ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Interviuri | Interviuri VIDEO
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Evelina Oprina: Voi fi un reprezentant al tuturor judecătorilor, corect, nepărtinitor, curajos, asumat şi implicat

22.08.2016 | Alina MATEI
Newsletter
Instagram
Facebook

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă profesor Evelina Oprina, pentru că aţi acceptat să acordaţi un interviu cititorilor J. Când aţi decis să candidaţi pentru CSM şi de ce?

Evelina Oprina: Pentru început, vă mulţumesc şi eu pentru receptivitatea cu care aţi perceput înscrierea mea în competiţia pentru ocuparea unui loc în cadrul viitorului Consiliu Superior al Magistraturii. Mă bucură şi, în egală măsură, mă onorează iniţiativa dvs. de a sta de vorbă cu mine pe marginea acestui subiect, de interes pentru zilele acestea şi vă voi răspunde cu maximă deschidere şi onestitate întrebărilor, care cu siguranţă, vor fi directe şi delicate.

Decizia de a candida pentru CSM nu a fost deloc facilă. Trebuie să recunosc că a fost un proces deliberativ îndelungat, marcat de numeroase gânduri, idei, planuri şi perspective de viitor, consultări cu familia şi oameni foarte dragi şi apropiaţi mie, căci o astfel de decizie este de natură să marcheze nu doar viaţa mea personală şi profesională, dar şi pe cea familială.

Principala temere ce m-a determinat să reflectez mai serios la acest demers vizează faptul că accederea într-o astfel de demnitate presupune aproape cu necesitate îndepărtarea pentru o perioadă semnificativă de timp de ceea ce înseamnă activitatea specifică şi propriu-zisă a unui judecător, aceea de a fi în permanent contact cu cauzele ce-ţi sunt repartizate spre soluţionare, de a interacţiona cu sala de judecată, de a încerca să cauţi soluţia corectă în fiecare dosar, de a avea nelinişti în aceste căutări, de a avea satisfacţia lucrului serios făcut şi, în final, de a putea fi liniştit în interioritatea ta că ai acţionat cu responsabilitate, nepărtinire şi echilibru.

O altă frământare ce m-a făcut să analizez cu mare atenţie ideea de a candida a fost aceea că, atunci când vorbim despre CSM, vorbim despre un organism administrativ şi colegial, în care contează extraordinar de mult colegii cu care urmează să faci echipă, să colaborezi şi să iei decizii importante. Pentru că, dincolo de proiectele asumate de fiecare dintre candidaţi, cred că sunt mai importante caracterul şi personalitatea acestora, dorinţa sinceră şi reală de a se implica şi de a acţiona cu corectitudine şi imparţialitate în vederea asigurării unei bune funcţionări a sistemului judiciar în ansamblul său.

Am hotărât, însă, într-un final, să fiu consonantă cu felul meu de a gândi, cu principiile şi valorile care mă guvernează şi să încerc să acţionez pentru a le promova în cadrul sistemului în care îmi desfăşor activitatea cu pasiune de atâta vreme. Întrucât cred că, la un moment dat, dacă suntem realmente interesaţi ca lucrurile să funcţioneze într-o normalitate firească şi, cred, posibilă, nu mai este suficient doar să ne lamentăm, ci trebuie să ne implicăm. Poate nu am oferit prin programul meu soluţii la toate problemele, poate nu am abordat unele situaţii ori poate că anumite soluţii nu sunt cele mai bune. Însă, cred cu tărie că ceea ce contează este dorinţa indiscutabilă şi înclinaţia înspre implicare şi rezolvarea problemelor cu exigenţă, seriozitate şi echilibru, departe de compromisuri dăunătoare, de superficialităţi, de trocuri şi relaţii. Sunt valori în care cred şi de la care nu mă voi abate.

Mai cred, de asemenea, că ne aflăm într-un moment de răscruce pentru sistemul nostru judiciar, marcat în ultima vreme de o neimplicare şi o inerţie păguboase manifestate de membrii CSM, dar şi de reprezentanţii Ministerului Justiţiei, dar şi de tendinţe de radicalizare a opiniilor, de reacţii şi atitudini neconforme cu statutul de magistrat şi cu poziţia pe care membrii CSM o ocupă.

Alina Matei: Sunteţi singurul magistrat profesor universitar care candidează. Aveţi și experienţa funcţiei de conducere a unui tribunal. Foarte activă ca autor de cărţi juridice. Vă avantajează poziţia ştiinţifică şi cea a funcţiei de conducere? Vreți să fiți un fel de Dan Lupașcu la CSM, adică să aduceți acolo profilul știutorului de carte?

Evelina Oprina: Dacă vorbim despre grade universitare, ştiu că nu sunt singurul candidat cu asemenea titulatură, mai existând şi alţi colegi cu activitate didactică implicaţi în aceste alegeri. Întrucât activitatea didactică reprezintă un alt palier al preocupărilor şi dezvoltării mele profesionale, activitate în care adun o vechime mai îndelungată decât chiar în cea de judecător, trebuie să vă mărturisesc că îmi place foarte mult perspectiva ca, în viitorul CSM, să fie magistraţi care să aibă şi asemenea aplecări. Şi spun asta pentru că activitatea didactică presupune o componentă puternic teoretică, dar, în egală măsură, şi una de cercetare ştiinţifică, ambele contribuind la o menţinere constantă a unui nivel ridicat de pregătire profesională şi a unei forjări permanente în zonele dreptului în care activezi. Şi sub acest aspect, recunosc că, în ce mă priveşte, am reuşit să îmbin într-o manieră perfectă atât pregătirea teoretică constantă, cât şi cea practică, ambele completându-se în mod fericit şi ajutându-mă să mă dezvolt continuu în domeniile dreptului procesual civil şi dreptului execuţional civil. În plus, activitatea de lucru cu studenţii, dar şi de organizare şi participare la evenimente ştiinţifice mi-au dezvoltat abilităţi de comunicare de care cu siguranţă mă voi putea prevala în viitorul Consiliu.

În ce priveşte preocuparea mea pentru scrierea de cărţi juridice, vă precizez că aceasta a venit oarecum firesc, în continuarea activităţii didactice, dar şi a celei practice. O îndrăgesc şi o fac cu pasiune şi am convingerea fermă că experienţa dobândită inclusiv pe acest nivel al pregătirii mele mă va ajuta în numeroase demersuri în care voi fi implicată în calitate de membu CSM, ţinând cont de atribuţiile acestui organism pe linia formării profesionale a magistraţilor, a recrutării de resurse umane de calitate în interiorul profesiei, a avizării de acte normative, etc.

Şi da, cred că profilul ştiutorului de carte, aşa cum îl denumiţi dvs. şi pe care spuneţi că l-aş întruchipa este binevenit în acest organism colegial, în care trebuie să se regăsească valori sănătoase din toate zonele de interes pentru sfera magistraturii. Mi-ar plăcea să găsesc mai multă aplecare a colegilor judecători înspre cărţi, reviste de specialitate, conferinţe şi dezbateri, toate acestea, însă, neputând fi realizate în contextul unei supraaglomerări a judecătorilor cu dosare care nu le mai îngăduie să-şi aloce timpul necesar înspre astfel de activităţi.

Legat de experienţa funcţiei de conducere, pot să spun că de trei ani de zile exersez calitatea de preşedinte de tribunal, o instanţă nou înfiinţată şi care, deşi de dimensiuni reduse sub aspectul schemei de personal, se confruntă cu cele mai intense şi delicate probleme administrative la nivel de tribunale. Sub acest aspect, învederez că Tribunalul Ilfov este instanţa cu cel mai mare grad de încărcare de dosare pe judecător, respectiv personal auxiliar, în statisticile oficiale ale ultimilor doi ani, ocupând locul I la acest criteriu în rândul tribunalelor. M-am confruntat, aşadar, în calitate de preşedinte al instanţei cu serioase probleme de natură organizatorică, de diminuare a schemei de personal, de încercare de reîntregire şi de majorare a acesteia, apoi de ocupare a schemei de judecători şi personal auxiliar, de probleme legate de transferuri şi detaşări, de chestiuni administrativ-financiare, de problema sediului instanţei, a comunicării cu celelalte instituţii publice, etc. Într-un cuvânt, cunosc adevăratele şi cele mai dificile şi complexe probleme cu care se confruntă în prezent tribunalele.

Experienţa funcţiei de conducere mi-a deschis şi oportunitatea exersării comunicării, conducerea fiind, inevitabil, parte a colectivului, existând, aşadar un dialog mult mai frecvent şi constructiv în interiorul instanţei. Consider că pot utiliza aceste abilităţi în cadrul Consiliului, căci niciunul dintre obiectivele pe care mi le propun nu pot fi realizate în afara creării unor majorităţi de voturi, CSM fiind, aşa cum se cunoaşte, un organ colegial.

Alina Matei: Proiectul stă sub semnul unui citat al profesorului Viorel Mihai Ciobanu: Independenţa este înainte de toate o problemă de caracter. Este aplicabil principiul şi în cazul independenţei justiţiei, independenţei judecătorilor?

Evelina Oprina: Chestiunea caracterului este una delicată, însă, de neevitat în abordare dacă dorim cu adevărat un viitor Consiliu eficient, serios şi profesionist. Citatul menţionat de dvs. m-a inspirat cu precădere raportat la calitatea pe care trebuie să o aibă membrii CSM, pe care cu atenţie şi grijă, de data aceasta, trebuie să-i alegem. Atât eu, cât şi majoritatea colegilor judecători suntem mâhniţi, aş spune chiar, dezgustaţi, de multe manifestări şi atitudini ale actualului Consiliu ce s-au reverberat în mod negativ asupra imaginii justiţiei şi, implicit, a activităţii judecătorilor.

Spuneam în proiect că misiunea şi responsabilitatea Consiliului Superior al Magistraturii sunt decisive în asigurarea unei bune funcţionări a sistemului judiciar în ansamblul său, de a se preocupa de cariera şi statutul judecătorilor şi, în egală măsură, de a transmite o imagine de seriozitate, implicare, rigurozitate şi echilibru. Totodată, rolul Consiliului Superior al Magistraturii constă şi în a veghea asupra modului în care judecătorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu, cu competenţă şi profesionalism, în vederea respectării legii, a drepturilor părţilor, dar şi a normelor de etică profesională. Or, realizarea acestor obiective depinde în mare măsură de calităţile şi virtuţile celor care alcătuiesc acest organism.

Aşadar, numai dacă vom alege în viitorul CSM reprezentanţi cu personalităţi ferme, cu atitudini corecte şi echilibrate, cu comportamente cumpănite şi decente, vom avea şansa de a readuce imaginea justiţiei acolo unde nimeni nu s-a mai preocupat de mult de ea.

Alina Matei: În privinţa bugetului instanţelor, susţineţi că aveţi convingerea că administrarea bugetului instanţelor de către instanţa supremă va fi de natură să contribuie la o mai eficientă utilizare a finanţelor şi la aplicarea unor strategii coerente de cheltuire a banilor. Dar daca ne uităm la Înalta Curte, la sediul ei, care e frumos pe dinafară, dar impropriu pentru ceea ce se numeşte instanţa supremă dintr-o ţară, cu săli de judecată mici, de parcă ar fi 10 dosare pe şedinţă, cu număr de judecători parcă întotdeauna la avarie, cu un fost purtător de cuvânt judecător condamnat pentru infracţiuni de corupţie… Mă întreb dacă atât poate face pentru ea însăși Înalta Curte, să cred că ar putea face ce pentru toate instanţele din ţară? Poate că la Înalta sunt specialişti foarte buni, dar poate că reţinerea legiuitorului este dată de semnalul Înaltei Curţi, de ceea ce se întâmplă în curtea Înaltei Curţi. Lucrurile nu merg strună nici la Minister, nu se taie panglici din sedii de instanţa în fiecare zi…

Evelina Oprina: Să nu uităm un lucru: independenţa judecătorilor are şi o componentă financiară. Or, Ministerul Justiţiei, actualul gestionar al bugetului instanţelor face parte din puterea executivă, astfel încât o subordonare a judecătorilor pe una din laturile independenţei faţă de puterea executivă nu are cum să contribuie la realizarea unei ambianţe favorabile independenţei sistemului judiciar, în ansamblul său. Priviţi, spre exemplu, la criticile recente aduse de sistemul judiciar faţă de manierea în care ministrul justiţiei înţelege să respecte dispoziţiile legale, refuzând plata drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin lege, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a principiului independenţei judecătorilor.

Problema sediilor de instanţe constituie o altă chestiune mult discutată şi de interes. Majoritatea demersurilor necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti pe acest palier sunt blocate la nivelul aparatului administrativ al ministerului, care, prin funcţionarii săi, s-au dovedit de prea multe ori, neputincioşi în a susţine, dar mai ales a înţelege nevoile reale ale sistemului.

Consider că un astfel de transfer al bugetului de la Ministerul Justiţiei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va contribui la o mai eficientă utilizare a finanţelor şi la aplicarea unor strategii coerente de cheltuire a banilor, cu orientarea acestora înspre obiective clare, precise şi bine fundamentate.

Şi mai cred că un asemenea demers va conştientiza şi va responsabiliza şi instanţa supremă în ce priveşte nevoia de rapiditate în luarea unor măsuri ce interesează funcţionarea instanţelor. Va deveni, astfel, mai atentă la necesităţile sistemului, iar aspectele învederate de dvs. în întrebare ţin inclusiv de maniera de gestionare a relaţiei dintre aparatul administrativ, instanţa supremă şi Consiliul Superior al Magistraturii. Consolidarea acestui organism va avea consecinţe favorabile şi pe planul măsurilor administrativ-financiare.

Alina Matei: Cum îşi face treaba un judecător azi în România, cum judecă, atunci când ştie că, în calitate de titular al acţiunii discplinare, Ministrul Justiţiei poate exercita acţiunea disciplinară, după primirea rezultatului cercetării prealabile? Se uită neputincios la neputinţa Consiliului, îşi zice sper să nu fiu eu acela niciodată sau lasă, se vor schimba lucrurile mai încolo?

Evelina Oprina: A fi un judecător independent constituie premisa pentru a putea fi responsabil şi asumat, iar eventuala angajare a răspunderii sale disciplinare este necesară atunci când se constată derapaje în activitatea ori conduita acestuia. Cu toate acestea, am criticat deja în proiectul meu calitatea recunoscută de lege ministrului justiţiei de a fi titular al acţiunii disciplinare şi apreciez necesară eliminarea pe viitor a acestei posibilităţi, întrucât este de natură să se constituie într-un mecanism de presiune asupra magistraţilor şi de nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat.

Nu înţeleg raţiunea pentru care i s-a conferit ministrului justiţiei legitimare activă în acţiunea disciplinară, de vreme ce legiuitorul constituant a statuat că ministrul justiţiei, nu are drept de vot în cadrul procedurilor şi deciziilor din materie disciplinară. Singurul organism specializat şi special organizat pe acest palier este şi trebuie să rămână Inspecţia Judiciară, care oferă garanţia unei instrumentări corecte şi echilibrate a sesizărilor şi acţiunilor din oficiu pe linie disciplinară.

Este adevărat că, din cunoştinţele mele, ministrul justiţiei a manifestat destulă prudenţă în a acţiona pe acest palier al răspunderii disciplinare a judecătorilor, însă, se impune eliminarea din lege a acestei prevederi, ce dăunănează independenţei sistemului prin însăşi reglementarea legislativă a acesteia.

Alina Matei: În privinţa asigurării unui nivelul ridicat de salarizare pentru magistraţi ce poate face în concret Consiliul? Magistraţii aşteaptă să aibă salarii mai mari decât acum?

Evelina Oprina: Magistraţii nu aşteaptă necesarmente salarii mai mari. Personal, apreciez că judecătorii trebuie plătiţi cu salarii mai mari decât alte categorii de funcţionari, având în vedere că pentru magistrat s-a creat o sumă de incompatibilităţi. Societatea şi legislaţia pretind atât de multe restricţii judecătorilor încât aceştia trebuie să fie compensaţi cu tot ceea ce îi opreşte să câştige doar prin munca de judecător. Pe de altă parte, nu trebuie omise din vedere cantitatea şi mai ales calitatea muncii pe care o depune judecătorul, dar şi concepţia generală a societăţii despre această funcţie, unui judecător nefiindu-i îngăduit acelaşi mod de viaţă precum celorlalte persoane.

Ce aşteaptă, însă, judecătorii? Aşteaptă respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, din partea ministerului justiţiei, aşteaptă un CSM implicat pe problema stabilităţii şi siguranţei financiare, inclusiv la nivel de reacţie publică, aşteaptă condiţii decente de muncă şi un volum normal de activitate şi echilibrat la nivelul tuturor instanţelor, astfel încât să nu mai existe discrepanţe între instanţele de acelaşi grad de jurisdicţie. Şi mă refer, în special, aici la faptul că, deşi salariile judecătorilor sunt la fel în cadrul aceluiaşi nivel de juridicţie, totuşi munca depusă de aceştia diferă în funcţie de gradul de încărcare a instanţelor, aspect ce poate conduce şi la concluzia, poate firească, uneori, că anumiţi judecători pretind salarii mai mari.

CSM are pârghii de echilibrare a acestor aspecte, trebuie doar să dorească să uzeze de ele, bineînţeles în limitele atribuţiilor legale ce-i sunt conferite şi să nu mai îngăduie ca sistemul judiciar să fie frământat şi să-şi caute singur rezolvare unor probleme ce ar trebui să nu-l atingă pe judecătorul de scaun.

Alina Matei: Vorbeaţi de importanţa covârşitoare a Consiliului în privinţa comunicării profesionale. Ca şi bifă, comunicarea se face la instanţe prin judecători purtători de cuvânt şi locţiitor de purtător de cuvânt, la CSM există instituţia purtătorului de cuvânt. Stă în puterea Consiliului să prezinte bunele şi relele sistemului, să nu refuze să intervină în situaţii delicate, să nu fie presat să ia poziţie, să acţioneze rapid. O mână de ajutor ar putea cere Consiliul asociaţiilor profesionale? Sau acestea sunt un fel de opoziţie? Nu de puţine ori glasul asociaţiilor profesionale a fost mult mai puternic decât al CSM, care a băgat capul în pământ sau a aşteptat să treacă momentul.

Evelina Oprina: Cred că, sub acest aspect, se impune o colaborare cu asociaţiile profesionale, iar nu o situare pe poziţii adverse, întrucât rolul şi menirea acestora este de a susţine interesele profesiei şi de a apăra independenţa magistraţilor, obiective de care trebuie să fie preocupat şi Consiliul, de altfel, în limitele prerogativelor  conferite de lege.

Este adevărat că, la nivelul percepţiei publice, s-a creat imaginea unei opoziţii între asociaţiile profesionale şi CSM, însă ea se datorează tocmai neimplicării Consiliului pe probleme spinoase cu care s-a confruntat sistemul judiciar şi necesităţii unei voci care să susţină public interesul justiţiei.

Alina Matei: Am rămas uşor nedumerită de faptul că opinia aproape unanimă este de abrogare a dispoziţiilor din NCPC privind, de exemplu, efectuarea procedurii prealabile pentru calea de atac de către instanţa a cărei hotărâre se atacă. E la fel ca în cazul trecerii bugetului instanţelor la ICCJ. În lege scrie, dar se tot amână intrarea în vigoare. Dacă la Înalta lipseşte infrastructura, în acest caz nu sunt judecători şi procurori. Cred că profesorul Ciobanu ar fi fost foarte trist, dacă ar fi trăit… Păi ştiind ce a făcut Consiliul în privinţa mutării bugetului, cred că ştim de pe acum soluţia…

Evelina Oprina: Legat de acest aspect, spuneam în proiect că practica judiciară a relevat imposibilitatea punerii acestora în vigoare la acest moment datorită lipsei de personal (judecători şi procurori), dar şi a logisticii necesare, vocea aproape unanimă a sistemului judiciar pledând pentru abrogarea acestora. Apreciez, însă, că nici soluţia amânării repetate a intrării în vigoare a acestor dispoziţii legale nu pare a fi o variantă de urmat.

În ce mă priveşte, consider că este păcat că aceste dispoziţii nu consonează la acest moment cu realităţile sistemului judiciar, însă, în egală măsură, ca procedurist, cred că nu trebuie sacrificată substanţa acestor dispoziţii, care sunt moderne şi de natură a eficientiza procesul civil. În elaborarea unui act normativ de o asemenea anvergură, trebuie avută în vedere o situaţie de normalitate în care să se desfăşoare procesele şi să încercăm, prin eforturi susţinute, din partea tuturor actorilor implicaţi, să facem ca aceasta să devină un mod de existenţă judiciară firească. Dacă sacrificăm aceste dispoziţii, nu facem decât să perpetuăm o stare de lucruri nesănătoasă. De altfel, nu trebuie scăpat din vedere faptul că deja anumite instanţe au declarat că sunt în măsură să desfăşoare procesul civil în condiţiile procedurale despre care discutăm, ceea ce înseamnă că, există premise reale pentru ca acestea să devină viabile. E nevoie, din nou, o spun, de implicare.

Alina Matei: Chiar aşa, de ce nu se deplasează formatorii la sediul instanţelor? Mi se pare extraordinară această idee a dumneavoastră! Decât să aloce INM resurse financiare (cazare, transport) pentru magistraţii care vin la cursurile de formare continuă, mai bine plăteşte pentru un formator care să bată ţara în lung şi lat. E de departe mai ieftin aşa. De ce până acum a fost ocolită această idee?

Evelina Oprina: Într-adevăr, am propus că o mai facilă derulare a programelor de formare profesională continuă, mai ales a celor organizate la nivelul curţilor de apel poate fi realizată prin deplasarea formatorilor la sediul instanţelor, ceea ce va permite unui număr mult mai mare de judecători să participe la aceste cursuri de pregătire.

Din perspectiva resurselor financiare alocate de INM pentru organizarea acestor cursuri, este evident că ele sunt ridicate şi că, astfel, ar putea fi reduse.

Propunerea mea viza, însă, şi un al doilea plan al aspectului şi anume că independenţa judecătorului se asigură şi prin asigurarea unui nivel ridicat de formare profesională şi astfel s-ar asigura un mai mare acces al judecătorilor la astfel de cursuri de formare. Şi îmi amintesc din nou de profesorul Ciobanu, care spunea că “ignoranţa este soră cu dependenţa şi cu supunerea degradantă, cu prăpastia necunoaşterii şi cu încălcarea legii”.

De ce s-a ocolit această idee până acum? Răspunsul este acelaşi: din neimplicare.

Alina Matei: Susţineţi formarea profesională continuă alături de celelalte profesii juridice (avocaţi, executori judecătoreşti, consilieri juridici, practicieni în insolvenţă) în vederea conturării practicii unitare. Paşi mici-mici s-au făcut, cu greu, în privinţa avocaţilor. Cum pot fi făcute mai multe poduri în această direcţie?

Evelina Oprina: Este perfect posibilă încheierea de parteneriate cu celelalte profesii juridice pe acest palier. Cunosc că, la nivelul INM au existat paşi în acest sens, doar că nu este suficient ca ele să existe scriptic, trebuie să fie şi puse în aplicare. Important e să dorim să facem anumite lucruri şi să le ducem la bun sfârşit.

Alina Matei: Calificativul ”foarte bine” înţeleg că e accesibil oricărui judecător, pentru a nu exista tensiuni în cadrul instanţei, având în vedere că evaluarea se face de preşedintele instanţei. Păi cu evaluarea nu e de joacă şi nici nu trebuie protejate orgoliile. Ea trebuie să reflecte realmente cum sunt judecătorii unei instanţe. Dar judecătorii se supără dacă nu i-au calificativul foarte bine? Iar CSM de ce se poartă ca un părinte care nu ştie cum se creşte un copil?

Evelina Oprina: Spuneam în proiectul meu că sistemul actual de evaluare este deficitar, în sensul că, obţinerea de către toţi judecătorii a calificativului „foarte bine” nu satisface obiectivul urmărit de legiuitor, fiind, astfel, fără eficienţă practică, această situaţie datorându-se în principal faptului că evaluarea este realizată de preşedintele instanţei şi de colegi ai judecătorului evaluat din cadrul aceleiaşi instanţe, iar din dorinţa de a nu se crea tensiuni în rândul colegilor, s-a adoptat în majoritatea instanţelor soluţia de compromis de acordare a calificativului maxim pentru toţi judecătorii evaluaţi.

Ca şi soluţie am propus deplasarea rolului de evaluator de la instanţa la care funcţionează judecătorul evaluat la comisia stabilită la instanţa ierarhic superioară, eliminându-se, astfel, inconvenientele actuale şi creându-se premisele pentru realizarea unei aprecieri obiective a rezultatelor activităţii celui evaluat.

Astfel, sunt convinsă că fiecare judecător ar fi mult mai receptiv la propunerile făcute de Comisia de evaluare, care nu ar mai fi percepută ca fiind încărcată de subiectivitate şi, acolo unde s-ar impune, s-ar face eforturi din partea respectivului judecător înspre corectarea anumitor neajunsuri.

Nu trebuie uitat că scopul evaluării nu vizează o eventuală sancţionare a judecătorului, ci constă în sporirea performanţei individuale a acestuia.

Alina Matei: Am văzut detașări sau transferuri aprobate de CSM în ciuda opoziţiei instanţei de la care plecau. Deci?

Evelina Oprina: Da, aceasta este o problemă spinoasă din punctul meu de vedere. Ca preşedinte de instanţă, m-am confruntat frecvent cu astfel de situaţii şi am simţit frustrare atunci când nu aveam mecanisme de acţiune şi nicio argumentaţie pertinentă din partea Consiliului în ce priveşte măsurile adoptate.

Am alocat o secţiune importantă în proiect acestor aspecte şi am propus şi câteva soluţii concrete de gestionare a acestor situaţii. Nu le voi relua aici. Însă, ceea ce trebuie reţinut este că, în astfel de demersuri, se confruntă două interese: al instanţei de la care respectivul judecător pleacă şi care va fi întotdeauna preocupată de asigurarea unei stabilităţi sub aspectul fluctuaţiei de personal, care, în timp, necontrolotă corect, conduce la o stare de incertitudine în rândul colegilor cu privire la buna şi normala desfăşurare a activităţii respectivei instanţe pe viitor şi al judecătorului implicat, care poate invoca în susţinere fie motive de ordin personal, fie profesional ori ambele cuplate.

Şi aici intervine rolul Consiliului în monitorizarea atentă şi implicată a acestor aspecte.

Alina Matei: Tribunalul – instanţa cea mai complexă din punct de vedere al gradelor de jurisdicţie. Deci grija pentru judecătorii de la tribunale ar trebui să fie maximă. Şi ce nevoi au aceşti judecători pe care să le susţineţi în CSM?

Evelina Oprina: Da, rămân la convingerea că tribunalul este, în configurarea actuală a sistemului judiciar, cea mai complexă instanţă, din punct de vedere, aş spune eu, al stadiilor procesuale în care judecă. Ca să fim acuraţi şi să nu folosim noţiunea de „grad de jurisdicţie” decât în contextul procedural corect.

Cred, aşadar, că atenţia şi grija pentru tribunale trebuie să fie maximă. Nevoile judecătorilor de tribunal se situează pe planul necesităţii urgente, în principal, a reechilibrării schemelor de personal, judecători, dar şi personal auxiliar şi de ocupare a posturilor vacante. De asemenea, o altă nevoie resimţită la nivelul tribunalelor vizează asigurarea unei mai mari stabilităţi a judecătorilor pe acest nivel, sens în care am propus modificarea legii pentru introducerea obligativităţii ca o anumită perioadă de timp judecătorul să fie obligat să funcţioneze o anumită perioadă de timp la tribunal. Tot astfel, problema sediilor care adăpostesc mare parte din instanţe este una persistentă şi se impune intensificarea eforturilor pe această direcţie.

Pe lângă cele succint evocate, ar mai fi atâtea, important e, însă, ca tribunalele să aibă în viitorul Consiliu reprezentanţi deschişi, serioşi şi echilibraţi, preocupaţi doar de problemele justiţiei şi care să nu se sustragă menirii pentru care vor fi aleşi.

Alina Matei: De ce să o voteze judecătorii pe Evelina Oprina?

Evelina Oprina: Pentru că voi fi un reprezentant al tuturor judecătorilor, corect, nepărtinitor, curajos, asumat şi implicat. Şi în acest sens, vorbesc în numele meu experienţa dobândită, în primul rând ca judecător, dar şi ca preşedinte de instanţă, activitatea mea profesională şi rezultatele obţinute până acum, dar mizez foarte tare pe structura mea interioară, care îmi conferă credinţa şi convingerea că voi acţiona cu obiectivitate, deschidere, profesionalism, bună-credinţă şi echilibru pentru reabilitarea imaginii justiţiei, deformate în ultima perioadă de timp, aşa cum spuneam în proiect, de compromisuri dăunătoare, de sacrificarea valorilor şi a exigenţei, de promovarea intereselor personale.

Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.

Evelina Oprina: Şi eu vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit această oportunitate şi provocare, în egală măsură, întrucât, în general, nu vorbesc despre mine, ci prefer să o facă ceilalţi şi rezultatele obţinute.

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “ Evelina Oprina: Voi fi un reprezentant al tuturor judecătorilor, corect, nepărtinitor, curajos, asumat şi implicat”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Nimic despre CORUPTIA JUDICIARA!

  2. Ioan PITICAR spune:

    Tacere deplina asupra unui subiect extrem de sensibil si de dureros..
    De ce mai avem SNA 2020??

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate