri defăimătoare și fictive, aruncate în cârca contracandidaților.

Alina Matei: Judecătorul ar trebui să aibă un număr maxim de dosare de soluţionat într-o lună, pentru tot ceea ce judecă suplimentar fiind necesar a fi plătit suplimentar, spuneţi în proiect. Şi câte dosare ar fi rezonabil să fie soluţionate într-o lună de un judecător? Să aveţi în vedere un judecător de la curtea de apel, vă rog. Dumneavoastră vorbiţi de dosare soluţionate, nu dosare amânate. Şi cu cât să fie plătite orele suplimentare? Există în vreo ţară implementat acest sistem?

Dragoș Călin: Discuția poate privi numărul de dosare nou intrate alocate unui magistrat într-o lună, acesta nefiind un robot care poate judeca non-stop, ci este obligat prin Constituție și prin lege să realizeze un act de justiţie de calitate, ce presupune alocarea timpului necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare, respectiv motivării suficiente a hotărârilor pronunțate. Se poate stabili o normă maximală raportat la complexitate pentru fiecare specializare a unei instanțe. Dacă se dovedește că, într-un interval de referință, dezechilibrele nu pot fi rezonabil diminuate, pentru perioada de supraîncărcare, colegul care depășește norma maximală poate și trebuie să fie plătit suplimentar. Nu vorbesc de dosarele amânate, ci de dosare nou înregistrate, proaspăt repartizate pentru soluționare. O formă apropiată de stimulare a existat în perioada în care ministru al justiției era profesorul Valeriu Stoica, însă viza exclusiv dosarele soluționate. O astfel de idee trebuie însă discutată cu toți colegii. De altfel, trebuie realizat un studiu serios în privința normării muncii, fiind de evitat soluțiile prezente, nesatisfăcătoare, generate de aprecieri „din propria experiență” a vreunui membru al CSM. Nimeni n-ar pierde salarial, chiar dacă ar avea de soluționat un număr de dosare raportat la complexitate inferior normei maximale. Însă, nu puțini colegi ar câștiga, fiind plătit pe drept efortul depus suplimentar.

Alina Matei: 10-20 de dosare pe şedinţă? Cred că ar trebui să fim realişti. Haideţi să gestionăm 180 de dosare pe şedinţă, poate şi mai mult, şi să vedem cum se poate reduce numărul de cauze. Ce poate sa facă în concret CSM? Numărul de dosare nu numai că nu a scăzut, dar el tot creşte. E ca şi cum un om ar spune, ştii, am 190 de kg, nu prea mă simt bine, optim ar fi să am atât. Dar nu face sport, nu se abţine de la mâncare, ci el tot mănâncă şi mănâncă.

Dragoș Călin: Dacă vorbim în continuare de 180 de dosare pe ședință înseamnă ca avem o justiție catastrofală, pentru toți participanții. Dar pentru fiecare justițiabil, cu un singur sau două procese în viață, prezența în fața judecătorului rămâne în memorie ani de zile, deși rolul judecătorilor într-un stat ce se pretinde membru al Uniunii Europene nu mai poate fi asumat pentru a interveni în absolut toate relaţiile sociale. Ce putea face CSM? Putea avea inițiativă. Nu spun că lecțiile de educație juridică predate liceenilor nu își au importanța lor, dar acest fapt nu ar trebui să reprezinte preocuparea principală a unui membru CSM. Conflictele minore, de orice natură dintre cetăţeni (ori dintre cetăţeni și organele administrative) pot fi soluționate de alte autorități, precum şi prin impunerea prin lege a unor mecanisme prealabile de triere a cauzelor. În proiect am dat exemplul unor state occidentale, cu proceduri prealabile în fața unor autorități publice, care pot fi preluate cu succes și în România. Spania s-a inspirat din modelul german, noi am preluat justiția încărcată din celelalte state latine, pentru că de acolo puteau traduce cei ce au decis. Dacă însă am fi tradus bine și am fi adoptat un singur model peste tot (așa cum am copiat Constituția Belgiei, la 1866), iar nu câte unul din fiecare stat de inspirație, lucrurile ar fi fost mai serios așezate.

Alina Matei: Sunteţi de părere că magistraţii să fie consultaţi efectiv în privința strategiilor şi elaborării unor legi privind sistemul judiciar. Cred că de aceea multe din câte ar fi trebuit să fie astăzi nu sunt. Şi care mai e rostul CSM dacă de fiecare dată consultăm pe toată lumea? Cred că odată aleşi în Consiliu, membrii pot să susţină legitim interesele magistraţilor. La urma urmei, membrii sunt şi ei tot magistraţi. Lucrează atât pentru magistraţi, cât şi pentru ei. Consultările sunt specifice politicienilor. Nu e cronofag să întrebi mii de magistraţi de fiecare dată? E fără rezultat. Imaginaţi-vă că politicienii ar consulta alegătorii când ar trebui votat un proiect de lege. Poate rolul membrilor CSM ar trebui întărit?

Dragoș Călin: Este poate lucrul cel mai important care a lipsit CSM-urilor de până acum, remarcat și de Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, publicat la 27 ianuarie 2016. Nu poți realiza propuneri ample de modificare a legilor justiţiei și trimite colegilor un draft, pentru puncte de vedere exprimate în maxim 5 zile, în plină vacanță judecătorească. Înseamnă desconsiderare, lipsă de respect față de cei ce te-au ales. Consultarea efectivă a corpului magistraţilor este esențială în procesul de elaborare a strategiilor publice în justiţie şi în materia propunerii sau a avizării unor acte normative de interes pentru sistemul judiciar și corpul magistraților. Am făcut acest lucru și îl realizez constant, spre exemplu, recent am participat în Grupul de lucru organizat de Ministerul Justiţiei, la întâlnirile săptămânale, pe care le-am rezumat imediat pe grupul de discuţii forumul judecatorilor, pe care l-am creat în 2007, unde mulți dintre cei 2.700 de magistraţi prezenți au putut susţine, prin intermediul nostru, idei valoroase. Nu putem compara un membru CSM cu un politician, cel puțin eu nu îmi pot imagina nimic pe acest palier, chiar având o imaginație bogată. De ce să fug de opiniile colegilor mei? Poate ei sunt, deseori, mai inspirați decât mine. Trebuie dezvoltată o cultură a dialogului, judecătorii nu sunt personaje solitare, nici statuete de marmură. Din păcate, nu am observat o asemenea preocupare pentru consultarea colegilor nici din partea conducerii instanței unde lucrez. Era necesară implicarea lor în decizii, măcar simpla comunicare imediată a oricărei chestiuni cu adevărat importante. E drept, spre exemplu, atunci când îți alegi și numești aproape exclusiv șefi de secții la câteva zile de când aceștia vin în instanță de la tribunale din județele limitrofe, e greu să creezi relații de comunicare imediată cu majoritatea colegilor. Lipsește sentimentul comunicării, încrederea. O astfel de alienare am combătut-o la nivel național prin grupul de discuții ”Forumul Judecătorilor”. Nu contează că vii de la CAB sau de la oricare judecătorie, poți avea idei excelente și soluții serioase de oriunde. Totul e să comunici, să fii consultat.

Alina Matei: Care e soluţia dumneavoastră în ceea ce priveşte mutarea unui judecător de la o secţie la alta a aceleiași instanţe? Înteleg că CSM, constatând blocaje în activitatea unor colegii de conducere care hotărau acest aspect, a propus ca această atribuţie să fie exercitată de preşedintele instanţei.

Dragoș Călin: Am arătat pe larg în proiect, puterea repartizării judecătorilor pe complete poate afecta serios cariera unui magistrat, fiind în mod evident un instrument susceptibil de a fi folosit în mod subiectiv. Nu putem schimba regulile democratice plecând de la două excepții. De ce ar trebui lăsată schimbarea frecventă a specializărilor la îndemâna unei singure persoane? De ce să instituim dictatura în locul democrației în instanțe, exercitată prin colegiile de conducere? Va mai cuteza vreun judecător de scaun să contracandideze un președinte de instanță la alegerile pentru CSM în astfel de coordonate? A nu se înțelege că mi-e teamă de mutarea la secția de contencios administrativ și fiscal.

Alina Matei: Nu ne putem muta în Franţa, care asigură, anual, unui judecător coduri comentate Dalloz, căci e mai interesantă România. INM face tot felul de cursuri de pregătire. De multe ori, reia procedura, întrucât nu se înscriu magistraţi. Pregătirea e obligatorie. La noi, din nou, există critici. Cum trebuie făcută, când, de către cine?

Dragoș Călin: INM nu este folosit la maximul capacităților sale. Eu am creat zeci de echipe, cu care am realizat cu resurse limitate, fără a fi sprijiniți financiar de nimeni, cu excepția unor edituri inimoase, care au suportat cheltuieli de editare, în jur de 50 de volume. În 4-5 ani. INM are sute de magistrați formatori. În multe cazuri, se apelează la aceștia de doar 2-3 ori pe an. De ce să nu scoatem adnotări la zi, jurisprudenţiale şi doctrinale, ale principalelor coduri şi legi, potrivit specializării existente în instanţe şi parchete? De ce să nu beneficiem gratuit de aceste lucruri, precum colegii noștri din statele occidentale? Nu cunosc cazuri în care seminariile obligatorii organizate de INM să fi fost amânate ca urmare a lipsei celor interesați. Dimpotrivă, nu toți magistrații beneficiază de pregătire. Optezi anual pentru trei seminarii și se poate să nu fii ales pentru niciunul. Elita magistraturii are nevoie de o pregătire continuă, nu de selecții la seminarii o dată la trei ani. Este o problemă ce se poate remedia, parțial, prin asigurarea anual, pentru judecători, a primirii unor coduri sau legi importante comentate și adnotate.

Alina Matei: Detaşările sunt la fel cum le ştim. Există, sunt permise, legale. Problema e că sunt prea multe. Ce o să faceţi dacă o să fiţi ales? Dumneavoastră veţi vota împotrivă. Dar problema nu se va rezolva. Pare a fi o înţelegere tacită între diversele instituţii care solicită magistraţi (de la MJ până la ANAF sau de la Ministerul Afacerilor Externe până la Ministerul Transporturilor). Înţeleg că aceste instituţii au nevoie de expertiza magistraţilor. Poate ar trebui privită într-o altă cheie problema. De unde nevoia acestor instituţii de magistraţi? De obicei, este un singur magistrat detaşat. Discutat instituţional şi găsită soluţia. Unde este mai mare nevoia de un magistrat? La instanţă să judece sau la un minister să fie asemenea unui funcţionar public, dar nu e funcţionar pentru că e ditamai magistratul?…

Dragoș Călin: Sper să nu vă supărați, dar, plecând de la raționamentul expus, ar însemna că oricine are nevoie de un magistrat. Și asociația de proprietari, și clubul de tenis de masă, asociația iubitorilor de artă plastică etc. Magistratul se implică, cel puțin prin soluțiile sale, în cam toate palierele vieții sociale. Problema care se ivește automat ține însă de încălcarea independenţei judiciare, de faptul că, potrivit Legii fundamentale, funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Mai ești imparțial când ai fost detașat ani în șir în Ministerul Mediului sau la Instituţia Prefectului? Sunt state membre ale Uniunii Europene, cu dispoziții constituționale apropiate de cele din România, care interzic inclusiv detașarea unor judecători în cadrul Ministerului Justiției, a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituţionale a Lituaniei din 21 decembrie 1999. Cred că ar trebui reglementate prin lege autoritățile în care se pot detașa judecătorii. Spre exemplu, este logic că aceștia trebuie să fie inspectori judiciari sau formatori INM, ori ar putea lucra pentru a susține profesionist apărările statului român la CEDO sau CJUE. Dar nelimitat? Sunt colegi cărora nu le-am văzut niciodată chipul, cu detașări eterne. În realitate, judecătorul este doar cel ce lucrează dosarele din instanță, restul sunt exclusiv activități administrative. Chiar și pentru membrii CSM. Soluția este de a limita temporal detașările și de a le reduce semnificativ, dar plecând de la reguli clare în lege, nu de la interpretări în cazuri individuale date de CSM, de multe ori în virtutea unor aprecieri subiective.

Alina Matei: Salarizarea este importantă, dar cel mai important este că nu s-a ajuns la concluzia că, de fapt, ar trebui să fie o lege specială de salarizare pentru magistraţi. Aiurea este nu că judecătorii, cu excepţia celor de la Înalta, sunt la comun cu ceilalţi funcţionari în noua lege a salarizării, ci că nu sunt incluşi în legea de salarizare a celor de la ICCJ. Adică unii judecători au lege specială de salarizare, restul judecătorilor merg alături de funcţionari. E bine așa?

Dragoș Călin: Nici măcar judecătorii ÎCCJ nu au au o lege separată de salarizare, toți suntem incluși în legea unitară de salarizare a personalului bugetar. În Uniunea Europeană, regula este salarizarea separată a judecătorilor și a procurorilor, nu într-o lege comună tuturor bugetarilor. Acest fapt nu derivă din desconsiderarea altor categorii de bugetari, dimpotrivă, ci din dorința de a avea o lege stabilă pentru magistrați, iar nu modificabilă de 3-4 ori anual, când se schimbă vreo anexă sau prevedere într-un anumit sector. Chiar dacă evoluția economică a unui stat este esențială și dorită, magistratura are o aureolă conservatoare. Ca principiu, salarizarea judecătorilor şi a procurorilor se stabileşte ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, complexitatea, dificultăţile şi riscurile în exercitarea profesiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile severe prevăzute de lege. Singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este reprezentată de indemnizațiile Preşedintelui României, senatorilor, deputaților şi membrilor Guvernului, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea puterii judecătorești, egală cu puterea legislativă și puterea executivă.

Alina Matei: Susţineţi eliminarea interviului din cadrul examenului de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dar celelalte etape ale examenului asigură standardele necesare unui astfel de examen?

Dragoș Călin: Esențial este ca toți colegii să aibă șanse egale. Să nu se simtă public că sunt avantajate persoane apropiate de anumiți membri CSM (candidații doriți) și să fie evitate dezbaterile uneori neserioase din ședințele de Plen CSM cu astfel de obiect. Mi s-a părut inadmisibil ca, la un astfel de interviu, unii membri să puncteze cu zero prestația unor colegi înscriși, de altfel buni profesioniști, cu experiență serioasă. Surprinzător, acelaşi candidat a primit de la alţi membri CSM punctajul maxim, deşi toţi au notat aceeaşi prestaţie. Trebuie excluse orice mijloace care nu pot fi compatibile cu promovarea într-o funcție de elită, cea mai înaltă a sistemului judiciar. Singura bază de promovare este dată de meritocraţie. Soluția este aceea de a suspenda orice concurs de promovare la ÎCCJ până la eliminarea sau măcar minimizarea efectelor probei interviului în fața membrilor CSM. În rest, concursul este forma cea mai obiectivă de recrutare la ÎCCJ, fie că înseamnă un test de verificare a cunoștințelor teoretice, respectiv o evaluare prealabilă a hotărârilor judecătorești pronunțate. Numai că nici aceasta din urmă nu este obiectivă întotdeauna, depinzând mult de volumul de lucru, pregătirea grefierului cu care magistratul lucrează etc. Când ai pe rol 180 de dosare, cum sugerați anterior, nu poți motiva și în termen și atingând perfecțiunea. Dacă evaluatorul mai și apreciază subiectiv formularea unor fraze, utilizarea semnelor de punctuație ori întinderea sau poziționarea unui paragraf, atunci șansele nu mai sunt egale.

Alina Matei: Programul flexibil pe care îl susţineţi cum se pupă cu existenţa unui număr fix de dosare de soluţionat pe lună, iar ce este extra să se plătească extra?

Dragoș Călin: Programul flexibil reprezintă cu totul altceva. Este forma prin care judecătorul își organizează lucrul zilnic (adică și pentru norma maximală de care vorbeam anterior, dar și pentru surplus). Nu poți motiva, crea, într-un birou cu 10 colegi, nici măcar cu dopuri în urechi, în fiecare zi, fix între 8 și 16. Cu grefieri mereu în preajmă, nedumeriți de cele mai multe ori, într-o tură de fabrică. Depinde însă de fiecare magistrat, de bioritmul lui. Mulți lucrează în weekend sau noaptea. Pe de altă parte, nu se poate înțelege programul flexibil ca o metodă de a chiuli sistematic și a lăsa lucrările nerezolvate sau ședințele de judecată pe umerii colegului din planificarea de permanență. Apropo, duminica trecută, în concediu fiind, am trecut seara târziu prin instanță. În intranetul CAB se puteau observa cel puțin 25 de computere deschise ale colegilor mei aflați la lucru. Vacanță, 35 de grade Celsius. Profesia de judecător este greu de înțeles din afară. Dacă nu ai libertatea de acțiune a unui avocat, măcar flexibilitatea programului de lucru să te ajute.

Alina Matei: Inspecţia Judiciară este şi ea la început de drum. Ce este stringent de făcut?

Dragoș Călin: Inspecţia Judiciară trebuie consolidată și ferită de influențele oricărui membru CSM ori de cele ale altor persoane publice, din justiție ori din afara sa. Inspecţia Judiciară trebuie să fie capabilă să verifice pe oricine, indiferent că este judecător la ÎCCJ sau membru CSM. Trebuie să existe o repartizare computerizată a lucrărilor, trebuie realizat un audit de activitate și reglementate strict formele de comunicare publică, pentru discreția cercetărilor disciplinare. Inspectorii nu trebuie eternizați în funcție, pentru a evita orice ingerințe în imparțialitatea lor, un singur mandat de 4 ani fiind suficient.

Alina Matei: Oricât de multe examene s-ar organiza, resursele nu sunt suficiente niciodată. Grefierii cu studii superioare care nu sunt valorificați la potențialul lor, personalul asimilat, al cărui statut a tot fost pus sub semnul întrebării, că ce sunt ei în realitate. Şi exemplele pot continua. Soluție imediată este?

Dragoș Călin: Este o diferență imensă între recrutarea unui grefier și pregătirea sa inițială prin Școala Națională de Grefieri, respectiv aducerea sa direct pe post la Curtea de Apel București, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, prin nenumărate concursuri. Ce să fac cu un coleg grefier nepregătit în domeniul juridic? Măcar de-ar fi fost recrutat direct la o instanță de fond, pentru a dobândi experiență și cunoștințe solide, apoi să participe şi în căile de atac, să promoveze pe merit la instanţele superioare. Un grefier impecabil poate ajuta serios un magistrat. Grefierii noștri cu studii superioare leagă şi numerotează dosare sau plimbă cărucioarele între etaje, în condiţiile în care nivelul de pregătire profesională le-ar permite să fie asistenți ai judecătorilor. Nu știm să folosim calificările lor, este o deficiență sistemică, din păcate. Spre exemplu, în Spania, grefierul cu studii superioare pronunță, cu avizul judecătorului, unele hotărâri simple sau le motivează. Evident că este stimulat, prin recunoaşterea unui anumit statut profesional şi financiar. Prin urmare, recrutarea grefierilor trebuie efectuată numai din absolvenții de studii juridice superioare și numai prin Școala de Grefieri. Până atunci, vom avea și erori de limba română în sentințe, decizii sau încheieri, pentru că nici judecătorii nu au timp să verifice exhaustiv.

Alina Matei: E puţin ruşinos că încă nici până acum CSM nu a pus la punct procedura revocării membrilor săi. De ce credeţi?

Dragoș Călin: Mi-e greu să răspund unei întrebări despre revocări, este un subiect rușinos. Chiar la instanța în care lucrez de aproximativ 8 ani există un episod în care colegii au fost umiliți, lăsați pe holuri să aștepte organizarea unei adunări generale pentru revocarea unui membru CSM, care nici nu s-a mai organizat în cele din urmă! Procedurile de revocare nu trebuie să mai poată fi blocate de președinți de instanță, indiferent de unde provine membrul CSM supus procedurii revocării. Altfel, procedura revocării membrilor CSM va fi pe agenda din toamnă a senatorilor și deputaților, ca urmare a unui proiect însușit de Ministerul Justiției.

Alina Matei: Aveţi a le reproşa ceva actualilor membri CSM?

Dragoș Călin: În multe privințe, mi-e rușine mie de rușinea lor. Culmea, cel mai serios proiect realizat de acest CSM, respectiv ROLII, a fost opera unui membru care nu a reuşit să îşi încheie mandatul din cauze binecunoscute. În rest, CSM a pretins deseori că este mult mai puternic decât justiția a cărei independență ar fi trebuit să o garanteze. N-aș dori să eșuez în procese interminabile pentru a rămâne încă un an, doi, trei, în ”Olimpul” administrării justiției, ca în cazul mandatelor a opt membri din actualul CSM.

Alina Matei: De ce să vă voteze colegii judecători?

Dragoș Călin: Nu sunt Făt Frumos, n-am nici cal răpciugos, dar am energie, sunt serios și vreau oameni curați și profesioniști în justiție. Este și motivul pentru care nu de puține ori sunt atacat. Nu sunt tributar nimănui, în afara propriilor principii, şi voi reacţiona ferm de fiecare dată când va fi necesar, așa cum am facut-o și din cadrul asociațiilor de magistrați în care m-am implicat. Câinele meu n-a fost și nu va fi tratat de medici veterinari care să-mi fi fost recomandați de foști senatori condamnați penali. Dacă și colegii îmi vor parcurge proiectul așa cum ați reușit dumneavoastră, aș fi foarte mulțumit. De fapt, cred că aceasta este cheia: să mă cunoască mai bine și să vină la vot. Dacă vor rămâne în birouri, atunci în următorii șase ani se vor întreba de ce administrarea justiției stagnează, se vor plânge de lipsa informaţiilor importante din interiorul CSM, de lipsa de consultare sau de autismul membrilor săi atunci când consultarea este mimată, de lipsa de iniţiative în care să fie cooptaţi, de lipsa unor reacţii publice la evenimentele esenţiale pentru sistemul judiciar, de lipsa șanselor egale pentru promovarea la ÎCCJ, iar lista poate continua…

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Dragoș Călin: Și eu vă mulțumesc, plăcerea a fost de partea mea.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?