Caut candidat CSM. Ofer recompensă: UN VOT şi… (restul de) OPTIMISM
23 august 2016 | Vasile BOZEȘAN

În febra “promisiunilor electorale” şi a fulgurantelor proiecte de candidatură – asezonate estetic cu fotografii bine alese – ale candidaţiilor pentru [N]oul (oare?) Consiliu Superior al Magistraturii, refuz să cad pradă tentanţiei de a accepta, necritic, oferta formal-generoasă cu care candidaţii ne “curtează” prin toate modalităţile posibile, căutându-ne obsesiv, prin mesaje (sub)textuale, voturile.
Cu toate că, observ, toţi candidaţii îşi construiesc oferta într-o manieră mai degabă negativă, criticând prestaţia vechiului CSM, nu doresc să vorbesc aici despre trecut şi, implicit, despre un prezent pe care îl considerăm cu toţii prematur revolut.
Înainte de a analiza consistenţa proiectelor, a programelor şi a strategiilor afirmate de ai noştri candidaţi – prea frumos şi suspect de acurat expuse în formă – personal cred că premisa demersului de selecţie – ce ne determină, finalmente, votul – trebuie construită în jurul candidatului-om şi nicidecum a candidatului-viitor membru CSM. Trebuie căutat omul pentru a putea spera, justificat, la o anumite realizări viitoare ale acestuia.
Pornind de la truismul lui Protagoras că “omul este măsura tuturor lucrurilor” un candidat nu poate convinge de măsura lucrurilor pe care le va face în viitorul CSM fără a confirma, în prezent, hic et nunc, măsura sa ca om, ca o garanţie a existenţei unei premise obligatorii pentru a ne putea justifica votul şi optimismul pe care le acordăm. E naiv a crede că un candidat va fi în viitorul CSM altfel decât este acum sau, exact spus, altfel decât a fost în ultimii, de pildă, cinci ani.
Însă famosissima questio – cine este acesta? Facta non verba – ca paradigmă definiţională a tot ceea ce suntem, dar şi a ceeea ce, în mod sigur, vom fi – obligă necesarmente la serie de întrebări ce pot fi adresate fiecăruia dintre candidaţii care, cutezător, ne solicită votul. Răspunsul la aceste 10 întrebări poate configura registrul în care se tranşează însăşi existenţa sau inexistenţa premisei necesare pentru a putea vorbi, serios şi credibil, de şansele ulterioare pentru realizarea unor lucruri cu adevărat mari, regăsite declarativ, şi deloc parcimonios, în conţinutul tuturor proiectelor candidaţilor.
Da, într-adevăr, înainte de toate trebuie căutat omul pentru a putea discuta – fără naivitate – despre măsura lucrurilor sale viitoare.
Caracterul sănătos, personalitatea puternică, iubirea profesiei de magistrat, implicarea adevărată în activitatea de judecată însă confirmată prin muncă şi prin calitatea acesteia, dependenţa sa de actul propriu-zis al judecăţii – gândit şi simţit ca adevărata esenţă a activităţii de judecător sunt repere a ceea ce, în mod obligatoriu şi minimal, trebuie să deţină un candidat pentru organul reprezentativ al acestei profesii. Orice discuţii despre salarizarea magistraţilor, independenţa acestora, condiţiile de muncă, propuneri de lege ferenda, raporturile CSM cu alte instituţii, etc, sunt (deocamdată) inutile şi premature atâta vreme cât candidatul – exclusiv prin faptele sale anterioare şi nu prin frazeologia proiectului – nu confirmă că reprezintă, prin ceea ce este, o PREMISĂ a schimbării lucrurilor şi o minimă GARANŢIE în acest sens. Ulterior, pe perioada mandatului, mijlocul “procedural” al consultării celor reprezentanţi va fi, pentru cei care au cu adevărat un cult pentru respectul vocii reprezentanţilor, un debuşeu oportun de solubilizare a problemelor ce vor frământa (?!) pe cei aleşi.
Răspunsurile la următoarele 10 întrebări pot clarifica dilema oricărui judecător chemat să-şi aleagă reprezentanţii, nu prin căutarea unor speranţe deşarte în promisiunea unor forme tentant-acceptabile sau prin confirmarea unor strategii pre-electorale, ci prin identificarea unor minime garanţii ale fondului uman, atât de necesar pentru “măsura tuturor lucrurilor” promise.
1. Care aspect al profesiei de judecător vi se pare cel mai frumos? Cum conciliaţi acest răspuns cu intenţia dvs. de a candida pentru CSM? (nu se va răspunde la a doua parte a întrebării dacă răspunsul la prima parte constă în faptul că cel mai frumos aspect al profesiei este cel de a conduce sau reprezenta judecătorii)
2. Care a fost gradul (măsura) în care v-aţi degrevat de şedinţe pe perioada exercitării funcţiei de conducere pe care (cu siguranţă) aţi exercitat-o?
3. Câte dosare aţi judecat în ultimii 5 ani şi cum v-aţi autoevalua calitatea activităţii de judecată propriu-zisă (hotărâri radactate, termenul de redactare, coeficientul de casare, etc.) pe aceeaşi periodă ? [nu va fi luat ca reper (prea)mult uzitatul calificativ “foarte bine” acordat la evaluare]
4. Ce aţi făcut pentru colegii dvs. judecători de la nivelul instanţei sau chiar de la nivelul întregii bresle pentru a vă putea recomanda pentru calitatea de lider? Aţi pus adesea interesul acestora deasupra interesului şi confortului personale? (de pildă, din postura funcţiei de conducere, în perioadele de penurie de personal, aţi ales să munciţi efectiv şi concret, procedând şi dvs la judecarea cauzelor, prin renunţarea la degrevarea de care beneficiaţi, pentru a susţine colegii în depăşirea perioadei de “criză”?)
5. Cât de mult sunteţi legat de ideea de funcţie de conducere? Sau, cu alte cuvinte, cât de mult vă place funcţia de conducere: vă lasă indiferent (în sensul că aţi putea profesa şi fără ea), o iubiţi realmente sau, mai mult, nu vă imaginaţi existenţa profesională în afara acesteia?
6. Cum conciliaţi, în opinia dvs, raportul dintre necesitatea aplicării drastice a unor sancţiuni disciplinare unor judecători cu necesitatea evaluării circumstanţiate a erorilor/greşelilor inerente oricărei activităţi? (cum justificaţi prin experienţa dvs. anterioară că aveţi, concomitent, atât fermitatea susţinerii sancţiunilor drastice aplicabile pentru abaterile magistraţilor, cât şi înţelepciunea circumstanţierii şi înţelegerii anumitor erori inerente corelat cu evaluarea cauzalităţii acestora?)
7. Aţi fi dispus ca în prima şedinţă CSM să se discute şi să votaţi măsuri pentru reducerea veniturilor membrilor CSM la nivelul celui avut la momentul alegerii acestora, astfel încât să se aplatizeze parţial mirajul unei asemenea funcţii şi să confirmaţi, astfel (parţial), mobilul – regăsit în proiectul dvs. – care vă animă să fiţi membru CSM?
8. Aţi fi dispus să demisionaţi de îndată ce există semnale rezonabile şi serioase că nu mai sunteţi considerat reprezentantul celor ce v-au ales ori aţi aştepta să se adopte masiv hotărâri de revocare şi, subsecvent, să atacaţi în instanţă aceste hotărâri ale colegilor dvs.? (cu alte cuvinte, cum conciliează caracterul, demnitatea şi responsabilitatea dvs. raportul dintre legitimitatea şi legalitatea reprezentării pe care urmează să o exercitaţi?)
9. Ce doriţi să faceţi după expirarea mandatului în CSM: aşteptaţi (deja) cu nerăbdare să vă întoarceţi la activitatea propriu-zisă a şedinţelor de judecată, vă veţi orienta cu necesitate spre o funcţie de conducere la instanţă (oricare ar fi ea, numai să fie) sau veţi căuta activităţi/funcţii “exotice” prin diferite autorităţi centrale sau ministere ori chiar în străinătate?
10. Aveţi resurse interioare, de caracter şi de responsabilitate, astfel încât, după ce veţi fi membru ales, la întrunirile din teritoriu cu judecătorii să vă încerce, în mod vizibil – şi fără a avea reţineri a le manifesta – jena, umilinţa şi regretul că nu aţi putut face suficient pentru cei reprezentaţi? Ori, sintetic, aveţi configurabilă adecvat paradigma obligaţiei pe care o aveţi faţă de cei care v-au ales, a calităţii dvs. de mandatar şi a necesităţii justificării atitudinii, activităţii şi, eventual, a eşecului dvs. în faţa celor care v-au acordat votul? Aveţi anvergura interioară de a îmbina eficient, pe de o parte, demnitatea, fermitatea, carisma, decenţa, verticalitatea, principialitatea – ce trebuie să le manifestaţi în raporturile CSM cu exterioritatea, şi, pe de altă parte, disponibilitatea de a exprima ostensibil, celor ce v-au ales, regretul neîmplinirii celor promise, jena eşecurilor şi necesara justificare a întregii dvs. activităţi de reprezentare?
Dincolo de conţinuturile – ce chiar par a se sufoca sub greutatea formelor – proiectelor candidaţilor, rămâne deschisă căutarea acelui candidat ce poate (re)activa optimismul şi determina votul, nu prin promisiuni, ci prin argumentul privind cine şi ce este acesta.
Judecător Vasile Bozeșan
Tribunalul Teleorman