Răspuns la întrebările judecătorului Vasile Bozeșan

Mariana Vârgă

Întrebările domnului judecător Vasile Bozeșan sunt mobilizatoare și provocatoare, întrebări pe care le-am aplicat în dreptul fiecărui candidat încă de la apariția Legii nr. 317/2004 a Consiliul Superior al Magistraturii, însă aceste dileme nu sunt suficiente pentru a contura profilul-om al viitorului membru C.S.M.

Consider că fiecare ”soldat” preocupat de randamentul Consiliului Superior al Magistraturii în societate, se poate angaja în cursa pentru obținerea unui ” baston de mareșal”.

În opinia mea, toți candidații C.S.M. din partea tribunalelor, care vor să reprezinte interesele tuturor judecătorilor și în ansamblu ale sistemului de justiție, s-au confruntat cu lipsa de eficiență a C.S.M.-ului și doresc să aducă o serie de corecții pentru ca acest organism colegial, garant al independenței justiției, să-și atingă scopul constituțional.

În acest sens, cred că fiecare judecător trebuie să fie încurajat să iasă din pasivitate și să-și aducă aportul pentru realizarea scopului constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, atitudine fără de care, oricine ar fi în C.S.M. și oricât de mult ar corespunde profilului-om, nu va reuși să fie un manager eficient.

Scopul nobil al fiecărui judecător trebuie să fie acela al împlinirii dreptății, obiectiv care nu se poate realiza decât atunci când există o legislație adecvată și un cadru organizatoric asigurat de C.S.M., prin confirmarea statutului său constituțional.

În prezent, putem afirma că există legislație adecvată pentru împlinirea dreptății, întrucât drepturile fundamentale ale omului sunt garantate atât de Constituția României, cât și de legi și tratate internaționale, însă România este sancționată la C.E.D.O., pentru că nu există un cadru organizatoric adecvat pentru independența reală a justiției. Acest cadru organizatoric inadecvat, reflectat în prezent în statutul puterii judecătorești de anexă a executivului, se poate constata cel mai bine de către noi- judecătorii, și aici trebuie lucrat!

În caz contrar, puterea judecătorească rămâne un serviciu auxiliar al puterii executive și implicit al puterii politice și ne-am putea confrunta cu aceeași situație cu care s-a confruntat în secolul trecut puterea judecătorească din statul fascist sau din statul comunist, când  magistrații au fost constrânși să numească ” binele” ca fiind ”rău” și ”răul”ca fiind ”bine”, situație de neacceptat în societatea românească, deși formal, suntem un stat de drept dar fără eficiență maximă.

Cu privire la activitatea pe care am desfășurat-o încă de la accesul în profesia de magistrat, prin examenul de admitere din anul 1997, m-am confruntat cu deficiențele organizatorice ale sistemului (ședințe de judecată supraaglomerate cu diferite grade de complexitate, volumul mare de activitate în ansamblu, în condițiile în care președinții de instanță se degrevau de activitatea de judecată, abuzurile conducerilor instanțelor superioare, obstrucționarea constantă în promovarea profesională etc.), aspecte care pot fi verificate și confirmate de către colegii judecători de la instanțele la care am activat.

Aceste confruntări m-au determinat să ripostez la toate tendințele de subordonare a magistraților, acționând atât pentru asigurarea promovării pe criterii profesionale, cât și pentru intrarea în legalitate în privința drepturilor salariale ale judecătorilor.

Ca o consecință directă, Consiliul Superior al Magistraturii – garant al independenţei magistratului, este sancţionat cu amendă pentru încălcarea dreptului magistratului la carieră, la promovare profesională.

Totodată, urmare a refuzului constant al executivului, prin Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, de a pune în executare legea privind salarizarea judecătorilor, am inițiat și promovat acțiuni în instanță pentru toți colegii judecători de la Tribunalul Vâlcea și ulterior de la Tribunalul Argeș, pentru intrarea în legalitate și eliminarea tratamentelor diferențiate în salarizare.

În acest sens, un exemplu recent, îl constituie Sentința civilă nr. 1484 din 4 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 7876/2/2015, prin care a fost obligat Ministerul Justiției să ne emită ordin de salarizare pentru recalcularea drepturile salariale ale judecătorilor, prin includerea în indemnizația brută lunară de încadrare a majorărilor de 18% prevăzute de OG nr. 10/2007.

În calitate de Purtător de cuvânt al Tribunalului Vâlcea și ulterior al Tribunalului Argeș, experienţă de peste 10 ani, am făcut față la presiunile mass-media, pentru apărarea reputației și demnității colegilor judecători, precum și a instituțiilor reprezentate, subliniind în discursurile și interviurile acordate, ingerințele nepermise ale politicului în justiție și fenomenele sociale apărute ca urmare a acestor imixtiuni.

În privința veniturilor salariale ca membru C.S.M., în situația în care ”se decretează stare de necesitate pentru ieșirea din criză”, sunt de acord ca și membrii C.S.M. să primească aceleași venituri ca oricare alt cetățean.

Cu privire la aportul dintre necesitatea aplicării drastice a unor sancţiuni disciplinare unor judecători cu necesitatea evaluării circumstanţiate a erorilor­/greşelilor inerente oricărei activităţi­, am arătat în Proiect, faptul că greşelile profesionale nu pot face obiectul acţiunii disciplinare (cum este cazul greşelilor de procedură, acestea putând fi îndreptate prin căile de atac admise de lege). Acest lucru ar aduce atingere independenței judecătorului.

Prin Avizul nr. 1 din 23 noiembrie 2001 al CCJE, se recomandă statelor ca inspecţiile judiciare, să nu aibă în competenţă obiectul sau corectitudinea hotărârilorşi nici nu trebuie să-i determine pe judecători să-şi sacrifice îndeplinirea corespunzătoare a rolului lor de a pronunţa o hotărâre bine gândită în conformitate cu interesele justiţiabilului în favoarea productivităţii.

În acest sens, am susținut că inspecţia judiciară poate verifica doar chestiuni legate de organizarea muncii, durata dosarelor,  îndeplinirea de către magistraţi a îndatoririlor de serviciu, chestiuni legate de respectarea deontologiei profesionale, și are rolul de a analiza activitatea unui magistrat și în funcție de volumul de activitate.

În condițiile în care scopul declarat pentru  buna funcționare a sistemului judiciar și a societății, este ieșirea puterii judecătorești de sub tutela puterii executive, consider că nu numai judecătorii au obligația morală să lupte în acest sens, ci oricare cetățean, indiferent ce funcție ar ocupa, trebuie să fie preocupat de instituirea unui cadru organizatoric adecvat pentru atingerea acestui obiectiv.

În concluzie, indiferent de postura profesională pe care o voi adopta în timp, voi urmări ca puterea judecătorească să nu fie constrânsă de puterea politică, să condamne un nevinovat, adică să numească ” răul ” ca fiind ” bine” și ”binele” ca fiind ”rău”, postură experimentată de judecătorii din statul fascist și din statul comunist în secolul trecut.

Așadar, așa cum a zis Winston Churchill după preluarea mandatului de prim ministru, pe 13 mai 1940, într-un discurs, ” Nu am nimic altceva de oferit decât sânge, durere, sudoare și lacrimi”, să ne mobilizăm prin hotărâri ferme de a lupta cu orice preț până la victoria finală!

Transpus la situația noastră, în momentul în care puterea judecătorească este reașezată pe temelii constituționale, prima reacție a politicului nemulțumit de ieșirea noastră de sub tutelă, va viza restrângerea veniturilor slariale și nu numai.

Suntem noi dispuși să suportăm toate consecințele independenței depline, pentru funcționarea democratică a societății, respectiv a statului de drept?

Judecător Mariana Vârgă
Vicepreședinte Tribunalul Argeș

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?