România la CEDO: cauza pendinte Frătică-Dragomir. Condițiile materiale de detenție și depășirea termenului de la art. 204 alin. (4) CPP
23 august 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache
Cererea nr. 3781/16
Tudor-Florin FRĂTICĂ-DRAGOMIR împotriva României
introdusă în 6 ianuarie 2016 și comunicată în 22 iunie 2016
1. Obiectul cauzei:
Cererea privește condițiile materiale de detenție pe care reclamantul le-a suportat în timpul arestării sale preventive în perioada 2 februarie – 29 iulie 2015 în detenția Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
De asemenea, aceasta se referă la presupusa durată a procedurii de contestare a încheierii prin care s-a dispus, la 29 iunie 2015, menținerea măsurii arestării preventive dispuse împotriva sa, procedură care a depășit cu o zi termenul de cinci zile prevăzut în acest scop la articolul 204 alineatul (4) din Codul de procedură penală.
2. Întrebări adresate părților:
2.1. A avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție la care a fost supus reclamantul în timpul detenției sale la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în perioada 2 februarie – 29 iulie 2015?
Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile materiale de detenție la care a fost supus reclamantul în închisoarea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
2.2. Durata procedurii prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea arestării sale preventive dispusă prin încheierea interlocutorie din 29 iunie 2015 de către Tribunalul București a fost compatibilă cu condiția „termenului scurt” prevăzută la articolul 5 § 4 din Convenţie, având în vedere că a sa contestație nu a fost examinată de Curtea de apel București decât în 7 iulie 2015, după expirarea termenului prevăzut la articolul 204 alineatul (4) din Codul de procedură penală (a se vedea în acest sens Vrenčev c. Serbiei, nr. 2361/05, § 83, 23 Septembrie 2008)?
3. Paragraful 83 din hotărârea Vrencev c. Serbiei are următorul conținut:
83. Lastly, concerning the speed of the said review, it “must comply with both the substantive and procedural rules of the national legislation” (see Koendjbiharie v. the Netherlands, judgment of 25 October 1990, § 27, Series A no. 185‑B).
4. Paragraful 27 din hotărârea Koendjbiharie c. Olandei are următorul conținut:
27. Consideration of the Netherlands legal system as described above (see paragraphs 17-21) leads the Court to conclude that the contested proceedings amounted to an „automatic periodic review of a judicial character” within the meaning of the X v. United Kingdom judgment of 5 November 1981 (Series A no. 46, p. 23, § 52).
According to the case-law on the scope of paragraphs 1 and 4 of Article 5 (art. 5-1, art. 5-4), in order to satisfy the requirements of the Convention, such review must comply with both the substantive and procedural rules of the national legislation and moreover be conducted in conformity with the aim of Article 5 (art. 5): to protect the individual against arbitrariness, in particular with regard to the time taken to give a decision. That is the first point to be examined, being the one which Mr Koendjbiharie stressed in particular.
5. Paragraful 52 din X c. UK are următorul conținut:
52. Furthermore, as the Government themselves pointed out, the content of the obligation imposed on the Contracting States by Article 5 par. 4 (art. 5-4) will not necessarily be the same in all circumstances and as regards every category of deprivation of liberty (see, mutatis mutandis, the above-mentioned De Wilde, Ooms and Versyp judgment, pp. 41-42, par. 78).
X’s detention fell within the ambit of sub-paragraph (e) of Article 5 par. 1 (art. 5-1-e) at least as much as within that of sub-paragraph (a) (art. 5-1-a) (see paragraph 39 above). The „detention of persons of unsound mind” constitutes a special category with its own specific problems (see the above-mentioned Winterwerp judgment, pp. 23-24, par. 57 and 60). In particular, „the reasons initially warranting confinement of this kind may cease to exist”. This leads, so the Winterwerp judgment noted, to a consequence of some importance (p. 23, par. 55):
„… it would be contrary to the object and purpose of Article 5 (art. 5) … to interpret paragraph 4 … (art. 5-4) as making this category of confinement immune from subsequent review of lawfulness merely provided that the initial decision issued from a court. The very nature of the deprivation of liberty under consideration would appear to require a review of lawfulness to be available at reasonable intervals.”
By virtue of Article 5 par. 4 (art. 5-4), a person of unsound mind compulsorily confined in a psychiatric institution for an indefinite or lengthy period is thus in principle entitled, at any rate where there is no automatic periodic review of a judicial character, to take proceedings at reasonable intervals before a court to put in issue the „lawfulness” – within the meaning of the Convention (see paragraph 57 below) – of his detention, whether that detention was ordered by a civil or criminal court or by some other authority.
Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
